Provocarea teologică a lui Stephen Hawking

Sampania neatinsa a lui Stephen Hawking

Albert Einstein incerca sa consoleze o doamna la inmormantarea sotului ei, spunandu-i ca sotul e mort doar in orizontul nostru de evenimente. Daca punem la socoteala si expansiunea universului, dupa aceiasi logica, Stephen Hawking nu va murii niciodata. Din ce gaura neagra radiaza acum Stephen Hawking?

Aspectul ciudat este ca moartea unui ateu imi provoaca cele mai autentic religioase sentimente, in timp ce moartea lui Billy Graham m-a facut sa casc. “Două lucruri îmi umplu sufletul cu mereu nouă și crescândă admirație”: gaurile negre deasupra mea si forta morala in oameni ca Hawking. Apropos de Kant, pacat ca Scrisoarea I este intraductibila. „Ganduri ce cuprins-au universul incap bine-n patru scanduri”. Ar fi spus mai mult si mai bine decat platitudinile media.

Pentru ca Hawking a fost asezat in mausoleul celebritatilor, alaturi de politicinei, actori, si tele-evanghelisti. Hawking a spus asta, Hawking a spus cealalta. Hawking a dovedit ca exista Dumnezeu. Hawking a spus ca nu exista Dumnezeu. Hawking e cel mai dastept om de pe planeta. Hawking e campion la Lou Gehrig. Domnule Hawking, veti participa anul acesta la Special Olimpics?

Imi vin in minte cuvintele din Zarathustra: “Ce este creatia, ce este o stea? – intreaba ultimul om si clipeste”. “Domnule Hawking, ce este universul? Ce este timpul? Ce este o gaura neagra?” Intreaba reporterul si clipeste. Spectatorul clipeste si el: “Aha. Asta era”.

Cea mai celebra anecdota despre Stephen Hawking este ca a pregatitit o sticla de sampanie si a dat intalnire calatorului din viitor. Ca si in alte cazuri, gluma a fost luata in serios.

Concluzia mea este ca daca a venit cineva din viitor, a preferat sa se intalneasca cu alte celebritati. Propun ca exista mai multe viitoruri in superpozitie si prezentul este caderea undei. Actualizam viitorul spre care privim. Hawking astepta un vizitator dintr-un viitor pe care noi l-am pierdut. Sampania a ramas neatinsa.