Note și reflecții

Max Hellmut Schramm s-a născut undeva lîngă Dresda, spre sfîrșitul lui 1904. După ce a devenit învățător în 1929, a obținut acces la arhiva de stat din capitala saxonă și a scris o disertație despre un personaj de secol XV care a avut drumuri pînă în Trent-ul habsburgic în perioada în care episcopul local era prințul Johannes Hinderbach, căruia îi plăcea să ardă pe rug, de Paște, evrei. A primit titlul de doctor în istorie abia la a doua încercare (mai știm noi și pe alții), în 1933. Dintr-o combinație de ambiție profesională și pliaj pe modele intelectuale ale momentului, a început apoi să producă propagandă anti-iudaică axată pe alegația de infanticid ritual. Așa a devenit autorul favorit al lui Himmler în momentul de culminație disperată a nazismului.

În 1943, anul apariției magnum opus-ului său, Schramm era, mai mult sau mai puțin formal, colaborator al agenției de propagandă anticomunistă din subordinea ministerului lui Goebbels. Pentru că da, anticomunismul și antisemitismul au supt aceleași virginale țîțe. Cercetătorul australian Darren O’Brien (multe dintre informațiile astea vin din cartea lui, The Pinnacle of Hatred. The Blood Libel and the Jews din 2011) a numărat 19.000 de exemplare din diferite tiraje ale cărții lui Schramm. După război, acesta și-a reluat cariera profesorală lîngă Dresda. S-a mutat (a emigrat) în Berlinul de Vest chiar de la construirea zidului, în august 1961. A trăit liniștit cît să-l vadă căzînd. A murit în vara lui 1990.

Și Biserica Catolică, și orașul Trento s-au dezis de rușinosul episod antisemitic din 1475 și secolele de cult și propagandă pe care le-a înrădăcinat. Biserica Ortodoxă Rusă încă mai arde tămîie pe altarul minciunii criminale. Și asta în timp ce se închipuie antifascistă.

Cartea lui Neofit Monac este omniprezentă în pogromuri și procese antisemitice – din Iașiul lui 1803 în Kievul lui 1913. Und darüber hinaus.

Teologia legămintelor este, mai ales în creștinism (puternic aliat neoplatonismului), fundată pe o viziune ierarhică a lumii. Ca să dezumanizezi, trebuie să te crezi transuman. Cînd războinicul luminii, Jordan B. Peterson, îmbină homarii și jungianismul, el predică practic antisemitismul. Mai ales că e anticomunist.

Ironia speciei e că am fost în majoritatea existenței noastre pe această planetă egalitarieni, făcînd bîză de orice impuls de împăunare. Progresul – de la revoluția agrară încoace – e cel care ne-a făcut din nou animale. Clănțănitorii conservatori din toate timpurile nu sînt decît niște cimpan-zei progresiști.

10 Responses to Note și reflecții

  1. Criticul metamodernist says:

    Hmm..Ce te face sa crezi ca Neofit chiar a existat ca persoana?Si nu cumva lucrarea si autorul nu e altceva decat o inventie a unor popi fanatici ,in maniera folosita cu cateva secole mai tarziu,a PROTOCOALELOR ,pentru a instiga pogromuri? Insusi numele autorului ,pare ca e o denumire generica pentru evreii care practicau Iudaismul in secret,posibil preluat din sursele Inchizitiei spaniole ,care opera si in sudul Italiei si persecuta evreii care practicau Iudaismul in secret–asa numitii neofiti:

    https://en.m.wikipedia.org/wiki/Neofiti

  2. polihronu says:

    În primul rînd, citește cele două texte și compară-le. Apoi pune și celelalte scrieri ale lui Neofit la socoteală (un soi de catehisme pentru evrei convertiți, dar care, prin selecția de informații oferite despre evrei, sînt mai mult o introducere în cultura iudaică pentru creștini). Apoi ia în calcul faptul că în Ro circulau deja, în traducere, texte antiiudaice produse de alții – Praștia lui Galiatovski de pildă. Apoi citește despre pletora de evrei din Ro care, și înainte de 1800, și după, s-au convertit la creștinism, făcînd, unii dintre ei, carieră de preoți și profesori în occident.

    În plus, e absolut irelevant – mai ales pentru subiectul meu, care e antisemitismul teologic – dacă Neofit are sau nu sînge de evreu în vene. Nu mă declar și eu – for all the wrong reasons – evreu? Importantă e povestea pe care o spune. Și pe care milioane o cumpără.

    Da, neofit e și substantiv comun. Dar epoca e plină de Neofiți proprii – am discutat deja de ce Neofit Monac nu e Neofit Cavsocalivitul. A mai fost, în secolul XIX, și un mitropolit de București cu numele ăsta (https://ro.wikipedia.org/wiki/Neofit_al_II-lea). Și atîția alții. Și nu neapărat convertiți.

    Citește mai bine despre Eisenmenger – https://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Andreas_Eisenmenger. Sîngele e irelevant. Universul mental în care locuiesc și iudei, și creștini (tocmai ăsta e point-ul meu) e problema.

  3. polihronu says:

    Pentru mine, cea mai subtilă și mai frumoasă dovadă a autenticității autobiografice a lui Neofit Monac e continuitatea inițialei – Noe, Nicolae, Neofit. Evreul ăsta semidoct, într-o ureche, fabulos fabulator mi-e absolut drag. Reușește, în umanitatea lui de fantast, să mi se facă simpatic.

  4. Criticul metamodernist says:

    Nu pot sa nu remarc stupiditatea culturii romanesti care a imprumutat constat din Ortodoxie nationalisme si anti semitisme ,cu carul.Chiar si ganditorii romani mai „secularizati”, ca Eminescu sau Cioran , au mancat rahat anti-semitic ,la greu.
    Cum poate fi vindecata cultura romaneasca de anti-semitism?Renuntatul la ortodoxie?

  5. polihronu says:

    Am mai spus-o: miturile evoluează.

    Ortodoxia e doar unul dintre mediile în care germinează tot felul de idei. Catolicismul, cu tot cu Reformă, nu ar fi salvat pe nimeni de păcatele astea. Iar contaminările – așa cum tot arăt – au fost și sînt mai mari decît credem îndeobște. Problema e mai curînd cum ne imaginăm universul și locul nostru în el.

  6. Criticul metamodernist says:

    „Am mai spus-o: miturile evoluează”

    Da ,dar tot in cercuri merge evolutia asta a miturilor .Tot in directia „poporului ales ” graviteaza toate semitismele de cand e lumea.Cum nu poate exista decat un singur „popor ales” ,deducem de aici ca fiecare „popor ales” trebuie sa scape de „competitia” altor popoare alese: crestinii scapa de evrei ,musulmanii scape de crestini si evrei, evreii scapa de palestinieni, rusii scapa de polonezi ,romanii de rusi sau unguri, si tot asa..

  7. polihronu says:

    Evoluția suflă încotro vrea.

    Și uite că evoluția miturilor a creat Uniunea Europeană. Aia pe care o urăsc adventiștii, o prohodesc americanii și o aruncă în aer rușii. Și care, chiar și-așa, sau tocmai d-aia, devine mai mare și mai tare. Life finds a way.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: