Funambulism

Ca să pricepeți mai bine lumea în care s-a născut și a scris Nicolae Botezatul / Neofit Monac (așa se semnează, în acrostih, în cărțile lui) trebuie să citiți măcar două romane. Pe primul l-am mai recomandat – e Uimitoarea istorie a lui Șabbatai Mesia al lui Andrei Cornea. Pe al doilea, n-aveți cum să-l citiți încă în românește, deși se tot pregătește ivirea lui la Polirom sub titlul Scripturile lui Iacob – originalul polonez a contribuit la Nobelul pe care Olga Tokarczuk l-a primit în 2018 (există, pînă una-alta, versiuni în franceză, germană și engleză). Aceste două povești refac parte din istoria iudaismelor de secol XVII și XVIII. E, în mare parte, istoria Ucrainei.

Apoi, sînt trei texte fundamentale care se ocupă în mod direct de Înfruntarea jidovilor. Primul e capitolul 4, ”Ritual Murder Makes a Comeback”, din The Popes Against the Jews. The Vatican’s Role in the Rise of Modern Anti-Semitism a lui David Kertzer – apărută tot în 2001, precum cea a lui James Carroll. Al doilea e studiul lui Dimitrios Varvaritis, ”An Overlooked Work of Antisemitism: The Neophytos Tract in the Greek-Speaking World, 1818-1891”, din Modern Antisemitisms in the Peripheries. Europe and its Colonies 1880-1945 editată pentru Institutul Wiesenthal de la Viena, în 2019, de Raul Cârstocea și Éva Kovács. Ultimul e articolul ”Néofit, le moin affabulateur, ou le faux «mystère du sang»” al canadianului Pierre Berthiaume, publicat anul trecut în Revue d’Histoire de la Shoah.

O să mă opresc aici cu bibliografia. Trebuie doar să adaug că, din păcate, în românește s-a scris în ultimii 30 de ani doar tangențial și imprecis despre Neofit – existînd, pe de o parte, impulsul criminal de a-l recupera necritic și, pe de alta, tendința unor docți de a marginaliza sau obfusca subiectul. Nu, Neofit al nostru nu e Neofit Cavsocalivitul. Nu, operele lui nu sînt traduceri ale unor originale străine. Nu, subiectul nu e deloc anodin – dimpotrivă, vorbim de autorul de limbă română care a influențat istoria ultimilor 220 de ani mai mult decît oricare altul.

Care sînt datele cheie ale poveștii? Un evreu de vreo 38 de ani se convertește, spre sfîrșitul secolului al XVIII-lea românesc, la ortodoxie. Nimic neobișnuit în epocă. Știm că mitropolitul Dositei Filitti încuraja activ, inclusiv financiar, convertirile. Neofit ne spune chiar el că mitropolitul l-a consiliat să scrie, ceea ce și începe să facă în timpul anilor de călugărie de la Cernica. Se va muta apoi la Neamțul post-paisian (apropo, și Velicicovschi avea ceva sînge de evreu în vene, iar azi se scrie despre interferențele dintre misticismul creștin și cel iudaic). Avem mărturii și din surse evreiești (care îl numesc Noih Belfer sau Melamed – supranumele indică ocupația pre-convertire), și din surse creștine (vezi de exemplu introducerea lui Dumitru Furtună la Două catehisme ale monahului Neofit din 1914) care coroborează detaliile autobiografice.

Textele lui Neofit confirmă că a fost evreu cu un modicum de educație rabinică. Transliterarea termenilor evreiești trădează o cultură de Yiddishkeit sătmărean. Fuziunea evreității cu creștinismul e la el perfectă, incluzînd tot repertoriul de specialitate – de la vitriolul acuzației de infanticid ritual la teologia anticatastazei la speculații eschatologice care l-ar face să înverzească de invidie pe William Miller (Neofit produce exegeză danielică pe principii adventiste, anunțînd sfîrșitul lumii la 1840). Cu un veac mai devreme, Jan Serafinowicz făcuse lucruri similare, în mediu catolic. De altfel, în 1759 evrei din Sighet, Cernăuți și București semnau corepondență frankistă către arhiepiscopul Łubieński de la Lviv, în care proferau ca argumente în favoarea convertirii aceleași mituri antitalmudice dragi creștinilor. În contextul facționării iudaismului n-au fost puține nici ocaziile în care unii evrei au recurs la putere creștină pentru a combate alți evrei.

Spectaculoase la Neofit sînt două lucruri: că aterizează pe un artificiu exegetic antisemitic la care apelase, în secolul VI, și Grigore cel Mare – în Moralia la Iov, comentînd Vulgata la Isaia 9:8 (v. 7 în bibliile care versifică precum LXX), celebrul papă ne spune, invocînd aceeași elucubrație filonică, că Iacov sînt evreii și Israel neamurile; și că posteritatea Înfruntării jidovilor e mai mare decît și-a putut el vreodată închipui. În română, a avut peste o duzină de reeditări – inclusiv după ’89. Și, în ciuda acestui fapt, a fost una dintre cele mai copiate cărți din mănăstirile românești. Prima traducere (Varvaritis nu știe) a fost executată chiar la Iași, în 1808, în armeană – mercurienii (e termenul lui Yuri Slezkine) nu sînt neapărat aliați, mai ales cînd îi desparte teologia. Tot la Iași a apărut, 10 ani mai tîrziu, ediția grecească – cea care l-a făcut pe Neofit best-seller internațional. Au urmat versiuni bulgărești, rusești, caramanlii, englezești, franțuzești, italienești, olandeze și, important, arabe.

Prima reeditare a versiunii grecești a ieșit în 1834 la Istanbul, chiar din tipografia patriarhiei. Iar Vaticanul a avut grijă, prin colaborarea cardinalilor Lambruschini (secretarul de stat – adică, printre altele, șeful spionajului catolic) și Fransoni (prefect al ministerului de propagandă), ca Înfruntarea jidovilor să-și înceapă, în 1840 (în contextul scandalului de la Damasc), cariera occidentală. În felul acesta, o poveste jegoasă de ev mediu cretin care debutase în Anglia, în secolul al XII-lea, s-a întors, 700 de ani mai tîrziu, la origini – cu binecuvîntarea entuziastă a lumii ortodoxe. Înainte de 1800, Vaticanul dezmințise calomniile anti-evreiești. După Napoleon, în secolul revoluțiilor, anticatastaza sîngeroasă redevenise viabilă, culminînd în fascismele secolului XX (și, iată, în demența moscovită de astăzi).

Exact 100 de ani după publicarea Înfruntării, un alt român – Pavel Crușeveanu – scotea la Sankt Petersburg prima versiune a Protocoalelor. România ortodoxă e pînă peste cap implicată în minciuna criminală care bîntuie și azi lumea. Și are încă nesimțirea să pună în gura bătrînului Simeon „poporul binecredincios”.

21 Responses to Funambulism

  1. Criticul metamodernist says:

    Polihronu, Intrebarea ta cu privire la Coresi si anti-semitismul romanesc,mi-a stimulat putin cautarile cu privire la conexiunea dintre anti-semitismul german (lutheran) si ala romanesc (ortodox)–se stie ca mentorul tipograf sarb al lui Coresi ar fi avut legaturi cu literatura protestanta anti-semitica, publicata de Philip Melanchton.Tot stand in preajma mentorului lui,si citind literatura lutherana cu accente anti-semite, e posibil ca acesta sa se fi contaminat cu idei anti-semitice :

    https://en.m.wikipedia.org/wiki/Dimitrije_Ljubavi%C4%87
    Citeam recent cum Luther a pregatit calea spre anti-semitismul nazist.Un articol despre Adolf Stocker, cel mai popular pastor antisemit ,german (devenit si politician), clarifica lucrurile.Cu cateva decenii inainte ca nazistii sa existe si sa ajunga la putere ,acest pastor lutheran tinea astfel de discursuri anti-semitice cu accente „hitleriene” , care incitau la genocid:

    „If modern Jewry continues to use the power of capital and the power of the press to bring misfortune to the nation, a final catastrophe is unavoidable. Israel must renounce its ambition to become master of Germany. It should renounce its arrogant claim that Judaism is the religion of the future, when it is so clearly of the past…Every sensible person must realize the rule of this Semitic mentality means not only our spiritual, but also our economic impoverishment”.

    „The ancient contradiction between Aryans and the Semites… can only end with the extermination of one of them”

    Paradoxal, Iluminismul ,care eventual a deschis calea spre liberalism si social democratie, este vazut de catre acest anti-semit ca reprezentand „Iudaismul”. Iudaismul este vazut ca o religie a trecutului care incearca sa uzurpe rolul Crestinismului, ca religie a viitorului:

    „I found Berlin in the hands of the Progressives-who were hostile to the Church-and the Social Democrats-who were hostile to God; Judaism ruled in both parties. The Reich’s capital city was in danger of being de-Christanized and de-Germanized. Christianity was dead as a public force; with it went loyalty to the King and love of the Fatherland. It seemed as if the great war [with France] had been fought so that Judaism could rule in Berlin…. It was like the end of the world. Unrighteousness had won the upper hand; love had turned cold”.[20]”

    https://en.m.wikipedia.org/wiki/Adolf_Stoecker
    In ce masura crezi ca dezvoltarea anti-semitismul german ,protestant ,a influentat dezvoltarea anti-semitismului romanesc?

  2. Criticul metamodernist says:

    Dupa Luther, evreii sunt Diavolul.Atunci se pune intrebarea la cine se refera versetele atunci cand vorbesc de evrei ca fiind poporul lui Dumnezeu?Simplu .Dupa el ,se
    refera la crestini.De aici si necesitatea recitirii „evreilor” ca insemnand „crestini”:

    https://en.m.wikipedia.org/wiki/Vom_Schem_Hamphoras

  3. polihronu says:

    Te asigur că am explorat și eu toate pistele posibile – am căutat mai multe info despre Valentin Wagner, de exemplu. Rămîne însă un fapt că, pe de o parte, nimeni n-a făcut (din cîte știm deocamdată) ce face Coresi și, pe de alta, n-are nevoie de impuls reformator (pe care nici nu țin să-l neg) pentru teologia lui defectuoasă.

    Nu uita că Luther a fost un călugăr și teolog catolic 🙂

  4. polihronu says:

    Cît despre Stoecker, discursul lui e, cu minuscule modificări, discursul conservatorilor dintotdeauna (adică din ultimii 200 de ani). Am vorbit deja despre cum și în România adventiștii, comuniștii, evreii și ateii reprezentau unul și același pericol.

  5. Aurel Ionica says:

    Am vorbit deja despre cum și în România adventiștii, comuniștii, evreii și ateii reprezentau unul și același pericol.

    Si care este pericolul? Chiar si ateii sunt periculosi? Si daca nici evreii nu sunt sfintisori, asta nu este tot antisemitism?

  6. polihronu says:

    Acum 100 de ani, un oarecare Teodor Păcescu, doctor în filosofie la Leipzig și director de revistă bisericească, explica (pe urmele unor călugări atoniți) de ce adventiștii sînt promotori ai bolșevismului. “Adventismul… contribuie la pregătirea conștiințelor pentru ideile bolșevice… este și un ferment de disoluțiune națională… cultivă ideia unei democrații extreme… dispune pe om a crede că și în materie social-politică opțiunea lui trebue să fie totul.” Și: “[Adventiștii] deschid drumul criticii extreme oricărei autorități și prin aceasta se află în tabăra bolșevică.” Identifica și o soluție: statul avea datoria să apere ortodoxia. Într-o splendidă ironie a sorții, revista lui Păcescu saluta însă renovaționismul rusesc în care ortodoxia progresistă rusească se aliase cu bolșevicii ruși împotriva ortodoxiei imperiale. De unde rezultă că un doctorat în filosofie (cu o disertație în etică) poate fi extrem de util 🙂

    Eu nu fac nici teologie, nici istorie împotriva nimănui. Mint. Fac teologie și istorie doar împotriva zeilor.

  7. Aurel Ionica says:

    Mint. Fac teologie și istorie doar împotriva zeilor.

    Si cind spui ca esti impotriva zeilor, spui adevarul sau minti? Poti sa spumegi cit vrei dar eu nu pot sa scap de patratul asta cum nu poti tu sa scapi de zei.

  8. polihronu says:

    Spun adevărul. Și mint. D-aia geometria ta e impotentă.

  9. Aurel Ionica says:

    Si de aia geometria mea iti pute asa de tare, ca vede orice prost ce haos este in capul tau. Si care este dovada ca geometria mea este impotenta, faptul ca Vanderbilt a recurs la bita iar tu la scuipaturi?

  10. Aurel Ionica says:

    Bogdanel draga, daca vrei sa intri in istorie, lasa-l in pace pe Coresi ala ca pe nimeni nu intereseaza ce-a fost in capul lui Coresi ala in afara de semitii tai, si incearca se „deconstruieti” patratul ala si omenirea iti va ridica statuie. Daca vrei sa fii erou, ia taurul de coarne si nu te lupta cu Corosi care este oale si ulcele demult.

  11. polihronu says:

    Ti-am mai explicat: tu vrei în istorie, nu eu. Tu vrei statuie, nu eu.

    Pe nimeni nu interesează ce e în capul tău.

    Tu ești oale și ulcele deja. Și o să fiu și eu curînd.

  12. Aurel Ionica says:

    Tu ești oale și ulcele deja. Și o să fiu și eu curînd.

    Bun, cu asta sunt de acord, dar atunci de ce faci ceea ce faci? Eu cel putin vreau stautuie si chiar daca nu vreau, nu stiu cum asi putea sa scap de ea, in special de una la Vanderbilt si una la Andrews, dar tu de ce-ti bati capul cu Coresi asta? Eu stiu ca ateii sunt materialiti si de aceea la ei conteaza doar banii, dar daca zici ca nu te plateste nimeni, de ce iti pierzi timpul cu un subiect pentru care interesul este zero?

  13. polihronu says:

    „Eu stiu ca”

    Nu stii. Crezi că.

    ”de ce”

    Cu o pierdere de timp sîntem toți datori. În rest, fac ce fac pentru că vreau.

  14. Aurel Ionica says:

    Bogdanel draga, asta este un subiect pur „academic,” adica un subiect ideal pentru un profesor dintr-o universitate care primeste un an de „sabbatical” cind primeste salariul fara sa faca nimic in care „studiaza” un subiect din asta ce nu prezinta interes pentru nimeni si automat subiectul este aprobat pentru publicare la o publicatie academica. Ca un laic ca tine sa-si piarda timpul cu asa ceva nu vad ratiunea (na, ca tot ma lovesc de patratul ala cu ratiunea!). Eu recunosc ca esti un tip inteligent si ai acumulat multe cunostinte de care laicii nu au habar, dar imi pare rau de tine cind vad ca iti pierzi timpul cu subiecte pur academice ce nici nu intereseaza pe nimeni si nici nu deranjeaza pe nimeni. Da, si eu ma ocup cu lucruri fara sa fiu angajat de vreo universitate si fara sa fiu platit de cineva, dar ceea ce fac eu cel putin deranjeaza pe toti, chiar si pe atei ca tine. Spre deosebire de tine, eu am simpatier fata de tine si nu inteleg de ce imi esti asa de ostil.

  15. polihronu says:

    ”Spre deosebire de tine, eu am simpatie fata de tine”

    Spre deosebire de mine? Și eu am simpatie față de mine 😛

    Am explicat deja că un interes în subiect există. Ba chiar am arătat că și alții scriu în domeniu. Eu am avantajul de a ști românește și de a avea acces mai facil la o lume mai greu abordabilă pentru un Varvaritis sau un Berthiaume. Sau, invers, tocmai pentru că nu am atașamente instituționale sau confesionale pot spune public, asumat, lucruri pe care alți români le-ar șușoti doar amicilor la bere.

    Nu știu pe cine deranjează disertația ta. Pe noi, aici pe O2 sigur nu ne-a deranjat. I-am acordat chiar mai multă atenție decît merită – ăla da timp pierdut. Și asta numai pentru că nu-ți sîntem din vreun principiu ostili.

  16. polihronu says:

    Tu confunzi eșecul tău teoretic cu inamiciția noastră. Ar trebui să te întrebi de ce.

  17. polihronu says:

    Și chiar nu ești curios de ce un călugăr ortodox din România scrie în 1803 chestii pe care William Miller le descoperă și el pe la 1818? 🙂

  18. Aurel Ionica says:

    Ba chiar am arătat că și alții scriu în domeniu.

    Da, asta am spus si eu ca sunt din aia care “scriu in domeniu” si pe tema asta s-a scris si se scriu munti de maculatura, dar aia au un os de ros si au nevoie sa traga spuza pe turta lor, dar tu chiar crezi ca pe vreun semit il doare-n fund de tine? Lor nu le pasa decit de ei si le pasa doar de ei pina se ajunge la bani si atunci nu mai exista scrupule. Uta-te la un Zelensky si un Putin, ditai descendenti ai lui Avraam, dar care din nazisti nu se scot unul pe altul.

    Și chiar nu ești curios de ce un călugăr ortodox din România scrie în 1803 chestii pe care William Miller le descoperă și el pe la 1818?

    Pai nu sunt curios pentru ca nu am habar de chestiile alea, dar daca asi avea habar, eu le-asi explica cum ca si Coresi al tau si Miller au fost inspirati de acelasi duh, adica duhui lui Ellen White. Dar tu care esti ateu si nu crezi in duhuri ci doar in protoni si neutroni, tu ce explicatie aduci? Cumva ca Miller studia romana la lumina luminarii si-l buchisea pe Coresi?

  19. Ianis says:

    Poli, călugărul ortodox poate că a părut exotic pentru vremea și spațiul lui dar școala istoricistă (implicit, principiul zi-an) e veche de când lumea.
    Daca iei in calcul backgroundul lui, mi se pare rezonabil să credem că, înainte de convertirea la creștinism, a cunoscut școlile de interpretare evreiești. De aici până la istoricism e doar un pas.
    Tu sa ne zici daca el crede că a descoperit gaura macaroanei sau se vede că un imitator, eventual cu specialități de restaurationist

  20. polihronu says:

    Iată un ateu care n-a făcut degeaba teologie 🙂

    El operează în interiorul ortodoxiei. Așa că adaptează din mers – zice că la 1840 toată lumea o să fie ortodoxă.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: