Puterea povestii
10 mai 2020 59 comentarii
Cind spun ca evanghelia e doar o poveste nu inseamna ca incerc sa fug de tilcul povestii. Dimpotriva. Povestea evangheliei e plina de invataminte pentru cel care o citeste corect, fara prejudecatile credintei.
Prima si cea mai importanta morala a povestii evangheliei e ca nicio jertfa de animal nu te poate „apropia de Dumnezeu” – adica nu te poate face mai sfint decit esti deja. Daca punem la socoteala si ca, in poveste, Isus inviaza, adica nu e deloc o jertfa pe care te poti baza, pricepem ca evanghelia e chiar mai categorica: NICIO JERTFA nu te poate face mai sfint decit esti deja. Poate sa coboare Dumnezeu insusi din cerul povestii, nu are cum sa adauge vreun dram de sacru vietii tale. Esti sfint, asa cum Dumnezeul pe care ti-l imaginezi e sfint (sau nu). Apropo, Isus moare ca Dumnezeu. De inviat, invie doar Omul. Povestitorul.
A doua morala a povestii evangheliei, strins legata de prima si deloc mai putin importanta, e ca centrul e pretutindeni, mai ales la periferie. Templul e irelevant, pentru ca tu esti templul. Niciunde nu e mai prezenta „slava Domnului” decit in pleava societatii. Oamenii de nimic sint tot ce avem mai de pret – axa lumii, pomul vietii, muntele sfint. Prostituata in ochii careia ejaculezi victorios e Dumnezeu.
A treia si deloc ultima lectie a evangheliei e ca a trage de profetii esuate pentru ca sa le asiguri, intr-un miine mereu aminat, implinirea e un joc mizerabil. Mizerabil moral – pentru ca, in cioburile inevitabile ale oricarei apocalipse, Unsul e Fiara.
oxigen2 
Mergi până la capăt,fără rest.Nu lași loc pentru terțe opțiuni.”Nimic care ține de spațiu și timp nu e sfânt”(aprox ) spunea Eliade; nici spațiul sau timpul însuși. Orice apocalipsă ratează acest adevăr.Nu poate fi mântuit spațiul (centrul,templul) și timpul(parusia) pentru că nu există.Ce mai rămâne ? Prostituata ? Generozitate pură,subiectivitatea absolut obiectivată,mântuirea în clipa înveșnicită într-un timp fără mâine …
Miine e mereu acolo, atita vreme cit are cine spune povesti.
Se pare că fizica cuantică îți permite să pendulezi grațios între poveste și meta-poveste …
Uiti ca sint postmodern. Pendulatul intre poveste si metapoveste e piinea si untul meu (ca sa calchiez). Iar fizica cuantica nu e decit o poveste 🙂
Aerisit, concis, cu tâlc. Nu ca SS…
Poate. Dar pacatul impotriva stilului i se va ierta 🙂
E bine cind mergi pina la capat.un lucru bine facut e bun cind e finalizat cu bine.
De ce sa ne imbatam cu apa rece,?pagina evangheliei va data ,mai devreme sau mai tirziu.Omenirea cu bune si rele merge de zeci de mii de ani inainte prin propriile sfortari.
E si evanghelia o sfortare.
ce sansa ar avea religia daca si-ar upgrada povestea. Ar fi arta artelor.
How is it that hardly any major religion has looked at science and concluded, „This is better than we thought! The Universe is much bigger than our prophets said, grander, more subtle, more elegant?” Instead they say, „No, no, no! My god is a little god, and I want him to stay that way.” A religion old or new, that stressed the magnificence of the universe as revealed by modern science, might be able to draw forth reserves of reverence and awe hardly tapped by the conventional faiths. Sooner or later, such a religion will emerge. (Carl Sagan)
cum spunea Eleanor in Contact: „Trebuia sa trimita un poet. E atat de frumos! „
Faptul ca ai o logica cu pretentie de erudit nu inseamna ca logica asta are si vreo oarecare valoare in raport cu Scriptura. Modul prin care iti dizolvi propria filosofie ieftina in Scriptura ma face sa cred ca tii atat de mult sa fii original in modul cum o spui, incat nici nu mai conteaza esenta a ceea ce spui.
1. Asta ai inteles tu din „povestea” Evangheliei? „Ca nicio jertfa de animal nu te poate „apropia de Dumnezeu”? E principala morala a „povestii”? E jenant.
@ „NICIO JERTFA nu te poate face mai sfint decit esti deja.” Zau? Nimeni NU POATE FI sfant! Scrie ca suntem SOCOTITI sfinti, nu ca am fi sfinti! Pentru ca nu suntem. Suntem socotiti a fi asa tocmai pentru ca o jertfa ne da dreptul asta! Stiu niste babe cu batic de la biserica din sat care au inteles spiritual toate astea.
@ „Esti sfint, asa cum Dumnezeul pe care ti-l imaginezi e sfint (sau nu).” Daca poti realizeza ca, de fapt, substantivul propriu de aici e, in fapt, un substantiv comun (si se scrie cu minuscula), atunci poate intelegi si nonsensul logic al frazei de mai sus.
2. „Niciunde nu e mai prezenta „slava Domnului” decit in pleava societatii.” Confunzi puscaria cu Biserica! De ce ar avea „pleava societatii” sau „oamenii de nimic”, parte de Shekina? Sau ce are una cu alta?
@ „Prostituata in ochii careia ejaculezi victorios e Dumnezeu.” – e flatulenta cerebarala care m-a facut sa raspund. Probabil asta e definitia dumnezeului tau. Ce stiu sigur e ca propozitia asta te defineste. Nu orice filosofie care socheaza e si interesanta. Asta e doar penibil de ieftina.
3. Nu cred ca toti cei care posteaza pe blog sunt adventisti ca dl. Edi. Insa cei mai multi dintre cei ce „trag de profetii esuate” sunt chiar adventistii, prin doctrina cultului.
„Mizerabil moral” cred ca e cel ce intelege ca, chiar si in cioburile unei apocalipse esuate, Unsul poate fi confundat cu Fiara. Si asta doar de dragul unui brainstorming ieftin introdus de o logica oligofrena.
„such a religion will emerge”
Absolut. Noua serie din Cosmos (Possible Worlds) deschide niste drumuri si in privinta asta.
„suntem SOCOTITI sfinti”
Sigur. Sfintenia e in ochii privitorului. Daca ma uit in oglinda, sint sfint.
„un substantiv comun”
Cu majuscula sau cu minuscula, Dumnezeu e doar un substantiv comun. Ba chiar un adjectiv.
„Confunzi puscaria cu Biserica!”
Sigur. Asa scrie la evanghelie.
„definitia dumnezeului tau”
Nu, din nou, asa scrie la evanghelie.
„Unsul poate fi confundat cu Fiara”
Cine ineaca lumea in singe, lacuri de foc si de pucioasa? Mielul.
„m-a facut sa raspund”
Musca pe caciula? Vorba cuiva, „ce stiu sigur e ca propozitia asta te defineste”.
Cred ca ti s-au terminat creioanele si n-ai reusit sa colorezi toata Evenghelia. Mai ai si acum creion chimic pe la gura.
„Cine ineaca lumea in singe, lacuri de foc si de pucioasa? Mielul.”
In logica in care Dumnezeu trebuie sa-i dea socoteala lu’ polihronu da, Mielul e Fiara.
In logica in care Creatorul are dreptul sa-si distruga creatia El e ce doreste sa fie, indiferent de vointa vreunui monohron sau chiar polihron.
Scuza-L pe Dumnezeu ca nu e dupa cum ai vrea tu sa fie. Nici mie nu-mi place logica ta, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te consider un adjectiv.
„Creatorul are dreptul sa-si distruga creatia”
Dumnezeu e creatia omului. Avem tot dreptul sa-l inecam in marea iluziei.
Nu glumeam deloc – Dumnezeu nu e un nume propriu, ci doar un titlu (ca Presedinte, de pilda). Si e folosit adjectival in dogma treimii – cind ne asiguri ca Isus e „Dumnezeu deplin”, de pilda.
Daca nu mie, cui ii da Dumnezeu socoteala? De ce se screm teologii de milenii sa scrie teodicei, daca nu pentru ca noi il judecam pe Dumnezeu?
„logică cu pretenție de erudit” .Și alte „logici” la fel de improprii…Iată de ce sunt într-o cruciadă într-o cauză care pare atât de minoră.Pentru că nu știu cum se face că suprasolicită termenul ăsta aproape fără excepție indivizi cu o gândire dezordonată,nebuloși conceptual.Adică știu cum se face – ei cred că însăși folosirea termenului dă lustru argumentației,conferă un aer de raționalitate oricărei construcții intelectuale serioase și cu ștaif.
„Adică știu”
Toti stim 🙂
Uite că 45 000 000 de spanioli rămași la stadiul poveștilor(sic),incapabili de generalizări și abstractizări,de nuanțări fine,de gândire nepartizană,nu o știu.
Sunt buni doar la pictură,muzică și fotbal,dar folosesc în vorbirea curentă cuvântul „logic” mai mult decât un profesor de filozofie la catedră.
Taci ca e lumea plina de anglofoni care fac la sens… 🙂
„Dumnezeu nu e un nume propriu, ci doar un titlu (ca Presedinte, de pilda)”
In limba romana, titlurile se scriu cu litera mica pt sunt subst. com. Daca spui ca Dumnezeu e doar un titlu pt tine, de ce-L scri cu majuscula? Poate pt ca asa fac „indivizii cu o gândire dezordonată,nebuloși conceptual” pt care conceptul de titlu e confundat cu cel de nume.
Ti-am spus ca te tradeaza creionul chimic!
„Daca nu mie, cui ii da Dumnezeu socoteala? De ce se screm teologii de milenii sa scrie teodicei, daca nu pentru ca noi il judecam pe Dumnezeu?”
Tu poti sa-l judeci pe dumnezeu. E al tau si-l poti judeca dupa bunul plac. TU spuneai ca al tau e doar un titlu. Dar daca te referi la Dumnezeu, scopul nostru e sa incercam sa-L cunoastem. Mai sunt „nebulosi conceptual” care vor sa-L judece inainte de a-L cunoaste.
„logica cu pretenție de erudit” e specifica unor indivizi cu „gandire dezordonata” care nu-si fac un scop din a cunoaste ci din a judeca. „Eruditii” de care vorbeam nu cauta raspunsuri, pt ca ei le au deja, d’aia sunt eruditi. Niciodata solutii, intotdeauna negatii. Niciodata concret, intotdeauna metafizic. Negarea si metafizica e ceata in care dispar atunci cand nu mai au argumente. Sunt intr-o continua cautare a ceea ce nu Dumnezeu, dar niciodata nu-L cauta pe El. Pot intelege pe cineva care are nevoie de argumente ca Dumnezeu exista, dar nu pot intelege pe cineva care e intr-o continua zbatere in a demonstra ca nu exista. Sa nu-ti pocneasca vreo vena metafizica in zbaterea asta! O logica sanatoasa spune ca cu ceea ce nu exista nu merita sa-mi pierd timpul. Dar invariabil dai peste cate un polihron care isi inventeaza un dumnezeu pe care-l poate chiar distruge. Dar sadismul metafizic ii spune ca e mai bine sa-l chinuiasca inainte de a-l distruge.Suntem o tara libera. Ia-ti dumnezeul gonflabil si uita-te in ochii lui cand ejaculezi, daca atata te duce polihronu.
„In limba romana, titlurile se scriu cu litera mica”
Bullshit. Dumnezeu e un titlu pentru oricine – ma rog, nu pentru idioti ca tine.
„scopul nostru e sa incercam sa-L cunoastem”
Si eu care credeam ca-L cunosti.
„Niciodata concret, intotdeauna metafizic.”
Zise ala cu Dumnezeu in brate.
„zbatere in a demonstra ca nu exista”
Nu se zbate nimeni. Demonstratia e facuta. Citeste Biblia.
„Ia-ti dumnezeul gonflabil si uita-te in ochii lui cand ejaculezi”
Bzzz, bzzz.
Ca un epigon al celor de mai sus și ca o completare a comentariilor mele la ce a scris sola scriptura la postarea „cădere sau trezerie”, mă împinge nepolitetea să mă bag în discuție. Legat de ideea ca Dumnezeu sa dea socoteală creației, cred ca asta ne vine natural în felul urmator: noi pornim de la premisa ca Dumnezeu e infinit de bun și asa mai departe, asta ne face sa ne gândim și ca e infinit de responsabil. Poate ar fi mai pe placul tău sa vorbim despre o responsabilitate față de creație decât de o dare de seamă. Deși nici darea de seamă nu e exagerată. Totul decurge din ce proprietăți îi conferim lui Dumnezeu. Dacă e un tiran atunci da, își distruge creația și nu-i dă nimănui socoteală pt ca mușchiul Lui e cel mai tare. Dar princiul conform căruia mușchiul cel mai tare face ce vrea nu e valabil nici la cimpanzei, pentru ca liderul are limite și mușchiul e pus și într-u ajutorarea celorlalți. Dumnezeu a creeat niște fiinte inteligente, sensibile, cu voința libera, care se zbat, se chinuie, suferă dar au și speranța, iubesc, se sacrifică, au și o parte infinit de întunecată, etc, complexe mai pe scurt. Dacă l-o mâncat dragostea și ne-o creeat în felul asta și nu niște manechine din plastic, atunci nu poate sa faca ce vrea și să-și păstreze atributele de bun, deștept, înalt, blond și cu ochi albaștri. Tu dacă iei un câine de pe stradă, ești responsabil de el, altfel lasă-l în pace, dacă nu-l poți ajuta, nu-l încurca. Dacă noi ca oameni tindem spre etica asta… înțelegi ce vreau sa zic. Eu am o problemă cu contradicțiile pe care le susțin unii cu privire la proprietățile și acțiunile lui Dumnezeu, cu privire la libertate, etc. Oriunde e un tiran vor fi rebeli. Dacă ce spui despre Dumnezeu e adevărat, cum as putea eu sa nu fiu de partea lui The Adversary din literatura left-hand path? Cum sa nu-l vezi pe Satan ca eliberator, sau măcar ca agentul de dezordine necesar. Nu discut despre existenta lor. Singura discuție e dacă Dumnezeu e x atunci va face x și nu y.
Sa scriu tot timpul d-zeu cu d mare, lui cu l mare etc, pare o pornire spre pupincurism la adresa șefului. Fără resentimente sola s. Proveni din medii religioase diferite. Voi mai mult cu biblia, eu pe vremea mea cu isihasmului și mistica. Prea puțin conta numele lui pt mine, deși în isihasm numele în sine are o putere specială. Dar asta în isihasmului de manual, in practica personala, cuvintele oricum dispar de la o vreme.
@Amaranthine Sophia – „Totul decurge din ce proprietăți îi conferim lui Dumnezeu.”
Noi nu-I conferim proprietati lui Dumnezeu. El isi reveleaza proprietatile prin Numele pe care ni le face cunoscute. Aici e mai mult de vorbit…
„Dacă e un tiran atunci da, își distruge creația și nu-i dă nimănui socoteală pt ca mușchiul Lui e cel mai tare.” E ca si cum ai spune ca ursul e un tiran pt ca mananca o oaie. Asta e natura, asa functioneaza.
Dumnezeu ne-a facut liberi – in libertatea noastra, noi am decis sa nu-L ascultam. Am decis ca nu mai avem nevoie de El. L-am dat afara din scoli, din institutii, din familie, chiar si din biserica. Apoi suportand consecinta alegeriii noastre, spunem: unde e Dumnezeu? „Dumnezeu a murit!” Pai e unde l-am trimis noi. Noi l-am ingropat. Noi am ales. Cei mai multi vad doar iubirea Lui. Il vad pe Isus pe cruce. !Dar Dumnezeu e si dreptate. El va veni sa judece lumea. E mai greu de acceptat un Isus in armura.
Dumnezeu a creat lumea care functioneaza pe baza unor legi. El a creat legea gravitatiei, dar si legea care spune ca plata pacatului e moartea. Daca alegi asta vei muri nu pt El te ucide ca un tiran, ci pt ca tu ai ales asta.
„Tu dacă iei un câine de pe stradă, ești responsabil de el, altfel lasă-l în pace, dacă nu-l poți ajuta, nu-l încurca.” Pt asta avem jertfa unui Dumnezeu care a platit el plata pacatului nostru.
„Eu am o problemă cu contradicțiile… ” contradictiile sunt pt ca nu faci efortul de a-L cunoaste. Iti recomand o predica. Daca nu esti familiara cu exprimarile sau alte chestii specifice bisericesti, nu te concentra pe asta. https://youtu.be/kavBXKdnrdo
Ursul mănâncă oaie pentru ca nu are de ales, Dumnezeu are de ales. Ce am gândit eu decurge din ce proprietăți îmi spuneți voi ca are Dumnezeu, la asta m-am referit. Am încercat un construct cauza-efect. Nu am vb de „adevăratul” Dumnezeu. Cred ca am dat afara din instituții o putere cât se poate de pământeana cu interese cât se poate de lumești. Am dat afara un grup de mafioti. Cu dumnezeul din biserică nu a avut treaba nicio forță seculara, de acolo a plecat singur, ca s-o zic într-un fel mai plăcut dar neconform cu realitatea. Noi nu-l înțelegem pe Dumnezeu asa ca nu putem lăsa ca aceasta neînțelegere sa ne conducă viețile exterioare, medicina, știinta, asigurarea hranei, arta și tot ce e uman. Pe lângă conflictul dintre diverse grupuri de putere, care a dus la scoaterea simbolurilor puterii preoțești din instituții, noi am dat afară necunoașterea noastră de Dumnezeu. Ai citit câte mizerii au făcut unii în Biblie prin cunoașterea greșită de Dumnezeu. De ce nu e suficient sa mergi la biserică ca să-l cunoști? Dacă te rătăcești și-l înțelegi greșit și tu iei o decizie într-o problema lumească, bazându-te pe înțelegerea asta, omorind o grămadă de oameni? După aia ți se mai revelează un pic și zici aha, asta era de fapt voința domnului, dar e cam târziu. Un Dumnezeu în armura… da, nu e vorba de cum e Dumnezeu cu adevărat sau dacă-l accept eu sau nu. Sa fie în armura zic, da să lăsăm asta cu libertatea deoparte atunci.
Spui ca plata păcatului e moartea, ca o consecință naturală, apoi spui ca vine în armura sa ne spargă. Asta din urma e un act voit, nu o consecință naturală ca tăiatul crengii de sub picioare. Am experimentat un model de Dumnezeu, o paradigmă, prezentată în diverse metafore dar toate metaforele spuneau aceeași esență. Deci am văzut la propriu că există un model, o constructie ontologică a tot ce exista, cu Dumnezeu, cu motivații, cu scop final, cu tot tacâmul, care depășește contradicțiile. Sigur că nu iau modelul și-l bag în instituții. Adică nu o sa iau decizii nerationale privind viața mea fizică bazându-mă pe acel model. Poate a împăcat contradicțiile care mă preocupa pe mine, poate atâta am putut sa înțeleg din implicații, poate e doar o iluzie sau artă.
Lupți să păstrezi un model a unora de demult. Dumnezeu nu are nevoie sa stea în instituții. Dacă crezi în ce o zis Isus, crezi ca el e în tine și nu se identifică cu simbolurile sau ritualul religios din instituții. A zis și Isus ca împărăția lui nu e din lumea asta, atunci de ce vreți să-l băgați în instituțiile care reprezinta lumea asta? Orice creste sau moare. Concepția lui Isus în armură oare e o creștere a înțelegerii învățăturilor lui?
No hard feelings!
Îl știu pe predicatorul din link. Sunt familiarizat cu limbajul. Ascult diverși din mai multe religii creștine. Dacă lucrez ceva, nu pot asculta în engleză ca nu pot fi atent în doua locuri. Atunci o dau pe română iar în romana nu există nimic în afara de politică, dar nu științe politice, și religie. Asa că aleg religia. E și lectura audio ușoară, e și amuzant pe alocuri. Sunt și unii care nu trec testul psihiatric, nu te plictisești.
Hai să-ți zic cum ma gândesc eu, dacă exista un adevăr, nu etic sau axiologic, ci unul doctrinar care sa includă nume, însușiri ale lui Dumnezeu, ce vrea Dumnezeu de la tine, scopul vieții, originea vieții, etc., acestea nu ar fi scrise într-o carte de oameni cu intenții diferite, nu ar fi lăsate să le interpretam, mai ales ca unii avem și alta treaba decât sa buchisim pe biblie. Adevărurile astea ar fi în noi, mai ceva de cum sunt arhetipurile. Ar fi clare, fără metafore. Le-ar avea la fel pigmeul din Africa cu Kant și Pavel. Ai putea sta de mic copil în ju gla sa fii crescut de animale și le-ai ști la fel de clar ca un teolog. Dacă dogma e importantă pentru mântuire, dacă simbolurile și ritualul sunt importanta, dacă cunoașterea numelui lui d-zeu și asa mai departe cântăresc atât de mult, nu le-ar fi pus într o carte și n-ar fi trebuit sa meargă creștinii cu sabia peste alte popoate ca să ducă cartea acolo. Nu o sa vb despre contextul cultural istoric pt ca știi tu mai bine ca mine cu ce se mănâncă.
Puterea de a face o poveste adevărată. Puterea reală a metaforei. Se pare că este o caracteristică sapiens: născut incapabil de independență pentru primii 7 ani. Condamnat să asculte poveștile femeii cavernelor până la vârsta independenței. (Harold Klawans, În apărarea femeii cavernelor. Povestiri de neurologie evoluționistă)
O sa ascult atent videoul, doar ceva mi-a atras atenția. S-a scăpat predicatorul. Zice ca la fiecare mu știu câte minute o femeie e bautură și face o paranteză: eu nu știu dacă merita sau nu, vorbesc de statistici. Bun, a plecat pasarica. Deci ia în calcul ca sunt femei care merita sa fie bătute. Ce crezi, e mai ok sa divorțezi sau sa o bați? Întrebare capcană :)). În fine, nici nu are rost sa dezvoltam asta. Da nu puteam sa nu zic asta. Vezi cum sta diavolul în detalii?
Ce de afirmatii! Ce vrei sa facem cu ele? Sa le acceptam prin credinta? Nu doar ca pare ca te joci, dar te joci si fara reguli. Evanghelia e lege, sacrul e pleava, extazul e shekinah, iar escatologia e tot una cu apocaliptica. Ce sa zic? O shaorma cu de toate.
I-auzi: „nicio jertfa … nu te poate face mai sfint decit esti deja”. Wow. Ce incurajari de speaker demotivațional.
Inca una: „centrul e pretutindeni, mai ales la periferie”. Este singura afirmatie din care am obtinut ceva – un ras copios ca pentru o gluma de-a lui Dancila.
Cea mai delicioasa in sensul gabdirii gripate din spatele textului este ca profetiile esueaza pana si in poveste (ca doar Evanghelia e o poveste).
Mi-a (dis)plăcut
„Condamnat să asculte poveștile femeii cavernelor până la vârsta independenței”
Yep, ne nastem in poveste.
„eu nu știu dacă merita sau nu”
D-aia a biziit musca de pe caciula lui Sola.
„Sa le acceptam prin credinta?”
Nici vorba. Eu indemn la studiul Bibliei.
„un ras copios ca pentru o gluma de-a lui Dancila”
Citam din Isus. Ma bucur ca poti ride de El.
„profetiile esueaza pana si in poveste”
M-as bucura sa recunosti ca esueaza macar in afara ei. Pe urma o sa intram amindoi inapoi in poveste si o sa-ti arat cum in poveste totul este posibil – inclusiv ca profetiile sa nu se implineasca 😛
@Amaranthine Sophia – „eu nu spun dacă merita sau nu, vorbesc de statistici. ” era o gluma ardeleneasca chiar… reusita.
„era o gluma ardeleneasca chiar… reusita”
Bzzz, bzzz.
@Amaranthine Sophia – „Sa fie în armura zic, da să lăsăm asta cu libertatea deoparte atunci.”
Intelegem gresit conceptul de libertate. Cine vrea razboi cu Dumnezeu il va avea. Asta inseamna tot libertate! Libertatea de a face razboi cu El.
„Libertatea de a face razboi cu El.”
Si de a-L invinge.
@polihronu – asta doar Israel a putut face.
Si eu pot ridica ciocanul lui Thor.
Ok
„Nici vorba. Eu indemn la studiul Bibliei.”
Ceea ce ai scris (la asta ma refeream cu intrebarea daca astepti sa le acceptam prin credinta) e doar un graffiti, o poveste plictisita si plina de sloganuri. Deci, fara Amin!
„Citam din Isus. Ma bucur ca poti ride de El.”
Mama, cata pretentie mesianica! Ba nu, cata pseudoepigrafie. Tot aici am ras, ca la formula ariei cercului, o poveste cu Dan(c)ila Prepeleac.
Profetiile nu esueaza in poveste fiindca, in poveste, ele par profetii, deci esecul lor e aparent, ireal.
Un banc: polihronu avea un frate SS, adventist conservator care, din păcate, a murit. Familia cheamă pastorul sa oficieze slujba de înmormântare, intruindu-l să spună numai de bine despre defunct. Intr-un cuvânt, c-a fost un sfânt! Pastorul se hotărăște să spună adevărul și-ncepe: „Sorin Săndulache a fost un pervers, lua șpagă și de la colegi medici (nu se face așa ceva!), predica simplist, făcea rugăciuni lungi, scria în Curierul AZȘ lucruri în care nu credea, etc. Dar comparat cu fratele său, rămas în viață,
a fost un SFÂNT!”
Asta o spune pastorul? Define irony.
„Dar comparat cu fratele său a fost un SFÂNT!”
Si uite asa, polihronu reuseste ce nu i-a iesit nici lui Dumnezeu – sa faca pe cineva mai sfint decit e 😛
„doar un graffiti, o poveste plictisita si plina de sloganuri”
Ca evanghelia pe peretii catacombei.
„cata pretentie mesianica”
Iarasi zic, citeste Biblia.
„Profetiile nu esueaza in poveste fiindca, in poveste, ele par profetii, deci esecul lor e aparent, ireal.”
Vezi cit de prost esti? Pina si povestea iti spune ca profetiile s-au implinit, dar inca nu 🙂
Si aceasta pleava a societatii, este tot ce avem mai de pret ca si pleava a societatii sau ca oameni cu circumstante nefavorabile potentialului lor, dar care tocmai din cauza asta pot fi niste candidati excelenti pentru progres uman/social?
Isus pare sa fi crezut in progres. Pe de alta parte, o cariera in prostitutie, fara amenintarea ilegalitatii sau a oprobriului, ar fi pentru multi in sine un progres. Diavolul e, ca de obicei, in detalii.
Nu mai vorbesc ca nevestele o duc frecvent mai rau decit curvele.