Destul cu scarpinatul dupa ceafa

6 ianuarie 2021 de 23 comentarii

Neville Chamberlain: A Failed Leader in a Time of Crisis - The New York Times

Andre Malraux a făcut o excelentă descriere grafica a situației internaționale în Europa interbelică: fascistul pune cizma pe masa, comunistul bate cu pumnul în masa, iar democratul se scarpina dupa ceafa. Dacă fascistii ar poseda forța militară a Statelor Unite, Angliei și Franței, continuă Malraux, lumea ar fi fost de mult sub călcâiul lor. Dar democrațiile vor sa fie politicoase.

Nu pana la capat. Problema cu psihopatii este ca nu știu cand sa se opreasca și democrațiile au fost nevoite în cele din urma sa riposteze în singurul limbaj pe care îl înțeleg fascistii: pumnul și cizma. 

Demisia comunismului a dus la reinvierea speranțelor fasciste. La început și-au drapat ideile în limbaj filosofic și religios, dar, pe masura trecerii timpului, cizmele au început sa apară pe masa. Cum era de așteptat, Antifa s-a trezit din hibernare cu pumnul pregătit. Reprezentanti democrației s-au scarpinat dupa ceafa si au raspuns retoricii tot mai belicoase apeland la nevoia de dialog și sentimentalism civic. 

In ultimul an, s-au scarpinat pana la sange. Dar ce s-a intamplat astazi, 6 Ianuarie, în US, arată iarăși ca psihopatii nu știu cand sa se opreasca. Trebuie sa le vorbim în limbajul pe care-l înțeleg. 

Filed under Editorial Tagged with ,

Asasinarea lui Trotsky – 2020

4 martie 2020 de 3 comentarii

Istoria nu se repeta dar rimeaza. Rima care vine in minte dupa victoria de ieri a apparatchikului democrat Joe Biden este “oprirea” (“cu orice pret” – de la Stalin citire) lui Leon Trotsky.

Sanders are multe in comun cu Trotsky. Amandoi sunt evrei care au convertit mesianismul supt cu laptele mamei in crez revolutionar. Amandoi au comis pacatul de moarte al deviationismului de la linia partidului. “Mai bine sa greseti cu partidul decat sa ai dreptate impotriva lui”, este dictonul fundamental al oricarui stalinism. Bernie are dreptate impotriva partidului deci trebuie oprit. Amandoi au recrutat entuziasmul si idealismul impotriva politicii de apparatchik. Amandoi au denuntat simbioza secreta a stabilimentului de stanga cu extrema dreapta si oligarhia financiara. Amandoi au crescut in vitalitate politica impotriva varstei.

Amandoi trebuiau opriti.

Si amandoi au facut aceiasi greseala: au crezut in rationalitatea multimii.

Negrii din Sud voteaza asa cum voteaza si albii din Sud, cum li se porunceste la biserica. Evanghelicii albi voteaza cu Trump. Penticostalii negri voteaza cu Biden. Credinciosii romani voteaza pentru oricine/orice le spune popa sau pastorul. Religia e buna pentru politicieni si politica e buna pentru liderii religiosi. Ei sunt cei care atata ura si frica, ei sunt cei care o tin sub control.

Trump va castiga al doilea mandat si asta va fi aur pentru complexul politic/media/entertainment democrat care va mai mulge patru ani de teorii conspirative stupide si circ politic de “opozitie”. Predictia lui Marx cu privire la alianta intre plutocratie si lumpenproletariat, pe romaneste, canalia social-economica, se va implinii in continuare in victoria politicii de victimizare impotriva celei de imputernicire.

Definiția lui Marx a influențat sociologii contemporani, îngrijorați de numeroasele elemente marginalizate ale societății numite de gânditorul german „lumpenproletariat”. Sociologii marxiști, dar și unii nemarxiști folosesc termenul pentru a-i denumi pe cei văzuți ca victime ale societății moderne (beneficiarii programelelor de asistență socială, cerșetorii și oamenii fără domiciliu), care nu au venituri, precum și cei care trăiesc din mijloace rău famate (prostituție, proxenetism, escrocherii, trafic de droguri, contrabandă și jocuri de noroc ilicite), cu toții depinzând însă de economia oficială pentru a supraviețui.

Vorba lui Lapusneanu…

Filed under Editorial Tagged with , ,

Biserica catolica si elefantul cu umeras

9 aprilie 2016 de 3 comentarii

In timp ce polonezele ies demonstrativ din biserici in timpul slujbei si agata umerase (simbolul avortului empiric) de crengi, americanii sunt suparati pe Trump ca vrea sa bage in puscarie femeile care comit avort.

Lasand la o parte zgomotul alb din media, Trump intelege foarte bine caracterul dilematic al politicii avortului. Declaratia lui are ca scop sa arunce dilema in tabara lui Cruz. Totodata, Trump isi pregateste probabil terenul pentru o schimbare de pozitie in nationale, deja anticipata in declaratii mai recente ca aceea ca Roe vs.Wade este legea tarii si trebuie respectata dincolo de vederil personale, sau ca Planned Parenthood face si lucruri bune.

Elefantul din sufragerie este teologia politica catolica. Acest aspect este tinut insa sub radar in discursul public. Situatia din Polonia ne ajuta sa triangulam baza ascunsa a razboaielor avortului.

Biserica catolica interzice contraceptia pentru ca zigotul ar avea un suflet nemuritor creat la conceptie. Din cauza pacatului originar, copilul trebuie sa se nasca si sa fie curatit prin botez. Altfel ajunge in Iad sau, in cel mai fericit caz, in Limbo. Clar si simplu? Nu va grabiti. Problema este mai complicata.

Alaturi de sufletul divin, fiecare om poseda un suflet animal mostenit de la Adam. Dumnezeu nu a suflat de doua ori suflare de viata, odata in Adam, a doua oara in Eva. Sufletul a trecut de la Adam la posteritate din spermatozoit in spermatozoit. De aceea Isus a trebuit sa se nasca din fecioara, adica dintr-un spermatozoit divin (al doilea Adam), ca sa fie fara pacat originar. Din acelasi motiv, o femeie cinstita nu poate oficia functii liturghice, dar un preot pedofil poate.

Sa luam de exemplu pacatul lui Onan. Suntem familiari cu explicatia vitalista motenita din secolul XIX, care vede in Onan un degenerat periculos pentru viitorul speciei. Teologii contemporani pun accent mai degraba pe caracterul egoist al sexului fara partener. Explicatiile moderne nu fac insa decat sa mascheze adevaratul motiv pentru care biserica condamna pacatul care poarta numele lui.

Conform invataturii iudeo-catolice, Onan poate fi considerat autorul primului holocaust impotriva poporului ales. Este Hitler versiunea 101. Intelegem acum si de ce pilula anticonceptionala si condomul sunt mai rele decat bomba H, in declaratiile papilor.

Intelegem si motivul pentru care biserica interzice stem-cell research, embrionii fertilizati in vitro, si clonarea. Motivul nu este etic ci dogmatic. Experimentele mentionate darama teologia spermatozoitului cu suflet si a zigotului persoana.

Biserica nu poate aduce acest argument in dezbateri legislative. Ca atare, a inventat un limbaj codificat in termenii “respectului fata de viata” (pro-vita). In acest fel, preocuparea bisericii pentru mantuirea spermei si zigotilor este deghizata in preocuparea iluminista pentru dreptul natural la viata, libertate, si cautarea fericirii.

In timpul miscarii Solidarność din Polonia anilor ‘80, Ioan-Paul II a folosit foarte eficient retorica iluminista impotriva comunismului. Ironia este ca in timp ce acesta din urma este o pervetire a Iluminismului, biserica este dusmanul lui istoric. Totusi dihotomia guvern catolic/guvern comunist a legitimat pretentiile bisericii din Polonia post-comunista si, impreuna cu acestea, legile anti-choice. Se pare ca noua generatie a crescut dincolo de falsele dileme ale anilor ‘90.

Sa ne intoarcem la Statele Unite.

Mai intai, asa zisul razboi cultural este de fapt un razboi electoral. Ambele partide sunt preocupate in primul rand, daca nu exclusiv, sa obtina cele mai multe voturi. Politica pro-life face parte din “southern strategy” pentru atragerea in partidul republican a acelei parti din societatea pentru care conservatorismul fiscal nu este atragator.

Trecand insa de aceste segment, argumentul pro-life se loveste de doua impedimente majore.

In primul rand, este vorba despre dreptul constitutional la “privacy”, in particular atunci cand femeia merge la medic. Acesta a fost dealtfel si argumentul curtii supreme in cazul Roe vs Wade, cand a decis ca orice femeie din US are dreptul constitutional la avort.

In al doilea rand, este separarea bisericii de stat. Aici protestantismul nu-i ajuta pe evanghelici. De aceea in numirile pentru curtea suprema conservatorii sustin juristi catolici. Catolicii stiu sa vorbeasca despre politica anti-choice intr-un limbaj care ascunde originea ei teologica. Mai mult, imbraca, asa cum am spus, retorica dreptului natural la viata. Cu alte cuvinte, suna foarte american.

Pe plan religios, gandirea catolica a infiltrat usor mediile evanghelice, in general lipsite de sofisticare teologica. Evanghelicii au devenit dusmanii de moarte ai stem-cell research si anticonceptionalelor in numele notiunii ca o celula este o persoana – fara sa realizeze ca obsesii similare la catolici sunt legate o soteriologie pe care dealtfel o resping.

Exista o alta problema pe care catolicii nu o aduc niciodata in discutie si evanghelicii nu o sesiseaza. Daca teologia catolica a reproducerii poate fi intr-adevar tradusa in limbajul dreptului natural si, de aici, in dreptul comun, atunci nu doar femeia care face avort dar si cea care foloseste pilula poate fi acuzata de omucidere. Neatenti la detalii, americanii se gandesc doar la medic (ca la un contract-killer) cand cer criminalizarea avortului. Dar ce facem cu femeile? Imaginea care vine in minte este o femeie care naste cu pistolul la cap.

Aici Trump a atins un nerv. O singura situatie de felul cum eram obisnuiti in Romania lui Ceausescu, sau cum se obisnuieste in America de Sud, ar fi suficenta ca americanii pro-life sa devina pro-choice peste noapte, probabil cu exceptia unei minoritati de zeloti religiosi.

Trump a adoptat o strategie de jiu-jitsu. In loc sa argumenteze pentru o pozitie moderata, le spune alegatorilor ca este dispus sa implementeze pana la capat politica anti-choice daca si ei sunt gata sa accepte consecintele la care nu s-au gandit. Nimeni nu-si doreste ca poster electoral elefantul cu un umeras in trompa.

Filed under Editorial Tagged with , , ,