O sansa pentru viata

Virusul este si nu este viata. Tocmai aceasta ambiguitate face din el o oglinda a vietii elementare. Este principiul lui Malcom in filmul Jurassic park: “Viata gaseste o cale”. Sunt fascinat de viata care gaseste o cale si nu ma refer la virusi.

Teama perpetuata de apocalipse Hollywood si elite diverse este ca o societate amenintata existential ajunge sa fie controlata de instinctul primar de supraviețuire. “Homo homini lupus.” Insa adevarul uitat de Hobbes este ca lupii nu se mananca intre ei. Cu cat iarna este mai grea cu atat haita este mai mare. Viata gaseste o cale nu in sectarism politic sau religios, nationalisme, tribalism, ci in solidaritatea umana universala. Poate tocmai de asta se tem „ei”.

Diversi indivizi pe care ii numesc romantici, in lipsa altui termen, deplang distantarea sociala ca pe o abdicare a umanitatii. Eu vad in atitudinea care pastreaza distanta in lift si se intoarce cu spatele cand tuseste grija fata de aproapele. Nu ma consider un candidat probabil pentru cei 3%. Ma consider insa un candidat posibil pentru purtătorul de virus. Grija mea sunt cei 3%.

In anii ‘90 am avut pentru prima data viziunea unui inghet mai teribil decat fusese vreodata comunismul. Tocmai descoperisem “Sfarsitul Istoriei” de Francis Fukuyama. Fukuyama anunta victoria definitiva a neo-liberalismului. Istoria de acum inainte, spune autorul, va fi “plictisoasa.” Oamenii nu se vor mai lupta pentru idei pentru ca omenirea s-a maturizat. Oamenii vor cauta de acum lucrurile care conteaza cu adevarat: un portofoliu in economia de casino, implinirea masurata in consum.

In ultimul sfert de secol am trait aceast inghet al vietii. Au ramas fantomele. Economie de himera, democratie de himera, asseturi himera, relatii de himera in cluburi si biserici, pana si sexul a devenit o himera cu 100 de fete. Singura “realitate” care ne ramane este himera electronica pe care o numim news.

Asa cum era de asteptat, religia, mama tuturor himerelor, s-a reinventat ca evanghelie a prosperitatii, (reprezentata la Casa Alba prin profetesa Ellen Paula White), si agentie comerciala de asigurari pentru viata viitoare.

Insa decizii luate intr-o lume imaginara afecteaza viata reala.

In fictiune, salvatorul in chief  apara „demnitatea” umana (citeste sufletul metafizic) de la conceptie la moartea „naturala” (nici o protectie pentru sinugicasi si junkies). In lumea reala vaccinul pentru virusul corona are nevoie sa fie testat pe cobai cu tesuturi umane clonate din tesuturi fetale. In fictiune, stiinta pentru profit salveaza vieti. In realitate, investitorii in industria farmaceutica preseaza institutele de cercetare sa sacrifice vieti pentru a incolti piata. In fictiune, nationalismul pazeste de virusul chinez. In realitate, lumea si-a intors deja ochii spre China pentru ajutor logistic si stiintific. Insa orice imperiu moare visand.

E greu sa nu ma gandesc la caderea abrupta a comunismului cand vad prabusirea neasteptata a acestor himere. Peste noapte, oamenii descopera ca ce conteaza cu adevarat este viata. „Acum slobozește Doamne in pace pe robul tau.”

Imi suna in minte o fraza a lui Bakunin: “Numai revolutia va fi in stare sa inchida carciumile si bisericile”. A venit revolutia?

12 Responses to O sansa pentru viata

  1. Amaranthine Sophia says:

    Orice schimbare vine cu distrugerea a ceea ce exista. Distrugerea e dureroasă. „slobozeste doamne..” abandonul interior în fata descompunerii, îmbrățișarea haosului, bucuria nonatașatului privind spectacolul schimbării, Dao.

  2. Amaranthine Sophia says:

    Moartea ficțiunii sperie mai mult decât moartea reală, are implicații personale infinit mai mari.

  3. Amaranthine Sophia says:

    Și virușii ăștia, pe deoparte omoară, pe de alta au pus umărul la evoluție.

  4. polihronu says:

    „Moartea ficțiunii”

    Fictiunea mortii.

  5. Cica papa Francisc a acordat indulgenta plenara pentru toti bolnavii care mor de coronavirus. Asta e concepția catolică, dar pe fond și cea ortodoxă. Dumnezeu ratifică în cer ce fac episcopii și preoții pe pământ. Cu alte cuvinte, preoții îl țin prizonier pe Dumnezeu. Dumnezeu însuşi se supune preoților. Și cică aşa a vrut El. Pe bune? E fix ca in Marele inchizitor de Dostoievski. In loc ca preotii sa spuna lui Dumnezeu: noi nu putem face nimic fara Tine, ei spun invers: Tu nu poti face nimic fara noi. Si acelasi lucru e valabil si pentru ortodoxie, pe fond. Daca preotii ar avea bun simt, cel mult s-ar ruga lui Dumnezeu ca sa ierte pacatele celor plecati, dar nu ar da decrete.

  6. Amaranthine Sophia says:

    Piar

  7. ge2oana says:

    Cat despre carciumi i biserici, care e diferenta !?

    De substanta, metafizica, de semantica, ontologica !!??

    Sa nu.mi ziceti de ….morala ca ma impusc in gura direct….

  8. Amaranthine Sophia says:

    În ambele se invocă mult divinitatea.

  9. Dada Coeur says:

    Marxismul devine din ce in ce mai explicit.

  10. „A fi radical inseamna a merge la radacina lucrurilor. Iar pentru om, radacina lucrurilor este chiar omul”. KM.

    Soyez la bienvenue Cristian Tzara.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: