Ficțiune, Realitate, Realism

Avem nevoie de povești, de narațiuni, discursuri. Interesant este că poveștile sunt de mai multe feluri, ca și oamenii. De asemenea, participarea noastră la ele, este de mai multe feluri, după puterea și alegerea fiecăruia.

Voi folosi o simplă și incompletă enumerare: legende, basme, parabole, alegorii, nuvele, romane, mituri.

De ce ne place această formă de artă – literatura? Ce face povestea? Imaginația înnobilată sub formă de creativitate, ne ia și ne duce într-o altă lume, ne transportă. Este regula generală a artei, în care realitatea ternă, legile inexorabile ale determinismului sunt mai suple, pot fi modificate, imposibilul devine posibil, pentru un timp limitat, participăm la o lume paradisiacă a miracolului, unde cu talent și geniu, totul devine posibil, cele mai arzătoare dorințe ale noastre se pot împlini! 

Ce frumos ar fi, dacă ar fi!

Care e deosebirea dintre diferitele genuri? În primele categorii predomină narațiunea, gradul de detașare, convenția – știm sigur că e vorba de poveste, basm. 

Apoi corespondența cu semnificațiile devine explicită, în parabole și alegorii – știm sigur că acestea au ca prim scop un mesaj, nu povestea în sine e primordială. Convenția acceptă curent ca analogia să fie imperfectă.

Când lucrurile devin mai complexe, în cazul nuvelei sau romanului, nu mai știm sigur, dacă totul e real sau fictiv, sau știm, dar nu acesta este principalul interes. Unii iau doar narațiunea, alții sunt atenți la mijloacele artistice, alții păstrează sentinela receptării mesajului nobil al artei.

În fine, mitul. El ne este livrat cu pretenția de adevăr. Puțini îl privesc critic. Este acceptat ca adevăr imuabil. Tematica sa se apropie de aspectele existențiale ale vieții. Cu astea nu e de glumit, nu te joci. E vorba de viață și de moarte, de fericire sau de suferință. De veșnicie. Eternitate! Cum să te detașezi de astfel de probleme care ne dor pe fiecare dintre noi, până în cea mai intimă fibră a ființei.

Dar mai e ceva, spus deja pe jumătate. Cum ne raportăm la ele. Participarea. Inițial, ne lăsăm doar transportați. Pasiv. În lumea posibilului imposibil. Apoi, începem să reflectăm. Trăim sentimente. Le ventilăm. Fiecare dintre noi are durerile sale, cicatrice, sau răni încă deschise, supurânde. Nu se văd. Sunt sufletești. Este rolul catarctic al artei.

Aici putem vorbi deja de gust, gusturi și bun gust. Despre profunzimea reflectării artei. Ne vom opri la formele ușoare, superficiale, sau vom continua călătoria spre formele complexe, profunde? Depinde de noi, de cultura și sensibilitatea noastră.

Apoi integrăm mesajul, semnificațiile valorilor, ale concepțiilor, ne poziționăm. Putem alege valori autentice: adevărul, binele, frumosul, dragostea, generozitatea, altruismul, sacrificiul. Sau dimpotrivă.

Și sunt, cultura, estetica, suficiente? Deși acestea sunt îndeobște, semne de noblețe, nu sunt suficiente. Prin artă, cultură, spiritualitate, trebuie să fim transformați, înnobilați. Dobândim profunzime, înțelegere, înțelepciune. Nu mai vizăm doar interesul nostru meschin, egoist, ci ne înfrățim cu semenul, aderăm la valorile morale, devenim capabili de sacrificiu, dobândim caracter, îmbrățișăm orizontul mai larg al aspectelor sociale și umanitare.

Când vorbim despre valori fundamentale și universale ca cele enumerate parțial mai sus, am intrat deja din domeniul ficțiunii obișnuite, în domeniul mitului.

Prin scurgerea timpului, pe longitudinala sa generoasă, ne putem juca cu istoria. De dragul semnificațiilor, valorilor, cu bună credință, pentru noblețea și profunzimea mesajului, de ce n-am coafa, cosmetiza puțin evenimentele, pentru ca să dea bine. Oricum aparțin unor vremuri apuse. Ce mai contează. Important este ceea ce este etern, veșnic, permanent. Valorile. Mesajul. Mai ales, când se face în numele prezervării și reformării unei națiuni, și nu oricare, ci un popor ales, unic!

Apoi patina timpului conferă respectabilitate și autenticitate tradiției. 

Totuși, cum arată o secțiune frontală prin societatea de astăzi? Care este raportul dintre cantitate și calitate, sub aspect statistic, la nivelul unei populații? Nu e vorba despre elitism, ci despre realism. Am mare încredere în bunul simț individual, dar nu pot ignora ponderea imitațiilor, modelor, aculturației, comportamentului de turmă.

În materie de artă, este evident. Majoritatea preferă formele facile, zgomotoase, sentimentale, epidermice, superficiale, siropoase. Efortul de înțelegere, cultura dobândirii bunului gust pentru formele complexe de artă, rămân neînțelese sau sunt agreate de un procent mic din populație. Chiar o capodoperă poate să spună foarte puțin sau foarte mult, unui receptor. 

Sunteți siguri că prioritățile de top, numărul de voturi – fie el și democratic – mai ales în condițiile prelucrării structurale a mesajului, manipulării, distorsiunii de orice fel, vor conduce de fiecare dată la rezultatele cele mai bune pentru omenire?

Or societățile omenești și metehnele lor, au fost mereu aceleași. Există totuși, mijloace de verificare a faptelor istorice, documentare, arheologice, care pot confirma sau infirma, multe dintre narațiunile noastre respectabile. Există relatări paralele, uneori din surse ale căror interese veneau în conflict. Apoi, sunt documentate pseudoepigrafiile. Literatura pur ficțională. Vom continua să ignorăm evidențele?

Este util să distingem între narațiune, discurs și mesajul său? Eu voi continua să consider acest aspect, fundamental.

Să înțelegi caracteristicile sursei, reprezentarea, valorile, interesele, te vor ajuta să înțelegi mai bine tipul de narațiune sau discurs, vei putea decanta mai lucid mesajul și scopul său.

Până la urmă, întreaga problematică se reduce la faptul cunoașterii competente, acceptării consecințelor, de dragul adevărului, sau ignorarea cu bună știință, a zgomotului, inadvertențelor, contradicțiilor, dintre narațiune și mesaj. 

La fel, modul de lectură. Cheia în care citim un text. Prelucrările complexe la care supun filologii, criticii, istoricii, teologii, un text și contextul său.

Vom face un chip cioplit poveștii? Sau mesajului? 

Bibliolatria este o idolatrie ca oricare alta. 

Totul pare etern. Dar nu e. Nici poveștile. Nici mesajul. Nici receptorii. Într-un timp mai mai lung sau mai scurt, poveștile se dovedesc a fi cele mai durabile. Apoi mesajul este tot mai adaptat, pentru a fi relevant. Iar cei care se schimbă cu adevărat și cel mai profund, cei care evoluăm, suntem noi înșine – oamenii – creatorii acestui întreg edificiu.

______

Aceste gânduri sunt datorate lui Sorin Petrof, pe care l-am ascultat cu prezentarea: “Până când?”

Despre Sorin Săndulache
Senior Neurolog, PhD antropologie medicală, licențiat în teologie protestantă, master în psihoterapie. Tânăr pensionar!

15 Responses to Ficțiune, Realitate, Realism

  1. Întrebare:
    Unde-i mingea când e gol?

  2. polihronu says:

    The stories we tell.

  3. Sorin Săndulache says:

    În plin!

    🤩

  4. polihronu says:

    Mie mi-a placut intotdeauna etimitologia numelui Habacuc (“imbratisare”) – si lectura intertextuala care vede in profet pustiul din 2 Regi 4.

  5. polihronu says:

    Unde mai pui ca, intr-o aventura extracanonica, Habacuc e cel care il hraneste pe Daniel in groapa leilor – mediind preadiscreta prezenta divina.

  6. SS

    Între bare !!!

  7. “Vom face un chip cioplit poveștii? Sau mesajului? “
    Am și făcut deja,se numește Isus Hristos,in lumea occidentală!!
    Cum spune Harari,povestea ne ajută să colaborăm ! Cultura este rezultatul poveștilor! Ne ajută cultura să evoluam ? Putem evolua ca rezultat al colaborării ? Ca rezultat al miturilor ,basmelor și poveștilor ? Este Civilizația scopul evoluției ? Arta și estetica sunt scopuri ale evoluției ? Eu cred că viața este scopul și nu o putem avea prin povești ci doar prin adevăr !! In momentul când vom funcționa doar prin adevăr atunci vom evolua și vom crea o cultura și o civilizatie pe care azi doar unii o intuim in inimă și pe care o numim împărăția cerurilor !!
    Sau poate și asta e tot rezultatul poveștilor …

  8. Sorin Săndulache says:

    BLT
    Exact aceleași întrebări mă frământă și pe mine! Dar ceea ce mă bucură cel mai mult este că vezi aceeași soluție, probabil utopică, în care cred și eu!
    Adică o realitate care să genereze adevăruri atât de fascinante, complexe și misterioase, încât să absoarbă întreaga creativitate a geniilor.
    Și totuși, poveștile vor rămâne!
    Sunt prea frumoase, prea mișcătoare, iar în spatele lor se află marile adevăruri ale omenirii!
    Mulțumesc!

  9. Sorin Săndulache says:

    Înțelept! Ca întotdeauna, are har! Și un fel de suverană detașare amestecată în proporții ideale cu cea mai fină ironie! Te vindecă de toate boalele! Mulțumesc!

  10. Sorin Săndulache says:

    Se putea să nu-l găsești!
    🤩
    😂

  11. polihronu says:

    Algoritmu’ (ingeru’ bibliotecar) le gaseste pentru noi. M-a atras si vorba recent citata de Edi (mi-e neclar daca e a lui Stalin). Dar mai interesanta mi s-a parut prima parte – cu desene si reflectii inavuabile.

  12. polihronu says:

    Stalin, Ehrenburg, Visinski – putin conteaza se pare. Pentru ca „daca traduci ‘nu sunt o natiune, sunt o profesie’ in rusa, iti dai seama ca in spatiul ex-sovietic, faza era des intalnita si se aplica la cam toate natiile incomode, de preferinta polonezii, romanii si evreii. Daca te gandesti la stereotipurile despre evrei, fraza are mai mult sens, si cred ca forma originala despre ei era.” (de aici)

  13. Am citi cartea lui Djilas si o gasesc fascinanta. Djilas reproseaza rusilor ca nu inteleg frumusetea Iasului dar, ceva mai fin, compara slugarnicia comunistilor romani cu asertivitatea celor iugoslavi. Mi se pare ca Plesu nu depaseste maniheismul post-90. Djilas este un literat si mai degraba existentialist in cartea lui. Il intereseaza Stalin ca om in complexitatea lui si, ca scriitor, incearca sa fie apolitic. Imi amintesc insa ca, printre altele, Stalin spune ca ar intentiona sa experimenteze socialsimul intr-o monarhie, aluzie la Romania lui Mihai. Din nefericire Plesu este destul de ideologic in analiza lui.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: