Oxigen 350 – Intelept Iudeu, Intelept Grec
22 iunie 2010 11 comentarii
omul va supravietui, mai mult, va invinge
22 iunie 2010 de Edmond Constantinescu 11 comentarii
Filed under Video
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Dragă Edi,
Mulţumesc pentru gestul prietenos şi pentru hiperbolizarea calităţilor mele.
Dar…. sunt sigur că nu mă înţelegi. Eu nu sunt împotriva aventurării în necunoscut, dimpotrivă, eu însumi sunt un maverick. Ceea ce vreau eu să spun, este că Dumnezeu a pus şi nişte limite spiritului nostru de aventură.
Începând cu Geneza 2-3 este foarte clar că suntem avertizaţi pe viaţă şi pe moarte de pericolul de a ne hrăni din poamele amare ale autodeterminării morale. דעת טוב ורע„cunoaşterea-binelui-şi-răului” (principiul autorităţii morale), nu-şi are originea în logica, emoţiile sau experienţa creaturii, ci în autoritatea Creatorului. Geneza 2 ne invaţă ceea ce de fapt ştim, dar nu ne place să recunoaştem, că părinţii sunt cei care stabilesc regulile jocului până la o anumită vârstă a copilului, şi că responsabilitatea morală se învaţă, se educă, mai întâi învăţând supunerea şi treptat înţelegând câte ceva din rosturile ei. Expresia folosită în Geneza 2-3 se mai găseşte doar în Deut 1:39 („pruncii voştri,…. care ASTĂZI ÎNCĂ NU CUNOSC BINELE ŞI RĂUL, ei vor intra…”).
După ce ne emancipăm de autoritatea părintească, rămâne cel puţin autoritatea Creatorului în continuare, chiar dacă nu ne place s-o recunoaştem. Nu pot să nu observ că Dumnezeu ţine în sens absolut la acest principiu, că nu are de gând să schimbe ceva, aşa că nu pot asocia religia revelată cu aventurarea dincolo de interdicţia divină categorică.
Dar cu spiritul de cercetare fără limite (afară de cele menţionate) sunt perfect de acord. Nu cred însă că toţi oamenii ar trebui să facă aceleaşi cercetări, sau chiar că toţi oamenii ar trebui să se preocupe excesiv de căutări intelectuale. Viaţa este scurtă şi sensul ei este mai nobil decât simpla potolire a curiozităţii. Ştiu că există curiozitate legitimă şi curiozitate morbidă, ştiu din experienţă că uneori nevoia de cunoaştere este mai puternică decât nevoia de hrană, de somn sau de a fi iubit. Cred că există oameni cărora Dumnezeu le-a dat, prin talent şi prin circumstanţe, rolul de a explora necunoscutul şi în favoarea semenilor lor, şi că aceasta duce la progres – în lume şi în Biserică. Dar sunt absolut convins că aceia care şi-au sacrificat poftele chiar şi în cunoaşteri nevinovate, pentru a sluji mai degrabă mântuirii altora, fac cel mai bun serviciu lui Dumnezeu. Ştii cum scrie cartea: întâi apostoli, apoi profeţi şi mai la urmă păstorii şi învăţătorii. Sau ca în Pilda oilor şi caprelor din Mat 25. Nu ştim în ce măsură cei din dreapta au fost foarte educaţi, dar cu siguranţă că dacă au fost apreciaţi, nu pentru IQ, nici pentru vastele lor cunoştinţe s-a făcut.
Pentru cercetare primim răsplata aici: mai multă certitudine, sau, dimpotrivă, mai puţină ! Dar răsplata cea mai mare este dată la venirea lui Iisus: să te întâlneşti cu aceia pe care i-ai smuls din foc, sau i-ai păzit să nu cadă în foc – aceia să fie în primul rând cei dragi (şi tot mai mulţi să-ţi fie dragi). De aceea este cu atât mai important ca şi prin explorările noastre exotice să „croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentruca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie vindecat.” (Ev 12:13 ).
Succes şi la mai bine !
FL:
„Join us brother… and we will make Rome tremble.”
Spartacus to Crixos in „Saprtacus: Blood and Sand”
@Florin Laiu,
Exemplu de moralitate in Biblie: Numeri 31, Judecatori 18, si Judecatori 21.
eddieconst / spartacus (doesn’t matter): “Join us brother… and we will make Rome tremble.”
Look to your followers behind ! If they are the „US” whom I should join, If your legions look like CJ, samson and other schwaermer, I’m rather prepared to follower Luther’s counsel ! You have taken the foolish way, yet you think it is Jesus’ way. It is NOT, you are self-deceived. My only hope for you to be saved is in God. You are not sufficiently sensitive to arguments.
Regards.
@man with no name
În Numeri 31 avem un caz de justiţie divină aplicată la un caz istoric concret. Situaţia este asemănătoare cu cea descrisă în Apocalipsă, cu deosebirea că în Apocalipsă este intervenţia lui Dumnezeu şi a îngerilor Lui. Poate nu crezi în Biblie deloc, în acest caz nu avem ce discuta despre morală şi autoritate. Dumnezeu însă a promis o judecată universală, în care fiecare caz particular sau general, va fi explicat. Să nu ne amăgim că noţiunea şi sentimentul de dreptatea le-am inventat noi (Iov 34:12-15). Acela care mai degrabă S-a sacrificat pe Sine ca să răscumpere pe păcătoşi este deasupra calculelor noastre despre ce înseamnă justiţie. În nici un caz filozofia justiţiei moderne nu este superioară celei biblice. Dimpotrivă, încurajează criminalitatea şi păcatul.
Câteva lucruri ar fi de adăugat. Madian era o uniune de triburi nord-arabe înrudite cu evreii, proveneau din Avraam. Nu fuseseră desemnaţi pe lista canaaniţilor care trebuiau expatriaţi sau exterminaţi. Dar din nefericire, rudele evreilor (fiii răsăritului) care locuiau în Transiordania, au devenit între timp la fel de stricate ca şi canaaniţii. Prin faptul că avuseseră aceeaşi religie cu evreii, iar între timp trecuseră la orgiile politeiste, ca orice neofit erau mult mai zeloşi apărători ai păgânismului, decât popoarele cu veche tradiţie idolatră. Din experienţă ştiu că ex-AZS sunt mult mai ostili lui Dumnezeu şi credinţei, mai mari apărători ai libertăţilor imorale decât cei care nu au cunoscut niciodată adevărul. De aceea şi Petru spunea (ultimele versete din 2Pt 2) că „ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut niciodată calea credinţei, decât după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca dreaptă…” Faţă de învăţătorii creştini care promovau libertinismul, NT se arată mult mai ostil decât faţă de lumea păcătoasă. Acesta este cazul cu Madian, Moab, Balaam şi mulţi alţii. Cel mai exemplar au fost pedepsiţi însă israeliţii rebeli care au dispreţuit toate dovezile harului şi autorităţii lui Dumnezeu: zeci de mii au pierit într-o singură zi.
Aşadar să fie clar, aceasta nu este o simplă luptă pentru putere sau pentru ocupare de teritorii. Madianiţii nu au pierit complet, deoarece îi întâlnim începând cu cartea Judecătorilor, ca invadatori şi jefuitori ai lui Israel. Când citeşti cu ce se ocupau aceşti oameni, îţi pare rău că Moise a mai lăsat cu viaţă din ei. Este drept ca răufăcătorii şi rebelii împotriva lui Dumnezeu să piară. Dacă acum numai procedăm astfel, este pentru faptul că Dumnezeu a desfiinţat teocraţia israelită, şi nu a proiectat nici un fel de combinaţie între religie şi politică înainte de a doua venire a lui Iisus. Ne place sau nu, Suveranitatea Creatorului implică şi dreptul de a distruge propria creaţie, dacă se dovedeşte nedemnă şi ingrată (Ier 18:4-6).
Nu pretind că explicaţia mea este completă. Sunt implicaţi acolo şi copii, care cu siguranţă nu erau vinovaţi. Nu este clar că Dumnezeu a poruncit totul în detaliu, sau Moise a procedat după înţelepciunea lui şi a sfetnicilor apropiaţi. Oricum ar fi fost, soluţia acestora, chiar dacă ar fi fost mânjită de greşeli omeneşti, ea nu este contrazisă nicăieri, dimpotrivă, ofiţerii evrei sunt mustraţi pentru că nu au fost mai radicali. Femeile madianite şi copiii fuseseră lăsaţi cu viaţă pentru că erau consideraţi un pericol militar. Dar Moise a considerat că pericolul moral era mult mai grav decât cel militar, şi că pe termen lung, păstrarea seminţei madianite va creea mari probleme. De aceea a fost cruţată doar partea femeiască virgină, fetiţele. Nu putem răspunde complet teologic, dar avem încredere că deciziile lui Dumnezeu, sau cele îngăduite de El, au soluţii bune. O catastrofă naturală loveşte mulţimi nenumărate, dără nici o discriminare. Mor şi nevinovaţii, mor copii. Se prea poate ca, la judecata finală, să nu fie nici o disticţie între copiii madianiţilor ucişi de evrei, şi copiii evreilor ucişi de edomitul Irod. În general vorbind, cele mai multe şanse de mântuire din lumea nelegiuită le au copiii care pier înainte de a învăţa răul (citeşte, de exemplu, 1Rg 14:12-13). Fetiţele madianite au fost educate în morala israelită. Fetele sunt în general mai docile. Cine ştie exact de ce a gândit Dumnezeu aşa, sau poate nu era pentru El soluţia optimă, dar a îngăduit-o pe aceasta, în împrejurările date. Nu este drept să folosim astfel de exemple extreme pentru a sugera că Dumnezeu este nedrept. Cei care consideră oribilă această justiţie sunt tocmai aceia care simpatizează cu păcatele madianiţilor.
Judecatori 18 ? Probabil ai vrut să te referi la Judecători 19-21. Aici este un amestec de dreptate şi nedreptate. Este amestecat şi Dumnezeu, dar s-au făcut şi greşeli mari. În cap. 18 observăm cum nişte evrei daniţi separatişti invadează o cetate canaanită (dintre cele sortite de Dumnezeu pieirii), şi în numele poruncii lui Dumnezeu o cuceresc. Dar sunt probleme. Ei înşişi sunt idolatri şi distrug o cetate întreagă, fără avertizare, pe motiv să Dumnezeu a dat lui Israel toate cetăţile canaaniţilor, pedepsindu-i pe aceia pentru… idolatrie. Atitudinea Bibliei faţă de daniţi însă nu este pozitivă. Istoricul narează lucrurile aşa cum s-au întâmplat, arătând că aşa era pe vremea în care „nu era împărat; fiecare făcea ce voia”. Pentru acest motiv, Dan a devenit un simbol al apostaziei, iar numele lui nu mai apare pe lista Israelului din Apocalipsă (7:3-8).
Veţi întreba, poate, de ce nu a intervenit Dumnezeu pentru ca totul să se petreacă potrivit cele mai înalte justiţii ? Răspunsul este că, de regulă, Dumnezeu nu intervine în justiţia omenească, în relaţiile dintre oameni, în modul în care am dori-o noi, adică asemenea unui conducător politic. Dumnezeu ştie prea multe ca să intervină în modul dorit de noi, justiţia Lui este întotdeauna amestecată cu har (până la Judecată). Pe unii păcătoşi îi mai rabdă, pentru că are motive să spere, pe alţii nu-i mai rabdă. Aşa încât el Se raportează la războaie şi la toate conflictele omeneşti, nu ca la obiectele tribunalului de la Haga, ci ca la nişte catastrofe naturale.
Când spaniolii au invadat Mexicul, aztecii practicau cu mare fervoare şi cruzime jertfele umane. Nici spaniolii nu erau cheie de biserică, inchiziţia lor nefiind foarte umană. Dar Dumnezeu a îngăduit ca unii să fie cuceriţi şi să dispară din istorie, prin exterminare sau prin boală, în timp ce alţii au rămas. Şi pe aceştia îi va judeca Dumnezeu la vremea potrivită. „Popoarele sunt ca marea” (Isaia). Un val desfiinţează pe cel anterior şi totul este „zădărnicie şi goană după vânt”.
Cazul levitului din Judecători 19 este o altă nedreptate. Fata aceea (numită în evreieşte, când sclavă, când soţie, când „pillégheş” – soţie de condiţie modestă, greşit tradus „ţiitoare”) a fost tratată rău de taică-su, de moment ce o vându-se ca sclavă; nici bărbatul ei nu fusese foarte tandru, după cum se vede, fiindcă fata a fugit de la el acasă. Incidentul cu „sodomiţii” beniamiţi descoperă în levit şi în socru-său un om lipsit de cele mai elementare sentimente umane. Tânăra femeie este batjocorită şi torturată de monştrii beniamiţi toată noaptea, nici unul din ei nu se gândeşte să-i ia apărarea. Dimineaţa, levitul (omul lui Dumnezeu, chipurile), o ia ca pe o cârpă şi o pune pe dobitoc s-o ducă înapoi acasă. El zice că murise şi a tăiat-o în bucăţi ca să sensibilizeze triburile israelite împotriva mârşăviei petrecute. Dar este posibil ca el s-o fi tăiat fiind încă vie (nimeni în afară de el nu constatase decesul). Fusese profanată şi nu-i mai trebuia. Nu avea suflet de bărbat, ci doar comportament de mascul.
Mai departe, intervine adunarea generală a poporului. Aceştia se apucă să facă dreptate. Întreabă pe Domnul uneori, dar nu întotdeauna. Cazul s-ar fi putut rezolva, probabil, cu mai puţină vărsare de sânge, dar atât i-a dus mintea. Pe de altă parte, punctul de vedere al inspiraţiei divine, cu privire la complicitatea prin tăinuire sau prin împiedicarea justiţiei este foarte clar. Acan piere împreună cu toată familia lui. Haman este spânzurat împreună cu fiii lui etc. Cetăţenii din Ghibea n-au vrut să predea pe cei vinovaţi, pentru că erau rudele lor, şi pentru că de regulă cei din anturajul perverşilor privesc cu mare îngăduinţă acest păcat, chiar dacă nu-l practică. În cazul lor, erau combinate două păcate strigătoare la cer: neospitalitatea şi perversiunea sexuală. Ar fi putut să ceară o judecată dreaptă, cu o examinare a cazurilor, după justiţia mozaică, dar nici una din părţi nu a propus. În nebunia lor şi-au pierdut chiar simţul militar, au gândit că pot rezista forţelor federale.
Indiferent de măsura în care unii şi alţii au avut dreptate, indiferent de greşelile şi păcatele levitului, socrului sau gherusiei israelite, reiese clar din atitudinea autorului şi a altor autori de mai târziu, că la Ghibea, Dumnezeu a lucrat totuşi prin oameni, pentru a pedepsi răul, aşa cum a făcut şi Sodomei şi altor cetăţi, şi cum avea să facă mai târziu şi Ierusalimului. Israel avea datoria să acţioneze şi Dumnezeu i-a lăsat şi chiar i-a încurajat să-şi facă datoria. Dumnezeu va judeca într-o zi şi pe levit, şi pe „tată”, şi pe toţi voinicii care au participat, şi se va stabili mai exact care a fost vina fiecăruia, cine s-a pocăit şi cine nu s-a pocăit, ce chenzină a primit fiecare în timpul vieţii şi ce rest de plată (fericită sau nefericită) a mai rămas. Biblia nu ia poziţia că tot ce s-a întâmplat acolo a fost perfect, ci dă exemple de ceea ce se întâmpla pe vremea când „nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i plăcea”. Nici opinia monarhistă a autorului nu este cea mai bună, dar reprezintă totuşi, un punct de vedere biblic. Nenorocirea este că nici monarhia de mai târziu nu a reuşit să stăvilească tot răul. Peste secole, în Israel aveau să se întâmple lucruri asemănătoare şi Dumnezeu să-i dea pe toţi în mâinile asirienilor şi babilonienilor. Nici aceia nu aveau să procedeze drept, dar Dumnezeu i-a folosit ca pe un instrument de pedeapsă.
