Efecte Social Media

Internetul, rețelele de socializare, accesul informațional rapid, explozia comunicării interindividuale și de grup, a creat o cultură nouă care se maturizează sub ochii noștri, ale cărei consecințe imediate, pe termen mediu și lung, nu pot fi încă, evaluate pe deplin.

Efectele par să fie multiple, pe axe asemenea:

– informare / dezinformare / manipulare;

– polarizare și radicalizare opțiuni comportamentale, relaționale;

– transfer reciproc între niveluri definitorii diferite:  identitate / caracter / onestitate / sinceritate;

– facilitarea organizării, formării grupurilor de opinie și acțiune, mijloace de presiune socială, politică;

– transformarea stilului de comunicare;

– modificarea personalității, scalei valorilor, culturii, convingerilor și concepțiilor;

– modificări profunde pe termen lung: instituționale, politice, administrative, culturale, spirituale, etc.

– facilități nebănuite în optimizarea și chiar modelarea proceselor fundamentale de educație, cunoaștere, inventică, proiectare, transformare;

– patologie informațională;

– etc.

Observațiile mele nu au pretenția competenței, ci sunt profane, pur empirice, de primă intenție și oarecare bun simț, subiective, etc.

Ceea ce mi se pare interesant, este că la adăpostul caracterului anonim, primul impuls al oamenilor, este acela de a fi ei înșiși, mai autentici, sinceri, spontani. 

Desigur, acest aspect are o parte bună în developarea calităților de dorit, dar are și un revers, care se dovedește, cantitativ precumpănitor. Oamenii se simt liberi să-și descarce toate frustrările, refulările, răutatea de care sunt capabili, prostia, ignoranța, ba chiar și simptomele suferințelor, ca un strigăt de ajutor sau încă un protest împotriva destinului nedrept.

Ai zice că ipocrizia pierde teren în noul mediu de comunicare și relație. Dar își face loc! Cu ingeniozitate! Sunt găsite mijloace de a epata calități, de a escamota defecte, carențe, de erijare în arbitri care împart calificative, bile albe sau negre, deși criteriile sunt improvizate, subiective, deseori fără urmă de competență, nedrepte. Uneori, propria incapacitate este proiectată asupra celuilalt.

Alți participanți se amuză, fac exerciți de teribilism, testează reacțiile celorlalți. Sau văd propriile limite, carențe și incapacități, ca fiind datorate interlocutorului.

Ca și în viața reală, cei care au criterii valorice solide, stofă și caracter, țeluri nobile pe termen lung, care vor să contribuie la bunăstarea culturală și spirituală a semenilor, sau au ceva substanțial, notabil, de transmis, sunt reținuți, se consumă pentru ceilalți, se dăruiesc, pot fi capabili să încaseze lovituri fără să crâcnească, de multe ori sub centură, în numele unor comandamente mai înalte. Bineînțeles, nimeni nu este infailibil.

Ca și în viața reală, după un timp, valorile autentice se decantează, rezistă, iar efemeridele răsar ca ciupercile după ploaie și dispar precum curcubetele lui Iona.

De obicei, între cele două categorii schițate se statornicește un raport de simbioză culturală – deși probabil e prea mult spus simbioză, mai adecvat ar fi termenul de parazitare – similar raportului dintre gazdă și parazit. Desigur, analogia nu este perfectă, dar este sugestivă. Pseudovalorile parazitează autenticitatea. Sug o sevă iluzorie și, uneori, lasă un virus, un ou parazitar, un protozoar sau doar murdărie. Este o nouă nișă, grasă, de supraviețuire și evoluție, dezvoltare.

Nonvalorile, încearcă să se cațăre pe umerii contributorilor autentici, îi sâcâie, îi împroașcă cu noroi, îi dezavuează, folosesc criterii meschine, nonimputabile, vulgare, gratuite, având sentimentul facil, inautentic, al satisfacției de moment, al deturnării valorii, dacă nu în folos propriu, măcar în sens distructiv. Se hrănesc cu obidă, cultivă resentimente ale unor cauze imaginare, obsesii, lături din haznaua unor tulburări putride. 

De altfel, dacă veți cunoaște viața reală a persoanelor care își joacă rolul nefast, veți constata că dâra lăsată de aceștia, este una presărată cu eșecuri, abandonuri, scandaluluri, conflicte, ivite din preaplinul tulburărilor și suferințelor de care sunt marcați. Sunt toxici, disfuncționali, de compătimit. În timp ce cred că se răzbună, și au parte de satisfacție, de fapt își otrăvesc viața, își îndură veninul, sunt niște nefericiți.

Putem spune cu un grad al certitudinii destul de înalt, că își dau arama pe față – ‘aramă sunătoare și chimval zângănitor’. Apropos de unii soli, nepoți și strănepoți aflați în stadiul embriologic distrofic de avortoni, deși vârsta lor cronologică se află în criza de la jumătatea vieții.