Oameni de poveste
27 aprilie 2020 75 comentarii
Pasajele veterotestamentare invocate ca profetii implinite de catre autorii Noului Legamint se impart in mare in doua categorii: predictii care nu au nimic de a face cu Isus si texte in general poetice care nu sint deloc predictii. Litera Legii spune x. Vine Duhul de viata si ne spune ca x e de fapt y. Sint posibile doar doua concluzii: ori Duhul minte, ori ateismul (alaturi de ortodoxie, catolicism, protestantism, evanghelism, islam, comunism, satanism, misefringism etc.) e si el o interpretare legitima a Bibliei, iar Nietzsche e profet inspirat. In ambele cazuri, Dumnezeu e literatura.
Ca hermeneutica spiritualizanta a “implinirilor” NT anuleaza orice limita a interpretarii o stie pina si Duhul insusi. Tocmai d-aia, muscindu-se de coada, le da unora darul deosebirii duhurilor – adica un criteriu absolut arbitrar de stabilire a “adevarului”. Adevarul e redus la ce vrea episcopul sau conciliul sau coana Fana sau muschiu’ meu sa fie adevarat. Nu spunea insusi Johann Eck ca toti ereticii se bazeaza pe Biblie? Si nu cred adventistii in “ploaia tirzie” chiar si fara vreo baza biblica?
Nu e absolut nicio diferenta epistemologica intre “Dumnezeu este iubire” si “Mos Craciun poarta barba” sau “Kama calareste un papagal”. Toate propozitiile astea se impartasesc din acelasi tip de adevar. Adevarul povestii. In lumea povestii, adevarul apartine celui care minte mai frumos. De aceea, cind Florin Laiu recunoaste ca nu are, pentru adevarul credintei lui, decit criteriu estetic, iar Laurentiu Mot se lauda cu libertatea alegerii de a crede, marturisesc amindoi ca traiesc intr-o lume de basm. E perfect sanatos sa vizitezi, din cind in cind, lumi de poveste. Dar sa confunzi adevarul povestii cu adevarul e fix de poveste.
oxigen2 
Ce înseamnă „adevărul” (al 2-lea cuvânt) din propoziția „Dar sa confunzi adevarul povestii cu adevarul e fix de poveste.”?
Aia intreb si eu.
„Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?”-urla marele preot.
Isus tăcea.
Cea mai înaltă exprimare a credinței o văd printre aceste rânduri. Dar poate sunt prea idiot…
„Aia intreb si eu.”
În articol nu întrebi, ci afirmi. Poate ne și explici. 😉
„afirmi. Poate ne și explici”
Sigur ca afirm. Ba chiar am promis ca nu hamletizez. Da’ cind te prefaci ca nu stii, sa fac si eu pe prostu’ si sa-ti explic ce stii deja?
„Isus tăcea.”
E totusi o tacere prefacuta, nu? Doara Isus e Logos-ul 😛
Ok, să o pun altfel:
Dar să confunzi adevărul de poveste cu povestea, nu e adevăr.
Foarte bine spus 🙂
Vezi de pilda aici.
Sa o spunem si mai pe sleau: „credincios” e doar un sinonim pentru „fan”. Unora le place rock-ul, altora penticostalismul. Unii sint fani Harry Potter, altii sint fani Jesus. Mie-mi plac cartofii prajiti, tie persoanele treimii.
Slujba de la biserica nu e decit performance art. Epistemologic, nu e nicio diferenta intre declamarea unei poezii feministe si predica de la ora 11. Facultatea de teologie e o facultate de arte – cind te duci la muzica, poti sa te specializezi in populara, clasica, jazz, electronica etc. La teologie ai ortodoxa, baptista, catolica, adventista etc.
Si nu zic nimic din toate astea pentru ca sa minimalizez artele. Rock-ul poate schimba istoria lumii 🙂
„Adevar intregitor” a zis cineva. Pe unii ii intregesc manelele. Pe altii inghetata.
In numele Tatalui. Mmm mmm!
Oare „foarte-bine-spus”-ul tău ce spune: că ai citit după exegeză sau după reader-response? În prima variantă, eu aș rămâne cu adevărul, tu cu povestea. În a doua, e fără reguli …
„că ai citit după exegeză sau după reader-response? În prima variantă, eu aș rămâne cu adevărul, tu cu povestea. În a doua, e fără reguli …”
Exact. Dupa exegeza, Isus nu e niciunde vreo implinire. Dupa Duhu’, e fara reguli. In ambele cazuri, cu adevarul ramin doar eu.
Chiar nu-ti recomand sa continui. Nu-mi face deloc placere sa ma simt ca o pisica ce chinuie un soricel.
elev Moț Laurențiu, bine ai răspuns la tablă. așa e, adevărul e mereu de partea voastră. pentru că vouă v-a fost dat să credeți nu pentru că ați ales ci pentru că n-aveți încotro. tu, învățător în Israel și nu pricepi aceste lucruri? adevărul e o himeră însă voi pretindeți c-ați îmblînzit-o. ca pe fiarele din cartea lui Daniel. numai de voi ascultă. și de biciul aroganței voastre. asta e pandemia de care nimeni n-o să vă scape.
„Chiar nu-ti recomand sa continui…”
Stay cool brother. Văd că vrei să predici ca în pandemie – fără public. Ok. Dar tu îmi arăți ușa după ce m-ai chemat înăuntru, pe nume.
Ma refeream la propozitia mea, la care spuneai Amin, din cauza citirii tale reader-response. Daca citeai dupa exegeza (nu textul biblic, ci propozitia mea), vedeai ca de fapt iti luam dreptatea, nu ti-o dadeam.
P.S. Citesc pamflete ca al tău pentru recreere. Dacă vreau cercetare (afirmații + argumente/dovezi) bat la alte uși. No offense.
P.S.2 Încă un lucru de bază. Unele observații pe care le faci sunt reale (ex. Interpretarea mateană a textelor vetero-testamentare). Dar ce crezi tu că rezultă din aceste observații sunt simple remarci conjecturale, niște non sequitur exprimate cu ceva dibăcie literară. Cercetarea nu e filozofie și nici literatură.
„adevărul e o himeră însă voi pretindeți c-ați îmblînzit-o. ca pe fiarele din cartea lui Daniel. numai de voi ascultă. și de biciul aroganței voastre.”
Relax! Ce cred eu nu ma face mai colturos. Mananc si beau cu cei care au alti zei decat mine. Nu uita insa ca tocmai caracterul himeric al adevărului ar trebui sa te faca sa fi mai prudent in a crede ca ce afirmi despre „noi” e adevar.
„Dar să confunzi adevărul de poveste cu povestea, nu e adevăr.”
Nu exista nicio lectura a acestei fraze care sa-mi ia mie vreo dreptate 🙂 Daca acceptam ca autorul nu e bolnav psihic, deci incearca sa spuna ceva coerent, atunci singura lectura posibila e aceasta: „adevarul de poveste” nu se confunda cu „ceea ce e adevarat in poveste” – lucru pe care il stie toata lumea. Ca vulpile si corbii vorbesc e adevarat doar in poveste, dar ce discuta o anumita vulpe cu un anumit corb e un adevar de poveste perfect asimilabil si in afara povestii. La fel, oamenii nu umbla pe ape, dar asta nu face tot ce spune Isus inutilizabil 🙂
„Dar ce crezi tu că rezultă din aceste observații sunt simple remarci conjecturale, niște non sequitur exprimate cu ceva dibăcie literară.”
Nici vorba. Iar aici cercetarea e, din nou, exclusiv de partea mea. Ceea ce faci tu e „filozofie si literatura”.
Amuzant de altfel sa vezi un teolog strimbind din nas la „filozofie si literatura”. De parca teologia ar fi altceva decit, in masuri egale, filozofie si literatura!
Poli
cred ca am înțeles ce vrea sa zică părintele Laur Moț. Tu te miști între modernism și postmodernism după dorința penei tale. (posibilă inconsecvență voită utilă persiflării jucăușe – bad boy, bad boy…!WSm)Când îți convine ești un bun logician. Apoi artistul din tine iese la iveala deconstruind povești. Cuvântul are conotații diferite funcție de epoci, scoli de gândire / paradigme. Poveste înseamnă ceva în modernism și Poveste înseamnă altceva în postmodernism. Chiar cuvântul acesta „poveste” este definitoriu pentru postmodernism. La GSM 1888 ăștia o dau tare cu unirea divinului cu umanul. Și cu nunta. Pe vremea impuscatului se cânta „Pe-al nostru steag e scris unire”.
Ce or avea ăștia cu unire vere, apropo de pene…
Asa și tu mai poli,
O dai cu povestea care poate însemna ceva vreun drum vreo rătăcire, ar putea însemna măcar o povestecitestearta, saunumaidegrabăpovestecitește opiu popular adică adevăr parțial dar Doamne sfinte/O tu Venera cum își închipuie ăștia sa aibă certitudini cu privire la Adevăr.
Grijă mare ca se zgârie discul ,
tot limbaj de lemn se cheamă devenit lemn prin folosire repetitivă, deși învelit în analize „suptile” postmoderne…
Oricum ești fain. Uneori ma stric de râs când te joci. (Apropo de pisici) . Gracias. Laur pe aici nu trebuie sa o iei în serios altfel te enervezi…
De gândit
De ce modernismul acest mod de gândire geometric ultim exact infailibil și a trăit timpul său ???
Nu cumva i-a lipsit ceva pe care tocmai îl ignorase/uitase??
De ce postmodernismul strigă din toți rărunchii foamea după absolutul care nu exista dar care totuși există??
Deconstrucția mai către finalul poveștii nu cumva este un act Întregitor spre Adevăr?!?
Poti fugi de adevăr dar cu cât fugi mai departe de el cu atât fugi către El.
Iona si Augustin erau și ei postmodernisti.
Sigur ca Ioan si Augustin erau postmoderni. Nu postmodernismul a inventat postmodernismul. Ii aduceam zilele trecute aminte unui alt amic teolog ca nu am nicio problema in a admite ca stiinta are structura mitului. Dar stim cu totii ca nimeni nu lupta mai abitir impotriva altor mituri decit teologii 🙂
Cred doar ca avem criterii mai bune sa distingem intre mituri decit Duhul.
You say potato. I say tomato. You say Motz. I say Prehotz.
Potato, tomato! Motz, Prehotz! Let’s call the whole thing off!
Teologule…
Iona nu Ioan
Augustin zice vorba lui maiastra având în minte exemplul lui Iona care fuge de mănâncă pământul…. spre… Iahwe…
Scuza-mi precizarea
Nimic de scuzat. Si Iona, si Ioan – care e mai postmodern decit toti.
Sigur ca sint teolog. Nu v-am spus de la inceput ca Duhul mi-a descoperit ca Dumnezeu nu exista? 😛
„Absolute certainty (in sens stiintific, demonstrabil la nivelul simturilor ca sa zic asa) despre un core belief (ex. Dumnezeirea lui Isus) nu există”
„Cercetarea nu e filozofie și nici literatură”
Daca cercetarea despre care vorbesti e despre Dumnezeirea lui Isus, e fix filozofie si literatura. O spui chiar tu.
Are dreptate Marius (salutari, Μarius) pentru cum il descrie pe Poli. Așa îl știu și eu din studenție: overtalented, mânuind cuvintele cu ușurință. Uneori am impresia ca joaca un rol. Marius are dreptate și cu privire la traseul adevarului prin modernism-postmodernism. O poveste te poate inspira, dar nu te obligă. Ăsta e jugul pe care Poli l-a înlăturat.
„Uneori am impresia ca joaca un rol.”
„Lumea-ntreaga e o scena si toti oamenii-s actorii.”
Am admis deja ca stiu o singura poveste care ma obliga – adevarul.
Apopo, cind spui, ca Wallace, ca „Absolute certainty despre un core belief (ex. Dumnezeirea lui Isus) nu există”, te inseli. Certitudini absolute nu poti sa ai decit despre lucruri nedemonstrabile – asta inseamna „absolut”, dezlegat de povara dovezii. Adevarul e intotdeauna probabilistic. Relativ. Si da, si aceasta ultima propozitie e doar probabila 🙂
Sublimă dezlegarea asta…
Unii( oamenii aceștia perfecți) insista sa ne lege
Spre luminare proprie
Poli tirania teologilor nu mai exista de mult oricât ar dorii unii sa o reînvie, a avut grija Iluminismul
Suntem sub necesitatea citeste tirania logicii
mai nou
Te salut Laur
Nu ai ce face?!?
„tirania logicii”
Am recunoscut eu insumi ca adevarul e o povara, un jug – vorba lui Laur.
Nu uita insa ca nu practic, nici nu recomand, lipsirea de povesti. Ascult si jazz, si rock, si pop, si preclasica, si (cu niste efort) manele 🙂
Si sint mai crestin decit voi toti 😛
Macar pentru ca nu am ratat citusi de putin intilnirea cu Hristos: „Pentru ca sfinta sfintelor nu este un loc; este insasi apropierea.”
„Te salut Laur
Nu ai ce face?!?”
😅😅😅. Cât tâlc e în întrebarea asta, Marius. Pentru relaxare și ascuțirea minții sub muscheta lui Poli.
P.S. Marius, chiar am apreciat sinteza ta.
Doara trebuie sa-si ascuta si rectorii universitari mintea cumva, nu? 😉
Briciul lui Okham, muscheta lui Poli.
Periculoasa rau logica asta 😀
Ca tot il avem in mijlocul nostru pe domnul rector, poate ne explica dumnealui cum se impaca templul de la Tel Motza cu povestea biblica.
Dacă știi de ce întrebi?
Ai trecut de la modestie la și mai multa modestie
Sunt cel mai crestin
Muscheta mea
Apoi întrebarea
Nu v-am spus de la început ca…
E chiar asa știai tu unde ajungi?
Sau poate nu este nici o diferență dintre poli de acum 10 ani cu cel de azi. E același spirit locuitor
Concluziile pasagere nu sunt decât niște borne însoțitoare ale aceluiași spirit…
„de la modestie la și mai multa modestie”
mariusandy, unul dintre motivele pentru care chiar nu mi-e dor de biserica e ca pot sa injur falsa modestie cit ma tin bojocii 🙂
„e același spirit locuitor”
Cu virsta, mai anchilozeaza si spiritul.
Apropo, intrebarea cu templul de pe movila lui Mot e valabila si pentru tine 🙂
Laurentiu,
As far as I am concerned, sunt de acord cu distinctia intre literatura si filozofie/teologie. Mai importanta mi se para insa distinctia intre filozofie/teologie si ideologie. In timpul nostru, modern, post-modern, cum o fi, filozofia, la fel ca in timpul lui Socrate, are un singur rol in cetate, acela de a deconstruii ideologia. Teologul exista ca sa analizeze si sa deconstruiasca dogma bisericii si credinta populara. Altfel e sofist sau fariseu.
Mi se pare ca teologul/filozoful aici este Poli. De la o predica a ta citire, da hrana potrivita la vreme potrivita, chiar daca e vomitiv. Pe hegeleste se numeste Aufheben. Pe romaneste, dai afara zama lunga ca sa ramai cu proteina. Problema cu tote teologiile neoprotestante este constipatia hegeleana. (Licenta lui Zizek). Pocaitii au nevoie de o clisma nu sa se intoarca mereu ca scroafa la ce a varsat.