Ai găsit undeva o justiţie superioară celei descrise în Biblie? Unde şi când şi-a dovedit ea superioritatea? Oricine a citit parabolele lui Iisus şi Apocalipsa ştie că Dumnezeu nu S-a schimbat. Generaţia noastră va fi martoră a „restului de plată” (Ap 15:1).
Domnule Florin Laiu,
„Nu cred insa ca toti oamenii ar trebui sa faca aceleasi cercetari; sau chiar ca toti oamenii ar trebui sa se preocupe excesiv de cautari intelectuale?”
Avem o alta sansa?
„Nu orisicine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra in Imparatia cerurilor, ci celce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. Multi Imi vor zice in ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N’am proorocit noi in Numele Tau? N’am scos noi draci in Numele Tau? Si n’am facut noi multe minuni in Numele Tau?’ Atunci le voi spune curat: ‘Niciodata nu v’am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.’ ” (Matei 7:21-23)
„Niciodata nu v’am cunoscut.”
Poate un pastor sau oricine ar fi in ierarhia bisericeasca sa ne demonstreze ca este in relatie cu Dumnezeu, ca Dumnezeu il cunoaste si comunica cu acea persoana? Daca salariatii bisericesti nu au nici o putere Divina; unde sa mergem cind sintem bolnavi?
Daca Dumnezeu este dragoste eu cred ca El lucreaza prin chirurgul care-im salveaza viata, cu inginerii care construiesc trenuri de viteza, cu biologii care fac vaccinuri, etc.
Domnule Laiu: Adevarul este Adevar! In anul 2010 oamenii vor fapte, si avem fapte ele sint peste tot. Domnul Isus a spus:
„Paziti-va de prooroci mincinosi. Ei vin la voi imbracati in haine de oi, dar pe dinlauntru sint niste lupi rapitori. Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din maracini?” (Matei 7:15-16)
„Este vreunul printre voi bolnav? Sa cheme pe presbiterii Bisericii; si sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn in Numele Domnului. Rugaciunea facuta cu credinta va mintui pe cel bolnav, si Domnul il va insanatosa; si daca a facut pacate, ii vor fi iertate.” (Iacov 5:14-15)
Daca santeti pastor; faceti ungere? Daca da, cu ce rezulatate? Daca nu, de ce nu?
Fara fapte cine pe cine poate sa convinga? Oamenii anului 2010 cauta Adevarul!
„Cind va veni Mingiietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, si va va descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan 16:13)
Asta traim, „lucruri viitoare” adevaruri care niciodata nu au fost cunoscute.
Credeti ca Duhul Sfant nu poate sa lucreze cu un cercetator stiintific? Daca nu, de ce nu lucreaza cu salariatii bisericesti?
Cu respect,
George, Chicago
Va multumesc pentru raspunsul dumneavoastra. Din pacate, confirma temerile mele despre Biblie, ca promovează relativismul moral.
Da, in fiecare stat secular modern.
@Florin Laiu,
Cum va explicati aceste declaratii din Egiptul Antic? The 42 Divine Principles of the Goddess Maat:
Moise a fost cu adevarat original?
@Florin Laiu,
Cum va explicati paralele intre Moise si Hitler? Daca schimbati canaanit si cuvantul evreu, totul devine clar. Urma ordinele lui Dumnezeu?
Florin Laiu
” Din experienţă ştiu că ex-AZS sunt mult mai ostili lui Dumnezeu şi credinţei, mai mari apărători ai libertăţilor imorale decât cei care nu au cunoscut niciodată adevărul.”
Adevarul il detine AZS???
Man With No Name, Laiu apare pe aici ca sa-si dea si el cu parerea lui obosita care oricum nu mai intereseaza pe nimeni afara de putinii frati si surori care-l considera o somitate (dracu stie de ce). Din pacate orice argumente ai aduce, cu el nu o vei scoate la capat fiindca el are multa credinta si putina logica. In rest toate bune !
P.S. Fanatismul religios este asemenea unei gauri negre din care extrem de putini au reusit sa se intoarca.