Stereotipii Estimative

Care este și de ce este, atât de mare, uneori, diferența între prima vedere și analiza temeinică, de profunzime, a unui proces, fenomen? Dintre aparență și esență?

Cred că ține de economia funcționării și supraviețuirii noastre ca ființe vii. Natura are cea mai pragmatică și economică cale de rezolvare a problemelor existențiale.

Uneori pare să fie suprasuficientă, exuberantă, inutil de risipitoare – dar totul este rezultatul unui calcul foarte precis, nefăcut de nimeni, dar rezultat al selecției naturale, având ca scop perpetuarea, supraviețuirea. Mai bine zis, prin care am supraviețuit și am evoluat.

Numărul de ouă, spermii, de pui chiar, capacitatea funcțională a unui organ vital, de multe ori simetric, sunt exemple care ne umplu de uimire.

Niciun șofer nu știe să construiască propriul autovehicol, deși este foarte bine, ba chiar necesar, să aibă minime cunoștințe de mecanică. Niciun utilizator comun, nu a construit vreodată un computer sau un smartphone, dar trebuie să știe câte ceva despre acesta, pentru a-l utiliza optim.

În interiorul cutiei craniene, mai bine zis în cap, avem unul dintre cele mai performante ordinatoare, neegalat încă, privind performanțele. Și ce constatăm? Că suntem confruntați cu situații de o varietate copleșitoare. Atenția, interesul, capacitatea de concentrare, ne sunt solicitate unori la maximum, pentru ca alteori, totul să fie anost, monoton. Plictiseală.

Aceste diferențe de ritm și preocupare, au dus la un mod specific – și economic – de funcționare, prin ceea ce s-a numit stereotipie dinamică. Vorbirea, mersul, șofatul, sunt cele mai tipice și doar câteva exemple de activități care ilustrează acest aspect neurofiziologic.

Investim un timp relativ lung pentru a învăța succesiunea dinamică a unor acte neuro-psiho-motorii, pe care creierul nostru le înlănțuie într-o engramă integrată unitar, le transformă într-o serie de reflexe condiționate, parțial automatizate și semiconștiente.

În acest fel, atenția, preocuparea focalizată, foarte prețioase pentru viața de relație, sunt degrevate și implicate în alte activități curente. Așa se explică faptul că putem duce la bun sfârșit mai multe activități concomitent, păstrând o atenție distributivă procentuală, pentru fiecare, dintre care una, cea deplin conștientă, rămâne principală. I-am putea da un nume oarecum legendar: sindromul Napoleon.

Problema este că acest principiu de funcționare nu se rezumă la actele neuromotorii, ci și la alte aspecte, mult mai complicate ale existenței noastre. Multe dintre segmentele realității excelează în complexitate, sunt pline de date și detalii extrem de numeroase. De-a lungul vieții le învățăm mai mult sau mai puțin exact, acumulăm experiență, le stabilim niște markeri sau etichete sumare, apoi le sedimentăm în subconștient sau inconștient.

În viața obișnuită nu putem face de fiecare dată – nu avem disponibil timpul și mijloacele necesare – o analiză aprofundată a unui proces, fenomen, unei persoane, entități, și atunci ordinatorul nostru – mai mult sau mai puțin exact – scoate o etichetă și ne-o servește drept adevăr irefutabil.

Numim această manieră elegantă, dar oarecum superficială, de cunoaștere, intuiție, fler, etc. Pentru că am investit mult în acumularea instrumentelor și rezultatelor ei, pentru că ne definește stilul de viață și existență, ne identificăm cu ea, o considerăm convingere proprie, o investim afectiv și suntem gata să ne batem pentru ea. Face parte din subiectivitatea, identitatea noastră.

Aceasta este calea regală prin care se acumulează și consolidează propriile convingeri. În noianul de informații copleșitoare ca volum, contradictorii sub aspect logic, de o complexitate care ne siderează, dincolo de care rămâne o zonă intactă și impenetrabilă de mister, trebuie să ne descurcăm cumva! Pentru că avem nevoie de certitudini, siguranță și atașament, executăm o alegere, de obicei circumstanțială, ca toate marile alegeri existențiale. 

Apoi, continuăm s-o investim cu tendințele și informațiile care ne sunt familiare, ne batem pentru ele, acumulăm tot ceea ce ne confirmă și întărește convingerea, ignorăm tot ceea ce ne contrariază, câștigăm în fermitate, devenim tot mai puternici, ne bucurăm de apartenență, ne umple viața, ne conferă identitate și prestigiu, competență. Credem noi. 

Din nefericire, există și un revers. Aici se nasc extremele și extremiștii, orientările fanatice, terorismul, lupta în numele absolutului, rigiditatea osificată.

Această gândire bipolară, de tipul „totul sau nimic”, conduce și la alte extravaganțe de neînțeles, dublu standard și alte inconsecvențe. De pildă, valorile etice la nivel individual, unanim creditate și acceptate – regula de aur, iubirea, echitatea, modestia, altruismul, devin de nerecunoscut când se aplică la grupuri mari, etnii, confesiuni, națiuni. Deodată, iubirea, deschiderea, altruismul, sunt irosite, pierdute, contrazise, în numele unor „principii” identitare, de un subiectivism strigător la cer! 

Ca din senin, valorile și concepțiile proprii, aprobate și sacro-sanctificate de vreo autoritate supremă și absolută, le dau dreptul unora să devină privilegiați, separați, favorizați, grobieni în calitatea lor de „aleși”, deținători trufași, vanitoși, ai drepturilor de întâi născuți spiritual, mândri și orgolioși de certitudinea mântuirii lor, în detrimentul pierzaniei veșnice al tuturor celorlalți, în iadul cel mai negru.

Oricât de toxic ar fi expedientul apocaliptic, totuși el nu este foarte agresiv. Dar când se manifestă în viața imediată, reală, concretă – intoleranța, redutele culturale, discriminarea, conviețuirea oamenilor întâmpină dificultăți majore. Se ajunge la război!

Persistă aici un alt paradox: al eterogenității omogene sau al omogenității eterogene. Să mă explic. În interiorul său, fiecare grup manifestă aceeași coeziune, aderență, congruență, armonie, echilibru – este adevărat – deosebit de sectare.

Problema este că fiecare dintre aceste grupuri, chiar dacă au și asemănări, pot fi extrem de eterogene, contradictorii, diferite, ireconciliabile, încât atunci când concurează pentru oricare parte a realității sau imaginarului, și vor găsi cu greu, o cale de rezolvare amiabilă a diferendelor.

Mai ales dacă operează cu valori și entități absolute, cum se întâmplă, de obicei. Sunt demonizate cu termeni strict specifici, botezați adhoc drept peiorativi: ecumenism.

Specific ideologiilor, principiile ajung să valoreze mai mult decât oamenii și viața, fericirea lor!

Diplomația a salvat și de astă dată jocul dublu, prin participarea ca observatori la toate consiliile ecumenice, dar n-am prevăzut – cu tot darul profetic, prin excelență – lovitura sub centură, încasată în plin, din partea nonconfesionalismului, care câștigă teren, spectaculos.

Opusul stereotipiilor, este o analiză neutră, onestă, temeinică, a datelor și faptelor obiective, care chiar dacă nu o contrazic flagrant de fiecare dată – cum se întâmplă în cazul prejudecăților – aduc, cel puțin, mult mai multă precizie, ponderea detaliilor semnificative, nuanțează, dau exactitate cunoașterii.

Am putea ilustra cu câteva exemple de stereotipii estimative uzuale. Simpatiile sau antipatiile noastre spontane. De multe ori am nimerit-o, dar de câte ori ne-am ars, am comis gafe? Sunteți de acord că o cunoaștere reală a unei persoane, un semen al nostru, ne modifică multe dintre criteriile preconcepute, pe care le valorizam anterior.

Sau în cazul grupurilor, confesiunilor, etniilor, avem o tendință nefastă de generalizare, etichetare, expediere sau rejectare, pe baza unor schițe, scheme, caricaturi de informații disparate.

Este partea funestă a stereotipiilor noastre.

Fiecare om merită atenția noastră!

Despre Sorin Săndulache
Senior Neurolog, PhD antropologie medicală, licențiat în teologie protestantă, master în psihoterapie. Tânăr pensionar!

34 Responses to Stereotipii Estimative

  1. polihronu says:

    Ati descris excelent intilnirea adevarului povestii cu adevarul 🙂

  2. ge2oana says:

    Sau,domnu doctor, ceea ce vazui chiar azi, adica azi, acuma…
    Printr.o coincidenta pura si dura, ma intalnii la spital cu o madam doctor mare, mare sefa de servicu medical,sustinuta politic ca sa faca mare si tare serviciul ala, adica cu bani….

    Aaaa, e sefa mare la boli mintale. Face si desface, deh, e psihiatru….
    M.a vazut , mi.a zambit, ca ce fac, ca alea-alea….
    Am fost pe faza, am zambit si alea-alea….
    De ce zice doamna asta depind si eu, profesional….
    Daca ea zice da, e da, daca ea zice nu, e nu….
    Asa ca, la ceva vreme, stam de vorba, ea ma asculta, eu o observ….
    La final zambim larg….
    Ne vedem peste iar ceva vreme,zice ea…..
    Eu intreb…e bine sau….
    Ea zice, heheheeee, vrei sa.mi iei painea, heheheee…..
    Deci,stereotipurile noastre, da´ poate ca chiar meritam atentie !!

    Adica n-om fi prosti cu totii !!!!!

    Imi vine sa injur ……

  3. ge2oana says:

    Am dat 5 stele, imi place ….

  4. Sorin Săndulache says:

    poli
    O apreciere din partea ta mă unge la suflet. Nu că ai fi zgârcit. Dar ești înspăimântător de mobilat! Mulțumesc!

  5. Sorin Săndulache says:

    ge2oana
    Încep să te cunosc.
    Să te prețuiesc. Și să te iubesc!

  6. polihronu says:

    „înspăimântător de mobilat”

    Nu-i pe de-a-ntregul vina mea. Mi-ati fost profesor. Eu va multumesc.

  7. Reinholz Nik says:

    Din păcate toate ideologiile pe care le cunosc, au avut din start sau au devenit pe parcurs mai importante decât viața oamenilor. Cunoașteți vreo ideologie care în mod real prețuiește viața fiecărui om la adevărata s-a valoare?

  8. taranlogic says:

    Din nou,un articol care mi-a plăcut,iar ,mai ales în partea de mijloc,a atins zona care mă interesează și unde încă vă aștept.Dublul dv domeniu de expertiză vă califică ptr înțelegerea interdisciplinară a raporturilor dintre neuroștiință și filozofie,teologie,antropologie.Recente incursiuni timide în biologie m-au impresionat ,descoperind simplitatea fenomenelor fizice care dau seamă de complexe funcții biologice,având un efect catarctic asupra ” spiritualizării” artificiale de care am suferit.Tot așa,înțelegerea suportului neuro-fiziologic a unor fenomene intelectuale cum ar fi intuiția,automatismele ,atenția ar demistifica o zonă gri a ființei umane. Mi-ar fi plăcut să insistați mai mult asupra transformării stereotipiilor în fenomene culturale(nu găsesc o denumire mai potrivită dar cuprinzătoare ). P.S. Pentru că articolele dvs au prestanța unui eseu,vă recomand păstrarea nivelului stilistic,adică evitarea unei exprimări prea colocviale,stridentă în acest context.

  9. Sorin Săndulache says:

    taranlogic
    Mulțumesc pentru recomandare! Apreciez, și voi încerca să țin seama de ea. Ei, cât mi-aș dori și eu să fiu exhaustiv. Dar nu voi reuși niciodată…

  10. Sorin Săndulache says:

    Mulțumesc, Maestre!

  11. Sorin Săndulache says:

    tl
    Sau, poate nu rezist tentațiilor pamfletului? Poate mă îndrept spre o formă hibridă? Eseu-pamflet?

  12. Vreau sa spun ca dincolo de pluralitatea disciplinelor prin care ne misca cu usurinta eseul, de la selectia naturala la cum functioneaza creierul, la psihologia evolutionara si analiza ideologiilor in alb-negru, vad medicul care aduna tot ce a a invatat o viata intreaga si iti spune in cateva cuvinte clare: „domnule, uite care e problema ta…”

  13. mariusandy says:

    Dincolo de crescendo-ul argumentelor, ultimele două propoziții sunt sublime. Merită zidite în piatră. Iar ultima chiar este întregitoare

    într-atât încât poate părea exagerare. Dar nu este.
    AR putea umanismul sfârși în eșec?
    Chiar dacă…
    el poate dăinui dincolo de excesele și căderile lui

    pentru că într-adevăr

    „Fiecare om merită ”

    eu as opri propoziția aici

    No offense…

    Doar în acest reducționism se profilează orice artă și filozofie și știință…

    By the way stilul pamfletar vă prinde foarte bine…

    Dogmaticul din mine mă oprește să vă apreciez prea mult, semn al stereotipiilor schizoide…

  14. Sorin Săndulache says:

    Marius, cele câteva decenii petrecute la PT, familia ta alcătuită din oameni frumoși, evoluția ta spectaculoasă, toate mă fac să te port în inima mea! Mulțumesc!

  15. taranlogic says:

    Eu cred că sunteți înlăuntrul limitelor eseului,pe care îl văd,dealtfel,superior stilistic pamfletului.Doar că v-am citit într-o conjunctură nefavorabilă,concomitent cu discursurile lui Churchill,un maestru al cuvântului.

  16. polihronu says:

    „superior stilistic pamfletului”

    Stilistic in niciun caz 😛

  17. Sorin Săndulache says:

    😂

    “Răi”, dar Buni!

  18. taranlogic says:

    Eseul îl văd cu exigențe sporite în privința formei .

  19. mariusandy says:

    Cum zicea poli,

    Mi ați fost profesor informal fără sa vreti, fără sa știu, cred ca am mai spus, și nu doar 4 ani, PT a fost o vreme leagănul unor personalități unice, de o rară inteligență și cultură,
    Medici, ingineri, muzicieni, pastori…
    Ati fost întâiul care m-a obligat sa merg la dictionar
    Aveați niște cuvinte „imposibile” pentru fiul unor oameni simpli cu doar 8 clase…

    Voiam să va rog să faceți o analiza din perspectiva/expertiza Dvs despre beneficiile crizei prin care trecem dincolo de minusurile evidente economice, sanitare…

    A avut și Edi un speech f bun despre Ieșirea din carantină…

  20. taranlogic says:

    „”Răi”,dar Buni.” Nu prea cunosc ” bunătate” care să nu fie doar o extensie a autoindulgenței.

  21. taranlogic says:

    Un contract social – n-am să fiu al dracului cu voi dacă nici voi nu sunteți cu mine.

  22. ge2oana says:

    Salut Marius….

    Cum e,dom´le, carantina la matale/talica !?

    Tot am zis de-o bere/doua, aiurea, a venit si virusu´, trece si virusu´, da´ bere kngi….tot in doru´ berii !

    Sper sa nu te superi, da´ nu pune pastorii in clasa celor de o rara inteligenta &cultura , doar stii ca nu-i asa.

    Spune ca ei, pastorii, ca exceptie au printre ei , oameni inteligenti &culti, pt ca doar stii ca e asa.

    In rest, povestea continua, de povestitori nu e lipsa(ai vazut, ai dracu´, care mai de care mai spiritual pe net/facebook,watsup si toata familia ma-sii….) , ba dimpotriva , e inflatia dracului.

    Doar ca, nu prea-s bani, ca e lume saraca si povestitorii multi….

    Also, Marius, ramanem la berea aia sau ba !?

  23. personalități unice, de o rară inteligență și cultură, Medici, ingineri, muzicieni, pastori…

    E sarcasm?

  24. AR putea umanismul sfârși în eșec?

    Sau, cand l-am vazut cu pielea vacii in bat m-am intrebat daca cumva nu e bine la vaca. Daca prin „umanism” intelegem ca hoarda de primate este masura tuturor lucrurilor din parcul zoologic, ma tem ca eseul ne invita la o privire din afara custii cu maimute, ca sa nu spun din laboratorul oumului de stiinta, cosmarul umanistilor. Sorin masoara omul ca un expert in antroplogie medicala si incearca sa salveze umanismul de iluziile omului despre sine insusi prin stiinta. Insa umanistul se va plange ca stiinta este reductionista si striveste nu stiu ce corola de minuni a lumii (ca, de exemplu, corola-antigen a unui virus). Deci pe scurt, umanismul se afla in conditie critica si poate fi salvat de stiintele vietii insa umanismul nu crede in stiinta si se trateaza cu chloroquine.

  25. mariusandy says:

    Edi draga
    Când îți convine ești exigent cu subcultura de „nișă”
    Alteori, unbelievable, te lansezi în niște laude fata de anumite categorii sociale din interiorul BAZS

    Pentru copilul unor țărani mutați la Capitală un Sorin Sandulache, Cornel Greising, să amintesc doar medicii…
    C. Alexe și Ionică au fost pastori totuși peste medie… Chiar și Peicu, știa să lege cuvintele cu măiestrie…
    Te pun și pe tine dar tu erai la Labirint. Vreau sa știi ca înainte sa merg la Dynamis mergeam la Labirint sa te ascult și nu regret… Dacă nu eram legat de cor (Gabi Pavel, înainte a fost inegalabilul H. Gehann dar eram totuși un puștan) aveam de gând sa ma mut la tine la Labirint. Gabi Pavel mereu ma certa ca plecam de la unele programe doar sa te ascult. Înainte de 89 mai plecam și la Cristescu la Cort. Iar anul 3 și 4 Breja m-a ars la note ca veneam în timpul de practica la Dynamis, în loc sa merg la Crinu’…
    Pentru mine au fost niște repere pe drumul asta întortocheat al deblocării gândirii, nu știu dacă ceva chiar s-a mișcat în cutie…
    În acest context Dom Doctor avea niște termeni în spech de te luai singur la palme, dar pe mine mă provoca și fugeam la dicționar când reușeam sa îmi notez balaurii citește neologismele și ceilalți termeni inaccesibili. Și nu erau puțini.

    Cheers

  26. mariusandy says:

    Draga Oana știi desigur ca îți port respect, ai fost doamna care m-a învățat sa „privesc” dincolo de cuvinte și sa știi ca nu mi-a fost ușor…
    Cu berea siempre amator, lasă că se adună, măcar sa ai mațe domnia ta, spune cum facem eu vin în țară vara aprox o luna, cu pandemia asta s-au schimbat ceva planurile ca nu vreau sa vin stau închis în frumusețea de tărișoară…

    Spre deosebire de tine eu respect pastorul, ca om din popor ce sunt, uite pe Edi îl respect căutând sa – i fac o critică sănătoasă și proletară dar el e-al dr.. cu rau, nu prea îl prinzi, e deștept plus ca o dă mereu ca la Ploiești…

    Rău da bun cum zicea dom doctor

    Te-ai cam înmuiat…

    Qué te pasa?!?

  27. mariusandy says:

    Tot contorsionând umanismul ca să dea bine la replică, mi – ai adus aminte de cineva care zicea ca prin homo ludens umanismul va supraviețui…
    Nu laborantul citește locuitorul de laborator, este viitorul,

    nici popa,

    Ci bufonul…

  28. mariusandy says:

    Pentru ziua aceea nu pot să vă mai recomand nici un leac în afară de compasiune, sora neștiinței.
    Camus, Recomandări pentru medicii care trateaza ciuma

    https://dilemaveche.ro/sectiune/regimul-artelor-si-munitiilor/articol/indemn-catre-doctorii-care-trateaza-ciuma

  29. polihronu says:

    “Ci bufonul…”

    Cum ii spuneam cindva lui Florinache: “Să fac pe nebunul e visul meu de-o viaţă. Şi azi, ca mai mereu în istorie, adevărul e apanajul bufonilor.”

  30. polihronu says:

    Apropo, inca n-aud nimic de la voi despre Tel Motza.

  31. polihronu says:

    Si tot apropo, mariusandy: ti-aduci aminte cum avea obiceiul Sandu Breja sa citeze din Biblie cu aplicatie la te miri ce incident din viata de zi cu zi, prefatind cu „si s-au intimplat acestea ca sa se implineasca Cuvintul Domnului care zice”? Era (si banuiesc ca mai e) plin de duhul povestii 🙂

  32. ge2oana says:

    Nu zic eu bine ca-i inflatie de povestirori !?

    Ba da, zic bine si am dreptate.

    Mamaaaa, ce-mi mai place cand am dreptate…..
    Pai da´ nu !?

  33. polihronu says:

    “-i inflatie”

    🙂 N-a fost niciodata sa nu fie.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: