Licornul de o miriadă de carate
21 aprilie 2022 2 comentarii
Credeți că degeaba v-am vorbit în zilele din urmă despre nefelofilie și seceră? Think again.
Sacrul e și el o tăietură. Descinde dintr-o rudă sanscrită pitită chiar în coada cuvîntului „sanscrit”. Și da, Gesenius însuși o apropia de akkadianul karātu și ebraicul karath („a tăia”, inclusiv legăminte). Din sacru ne vin și crima, și critica. Nu mai vorbesc de discriminare.
În aceeași zonă conceptuală (și poate etimologică) găsim roșcovele din Luca 15:16 – kerátion, qéren, corn. Semințele roșcovei ne-au dat caratele. Iar unii lingviști coboară roșcova însăși, pe filieră slavonă, din inorog, unicorn. Împunsul, penetrația.
Cu palmele goale (karate), străpunse, Isus fute mahrama preasfinției. El este eroul trans – al trecerii curajoase dincolo de barierele crude ale sacrului. El este monocerul. El încornorează fecioara.
Isus e cel care fute catapeteasma dintre viață și moarte. Hristos a înviat! Fuck you too.
oxigen2 
Evident că, scriind „Apocalipsa inchipuie o lume fara templu”, interpretam optimist ultimele capitole ale Noului Testament. În realitate, în Apocalipsa 21 Noul Ierusalim însuși e templul, sfînta sfintelor, delimitînd o întreagă lume în afara lui – din care să vină neamurile mai puțin văzătoare de Dumnezeu să plătească tribut.