Coman + Lăiu = Farfuridi
17 februarie 2021 11 comentarii
Parafraza metodologică a celebrului rîu heraclitean este: nimeni nu se poate întoarce de unde a plecat. D-aia xenofobii sînt, înainte de toate, proști. D-aia cei care cred că presupozițiile (metafizicalele) sînt imune la metodă (știință) sînt idioți. Și d-aia sîntem toți nostalgici – ducem dorul irealizabilei întoarceri.
Parafrază metodologică, pentru că „metodă” vine de la meta + hodos („drum”, ba chiar „prag” – metodologia e numele ocult al peratologiei). Metoda pune limite teoriei. Orice reglaj metodologic repercutează asupra presupozițiilor. Orice călătorie alterează iremediabil portul de origine.
Coman și Lăiu reprezintă, în cercul strîmt al momentului adventist, două clase de teologi ratați: unul pretinde că se întoarce, literal(ist), la Scriptură, deși orice întoarcere e imposibilă („să nu se revizuiască, primesc! – dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo, și anume în punctele… esențiale”); celălalt pretinde că face teologie cu metodă, științific, dar nu admite ca rezultatele cercetării să-i contrazică prejudecățile („să se revizuiască, primesc! – dar să nu se schimbe nimica”). Sînt amîndoi, cu tot cu fanii lor, celebrul personaj din Caragiale.
Adevăratul teolog e Frank Wilczek – fizicianul care vrea să le ia evanghelicilor jucăria (fundamentele și nașterea din nou). Apropo, dumnezeu însuși (mai exact, zeii – pentru că la început n-a fost monoteismul) a fost o ipoteză naturalistă (ca în Romani 1:20). Ipoteză pe care recursul la metodă a dezmințit-o. Așa devine problema, ăsta-i mersul chestiunii sau, în româna veche, împănată de slavonisme, hodu delei (unde „hodu” e fratele bun al grecescului din „metodă”).
În fine, întorcîndu-ne imposibil de unde am plecat, pentru Heraclit, Dumnezeu era însăși schimbarea în care ne bălăcim și în care ne găsim, nostalgici, ființa. Prin ochii mei, Doamna Zi se privește, mereu alta, pe sine.
oxigen2 
„Momentul adventist” = „Momente si Schite”. Ai nevoie sa razi cu Caragiale pentru a vorbi serios despre Romania. Ai nevoie sa razi de de Laiu si Coman, bufoni teologici, pentru a discuta serios despre teologie. Tragedia in Scrisoarea Pierduta este ca Farfuridi si Catavencu sunt luati in serios de electorat. Tragedia cu cei doi bufoni este ca si ei sunt sunt luati in serios de biserica educata sa admire kitchul teologic/omiletic.
In cele din urma, lucrurile se rezolva „crestineste” la sfarsitul farsei: „Iarta-ma cona Joitica”. „Te iert”. laiu a executat deja pentitenta catavecnchina. Coman o va face si el cand va vedea ca se sprijina pe o trestie franta. Fratii nu parasesc „organizatia” pe care o injura de mama White. Farfuridi nu are nevoie de pocainta pentru ca principiul non-contradictiei e de la Satana.
Nu intentionasem “momentul”, dar l-ai speculat fericit 🙂 Mie mi-e indiferent si momentul, si Farfuridi. Scriu ca pentru mine. Terapeutic. Iar orizontul e larg cit lumea. M-am prins si eu, de pilda, ca monoteismul si deismul au aparut simultan in istoria religioasa a lumii. Ceea ce nu e deloc surprinzator daca intelegi religia ca pe un episod in istoria stiintei.
Poli, exista si o traditie care scapă lejer de ideea vulgară că naturalism=teologie pentru ca Romani 1. Verii nostrii capadocieni sau Maxim spun ca materia inerta este tocmai pierderea tranparenței teolologice. E drept că și Staniloae a luat țeapă crezând că știința vede 𝒍𝒐𝒈𝒐𝒊, ori pănă si un structuralism sec ar vedea ca o disectie a materiei nu iti da relației structurala, ci tot materie, nu iti da discurs și teorie științifică, ci tot particulă elementară.
Nu stiu detaliile (nu ma supar daca mi le arati), da’ e clar chiar in Romani 1 ca se disjunge naturalismul de materialism (indiferent ca cu temei au ba).
„…ca materia inerta este tocmai pierderea tranparenței teolologice”
Ce intelege Maxim prin „materie”? Nici eu nu cunosc detaliile dar mi se pare ca opacitatea teologica a materiei suna a neo-platonism. Materia devine transparenta cand este supusa legilor gandului – spune Descartes – dar asta nu o face vitraliu de biserica.
Cat despre Paulus, daca Dumnezeu devine transparent prin Intrupare inseamna ca materia e divina si sufletul este minciuna mare. Mai nales cand Intruparea inseamna moarte – materia inerta.
@ Edi – suna a neoplatonism pentru ca e neoplatonism 🙂 Dar nu e ca si cum asta e ceva rau.
@Poli se distinge, dar unii nu disting.
“unii nu disting”
Sorry, da’ asta nu ne scapa de egalitatea naturalism=teologie. Dimpotriva.
Este naturalismul ceva mai mult decat materialism? Si daca da, ce?
Istoric da. Tocmai asta pomeneam in textul de mai sus.
Ba Poli, stii care e treaba, daca clarificam conceptul de materialism pentru a-l distinge de materialism, rezultatul va fi ca propunerea ta: 1. Fie foarte ambigua pentru ca naturalismul ar fi un fel de panpsihism sau mai sitiu eu ce trancendetalism (unde exista suprapunere intre theos si natura) – daca vrei sa il faci din naturalism un fel de materialism+x, 2. Fie e o doar un procedeu artistic nereusit, in care metoda naturalista nu se refera decat la cauze materiale intr-un sitem inchis si deci nu poate fi theo-logie nici metaforic. Daca crezi ca asta face Pavel in Ro 1 – cu atat mai rau pentru Pavel 🙂
Hai sa ne facem viata usoara: ce crezi tu ca spune apostolache in Romani 1?