Intrebarea care conteaza

S-au spus multe cuvinte frumoase despre mine, care dovedesc ca, spre deosebire de stagirit, prietenii totdeauna te iubesc mai mult decât iubesc adevărul despre tine. Accept cu umilinta aprecierile nemeritate, deși mă simt mai confortabil în habitatul meu natural, care nu este simpatia și aprecierea.

Ca sa răspund scurt la multe întrebări, pentru mine, ceea ce conteaza in primul rand este binarul: to be or not to be. Restul este tacere.

Dilema este eludata de majoritatea oamenilor în zona definită de psihiatrul Ion Vianu prin: a muri puțin ca sa nu mori de tot. Este o iluzie. Moartea este reala si este ultimul dusman pe care trebuie sa il infruntam, refuzand buretele imbibat in otet.

Batranetea este un mod de a muri puțin ca sa nu mori de tot. Genele care slujesc viața sunt metilate pentru că viața înseamnă risc și riscul poate însemna moarte. O data ciclul reproducerii încheiat, organismul nu mai este dispus să plătească prețul. Prudenta biologica se reflecta in gandire. Omul devine “intelept”, adica evita gandirea primejdioasa. 

Homo sapiens a inventat prelungirea vieții dincolo de ciclul reproducerii biologice ca pe o strategie de supraviețuire a speciei. Părinții îl fac pe copil Homo, dar bunicii il fac sapiens. Adolescentul vrea să invinga animalul puternic. Vanatorul carunt îl învață să îl respecte. Fiecare zi aduce diferenta dintre viata si moarte. Colaborarea între generatii mărește șansele vieții. Dar confruntarea continua cu realitatea morții nu lăsa loc pentru moartea înceată. Vanatorul cărunt nu este obez sau slabanog, și nu da semne de demență. Cand e gata, e gata.

Apoi au aparut religiile și filozofiile morții. Ele au adus tirania bătrânilor. Batranetea, ca model social respectabil, reflecta degenerarea speciei. 

Pentru a rezolva dilema lui Hamlet mi-am propus un test de ziua mea. Mă voi scula la ora cand poliția lacului încă nu și-a băut cafeaua și voi inota pană la o stație de apa abandonată, aflată la 3,5 km in largul lacului. Dus-intors, 7 km, 8 dacă adaug curentul de la nord la sud.  Dacă ajung la țărm viu, sunt viu. Daca nu… nu va grabiti. Dacă mă sui in barca sau mă agăț de ea o secundă, mă mai antrenez și încerc iarăși pana reușesc. 

Din pacate, m-a dat peste cap vaccinul. Am citit ca risc sa crap în mijlocul lacului dacă fac chestia asta in saptamana dupa vaccin, alții spun doua saptamani. Am decis să-mi acord trei. Dacă barca are semnal pe lac, o sa fiu life dar va fi plictisos, exceptand pentru cei care spera ca ma va inghitii pestele lui Iona. Apoi am ceva de spus.

Pana atunci, va multumesc pentru cuvintele nemeritate.

9 Responses to Intrebarea care conteaza

  1. polihronu says:

    ”Accept cu umilinta aprecierile nemeritate”

    Nu. Cu umilinta nu poti accepta decit aprecieri binemeritate. Iar faptul ca nici 70 de ani nu te-au invatat sa nu fii e dovada peremptorie ca nimic din ce s-a scris saptamina asta nu e necrolog. Dimpotriva. Iti sarbatorim pofta inepuizabila si contaminanta de viata. Sit mare securum!

  2. Ianis says:

    Eu unul mă simt rușinat că nu pot înota macar pe sfert din cât înoată Edi. Culmea e că stau langa mare. Sper ca până la 70 de ani sa îl prind din urmă.
    Edi, felul în care îmbini exercițiul fizic cu hrănirea creierului pare a fi secretul tău cel mai bine păzit.

  3. Sorin Săndulache says:

    Mă ajută mult și îmi face foarte bine, este extrem de reconfortant, Edi, să știu că exiști. Și o faci foarte bine! La Multi Ani! Cu sănătate! Și putere!

  4. Aurel Ionica says:

    Bogdanel, draga, eu inteleg ca tu ai fost cu ideea ca pentru a sarbatori implinirea a 70 de ani de catre Edi sa se scrie ceea ce in lumea academica se numeste Festschrift, adica o carte ce sarbatoreste a 70-a zi de nastere/Geburtstag a unui scholar faimos. Astfel de carti, care nu constau neapart din elogii la adresa sarbatoritului, nu au nici o valoare academica si nu le citeste nimeni ci sunt doar maculatura ce hraneste orgoliul unor scholar-i pe ale caror idei nimeni nu mai da doi bani. Atit pentru cel sarbatori cit mai ales pentru cei care participa cu articole la o astfel de carte sunt ocazii sa obtina “sabbaticals” si sa produca maculatura deoarece un scholar dupa asta este judecat si el se judeca: cite pagini a umplut cu text care a fost publicat. Ceea ce tu nu realizezi (si asta pentru ca nu ai fost pastor si te visezi “scholar” ceea ce de fapt nu esti), pastorul nu lucreaza cu cuvintul scris, ci cu cuvintul vorbit, adica cu ceea ce anticii numeau “verba” care “volant.” Intelegi de ce ideea de Festschrift pentru un pastor este ca nuca-n perete? Spre deosebire de scholar-i in urma carora nu ramine decit maculatura, in urma pastorilor ramind influente pe care ei le-au avut asupra nenumaratilor oameni, influente de care adesea nici ei nu sunt constienti pentru ca cuvintul vorbit niciodata nu poti sti cine l-a ascultat si ce efecte a avut. Or din acest punct de vedere, Edi ramine cel mai remarcabil vorbitor pe care biserica adventista din Romania l-a avut. Din acest punt de vedere, Paulini era renumit, dar intrucit ei au apartinut la generatii diferite, este greu de facut comparatia. Si eu am stralucit, dar eu am stralucit la catedra dar ca pastor am fost marginalizat si nici nu am fost hirotonit deoarece se urmarea aruncarea mea afara asa cum pina la urma s-a facut si cu Edi. Cei care isi amintesc de ceea ce am facut eu, isi amintesc de cursurile pe care le-a tinut si la care au participat si nu de putinele predici pe care le-am tinut. Hai sa fim seriosi, si tu, si Petrof, si Sorin Sandulache, l-ati admirat pentru ca a fost un vorbitor de exceptie si considerati ca aproba convingerile pe care le-ati dezvoltat fiecare din diferite motive si nu pentru ca Edi v-a “inspirat.” Nici eu nu mai cred tot ce am crezut si am facut in Romania dar asta nu inseamna ca ma dezic de acea perioada din viata mea oricit de grea a fost pentru ca nu cred ca asi fi unde sunt acum fara sa fi trecut prin cea am trecut atunci. Edi este unul dintre putinii pastori care are la ce sa priveasca in urma fara elogiile voastre si are de ce sa se bucure ca este inca sanatos si poate sa-si continue calatoria intelectuala. Daca chiar vrei sa “inveti” si tu de la un pastor ca Edi, sfatul meu este sa te gindesti la ce lasi in urma tu, ca pina acum nu ai produs decit praf si ai tulburat apele pe acest blog.

  5. Ianis, acum trei lun i-am spus unei amero-indiene care inota pe culoarul alaturat ca niciodata nu am reusit sa inot butterfly fara sa inghit apa. „Let the water teach you” – mi-a raspuns ca o adevarata amero-indiana. I-am urmat sfatul si acum merge tolerabil. Pestele din tine nu a uitat legile hidrodinamicii, are nevoie doar de apa si ceva timp (sub 70).

    Eu te invidiez ca sti sa calaresti.

    Poli, de multe ori l-am blestemat pe bunicul tau pentru decizia de a merge la scoala de tarcovnici. Intr-o seara, pe cand stateam cu tigara in gura intr-o cafenea, l-am vazut privindu-ma pe fereastra. „Macar nu o sama mai bata la cap sa ma botez chiar daca o sa am scandal acasa” – am gandit. Dimpotriva, a inceput sa spuna la toata lumea ca am „chemare”. Nu stiu cum a ajuns la concluzia asta, dar m-a convins tocmai prin caracterul ei socant.

    Sorin, daca tu spui ca sunt sanatos la creier mai este speranta.

    Aurel, Paulini a fost tragedia, eu am fost repetarea marxista a istoriei.

  6. polihronu says:

    Aiurel,

    Edi e si un redutabil eseist. Iar, in era digitala, ramin in urma si o gramada de zburatoare. Ti-am laudat chiar eu prestatia de la catedra. Ca nu sint nici pastor, nici scholar – un fapt banal pe care l-am recunoscut nu o data – e, pentru mine, un titlu de glorie. Sa tulbur ape e viciul meu angelic. Poate se va gasi pina la urma cine sa te arunce si pe tine in scaldatoare. Ca eu iti spun de ani de zile sa te ridici si sa umbli, si tu, capos, lincezesti inca aici, linga Ingerul Domnului.

  7. Mariana Maritoi says:

    Omul este altceva decât propriul corp , este cel care comandă corpului . „Zeul şi cugetarea” se gasesc in suflet . „Alcibiade I ” Daca mintea e statornica , mai e nevoie de testul de inot ?

  8. adabnerth says:

    EDI. Ca tot ti au facut unii necrologu….cand te gandesti la moarte,ce cuvinte din Nietzsche ,Camus sau Cioran iti vin in minte?Incerc sa gasesc un sens vietii🤣

  9. George Sea says:

    In sfarsit un lucru spus frumos, de la inima. Un lucru de valoare. In scrisul tau aici am gasit „diamantul”, obiect de valoare pierdut de tine cu multi ani in urma, eventual in Atlanta. (bine inteles din punctul meu de vedere). Am pacatul (bine inteles pe langa multe altele) sa fiu deschis si direct. Si tot deschis si direct iti urez un tarziu Happy Birthday. Sper ca in ziua incercarii de a inota cele 7 mile, sa ai o zi frumoasa si fara ploaie. Nu te ingrijora. „Pestele” tau s-a inecat de mult. E bine, e rau? Viata … sau asa cum ai spus… moartea, iti va raspunde la timpul potrivit. Iti doresc SUCCESS.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: