Preambul

V-am prevenit acum o lună în legătură cu publicarea rezultatelor unui an de cercetare. Sînt aproape gata să încep să scriu, aici, versiunea românească a micului meu studiu. S-ar cuveni însă să descriu mai întîi rațiunile și limitările lui.

Sînt și nu sînt un specialist în domeniu – domeniul fiind subiectul teologic al antisemitismului. Am fost bună parte din viață un creștin adventist de ziua a șaptea din România. Adică un minoritar într-o minoritate – adventiștii sînt printre cei mai iudaizanți (la biserică sîmbăta și fără porc pe masă) dintre evanghelici („pocăiți”), ei înșiși suspecți în ansamblu într-o țară majoritar ortodoxă. Am un deceniu de studii teologice la activ, dar disprețuiesc ideea de doctorat în științe umane (dintre care cea mai umană e teologia). Dacă pînă și teoria relativității sau mecanica cuantică sînt ficțiuni în căutarea realității, nu vreau să fiu, umanist impenitent, altceva decît romancier. Preferabil fără operă.

Interesul meu în domeniu a fost focalizat, acum două decenii, de cartea lui James Carroll, fost preot catolic. Și de faptul că adventismul era și este încă un cîmp de bătaie între două forme de iudaism: cel al lui Jacques Doukhan și cel al lui Clifford Goldstein (adventiștii vor înțelege unde bat). Evoluțiile occidentale, europene și, în mod special, românești din ultimii ani mi-au amplificat interesul. Anul trecut, pentru că reîncepusem să citesc și să scriu în domeniu, algoritmul Facebook mi-a sugerat să asist la o conferință online susținută de Susannah Heschel (fiica lui Abraham Joshua Heschel). Subiectul era deiudaizarea nazistă a Bibliei. În acest context am pomenit de versiunea lui Coresi a evangheliilor. Prof. Heschel a fost intrigată și a pus în mișcare un lanț de conexiuni care sfîrșește, pentru moment, în paginile care vor veni.

Inteligența artificială din dosul Facebook nu este singura care a făcut din acest an de studiu un proiect de digital humanities. Algoritmii Google au contribuit și ei din plin. Resursele accesate au fost eminamente electronice (noroc că se fac progrese și în România). Singura bibliotecă pe care am vizitat-o, o singură dată, a fost cea a School of Slavonic and Eastern European Studies de la UCL. M-au ajutat însă, cu intermediere virtuală, o seamă de inteligențe în carne și oase. Printre ele Ionuț Biliuță, Emanuel Conțac, Cristinel Sava, Florin Călian, Iskra Hristova-Shomova. Le mulțumesc.

Sînt, cel puțin de cînd scriu aici, pe Oxigen2, ateu. Cred că, mai ales cînd vine vorba de istoria noastră teologică, situarea asta e de invidiat. Scriu nu pentru a-mi însuși vreun ultim cuvînt în chestiune, ci pentru a provoca și încuraja studiu și dialog. Iar dacă unele dintre concluziile mele se vor infirma, voi fi fericit.

13 Responses to Preambul

  1. Criticul metamodernist says:

    Ca tot ai vorbit de iudaizanti, ca fost adventist devenit ateu, am ramas cu sechele din cauza lui Yahwe.Stafia lui inca imi bantuie viata spirituala.Presupun ca sunt multi care au fost traumatizati de acest psihopat vechi-testamenta–unii pot fi chiar pe forumul asta.Ca specialist in psihologia religiei si in „semitism”, ce sfat ai da cuiva care inca trebuie sa se lupte cu strigoii religiosi ai trecutului?

    Inteleg ca unii ,fosti adventisti, s-au refugiat intr-o forma secularizata de ” yahwism” cu „progresul”(whatever that means),de multe ori fiind reprezentat de statul secular .Personal, nu imi place sa inlocuiesc yahwismul cu secularismul care pune in prim plan statul (si statul modern, tot un fel de Yahwe e) .Ce aternativa ar mai fi?

    https://www.google.com/amp/s/m.economictimes.com/news/politics-and-nation/view-information-for-the-almighty-state/amp_articleshow/63649132.cms

  2. polihronu says:

    Eu unul nu mă grăbesc să pun nimic în loc. E de prețuit tocmai libertatea de a explora. Lumea e mare, scripturi sînt multe (mai mult sau mai puțin inspirate), canoanele stau încă să fie sparte (inclusiv seculare). Important e mai curînd să căutăm exodiștii altor egipturi. S-ar putea să descoperim că nu sîntem singuri pe lume.

  3. Ianis says:

    Poli, daca stai sa te gandesti, adventismul e destul de plictisitor, cu pendularile lui periodice intre evanghelicalism si iudaism.

    Adventismul, ca orice secta crestina de la facerea lumii, sufera de semitism. Iar asta nu e decat o forma de canibalism. Bisericile istorice au avut ca victima iudaismul, bisericile din ultimele secole canibalizeaza din parinti, frati si veri.
    Vorbim de un canibalism asumat, caci nicio biserica nu isi poate justifica existenta decat prin paradigma „vechi-nou”, „fals-adevarat”, „Babilon-Ierusalim”

  4. polihronu says:

    Numai azi citeam ceva despre escatologiile secolului XIX. Autoarea plasa just adventiștii, martorii și mormonii ”at or just outside the fringes of Christianity”. Pe de altă parte, un Sholem Asch n-ar fi avut probabil probleme să colaboreze la prima versiune a revistei evreilor adventiști, apărută prin anii ’50 (The Sabbath Exponent), cu articole inclusiv în idiș.

    Cît despre canibalism, cum zicea Montaigne:

    ”I believe that there is more savagery in eating a man when he is alive than eating him when he is dead, more in tearing apart by tortures and the rack a body full of feeling, roasting it piece by piece, having it mauled and eaten by dogs and pigs—treatments which I have not only read about but seen done a short time ago, not among ancient enemies but among neighbours and fellow citizens, and, what is worse, under the pretext of piety and religion—than there is in cooking and eating a man once he is dead.”

  5. Ianis says:

    La citatul asta s-or fi gândit și băieții care au creat seria The Righteous Gemstones. Recomand.

  6. polihronu says:

    Io încă nu mă pot hotărî să văd The Eyes of Tammy Faye și tu vrei să mă apuc de The Righteous Gemstones? Too close to home, baby! 🙂

  7. Criticul metamodernist says:

    „Numai azi citeam ceva despre escatologiile secolului XIX. ”

    Interesant este faptul cum mereu apar noi escatologii inspirate de escatologiile mai vechi.Edi ar spune ca escatologiile se „muteaza” ca virushii..In incercare de a intelege conflictul din Ucraina m-am ratacit prin balariile fascismului „crestin” rus reprezentat de Ivan Ilyin (filozoful fascist care l-a inspirat pe Putin si Dughin):
    Initial am crezut ca e vorba de un paganism fascist dar dupa o scurta lectura am inteles ca e vorba de vechea meteahna „semitica” a mesianismului imbracat in haine ortodoxe.Din Ilyin citire:

    „the world was corrupt; it needed redemption from a nation capable of total politics; that nation was unsoiled Russia.”

    Cu alte cuvinte haideti fratilor la cruciada impotriva „anti-hristilor” occidentali care ne ataca natia noastra „crestina”.

  8. polihronu says:

    Ilyin și Dugin sînt copii mici. Trebuie să mergi cu cel puțin un secol mai înainte – la disputa dintre Chaadayev și Uvarov de exemplu. Sau chiar la „al nostru” Alexandru Sturdza. Și caută mai ales susținătorii occidentali ai acestui delir – mistici creștini, catolici și protestanți (plus niscai greci orto-națio).

  9. polihronu says:

    Occidentalii speriați de Revoluția Franceză și de Napoleon au (re)inventat Rusia ca apărător al „valorilor tradiționale”.

  10. polihronu says:

    Liberté, égalité, fraternité? Nope. Правосла́вие, самодержа́вие, наро́дность

    https://en.wikipedia.org/wiki/Orthodoxy,_Autocracy,_and_Nationality

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: