Eu pentru cine votez…?
30 iunie 2010 8 comentarii
Traiectoria cetateanului turmentat la Atlanta
Steven Jay Gould explica iluzia progresului prin metafora omului beat care merge pe partea stanga a strazii. Betivul inainteaza in zig-zag. Atunci cand se clatina spre stanga, se loveste de perete si schimba directia spre dreapta. In dreapta nu exitsa nici o limita. Cineva care ar studia urma in zig-zag ar putea sa o confunde cu un grafic care reflecta o tendinta spre dreapta. In realitate, omul beat nu are o directie. Tendinta spre dreapta reflecta doar existanta unui gard in stanga.
Istoria vietii, explica Gould, rezulta din interactiunea aleatorie a unui numar urias de schimbari accidentale. Exista mutatii care imping sistemul spre complexitate, si altele care tind spre simplitate. Cand cele din urma sunt in control, viata ajunge la un nivel de simplitate dincolo de care nu mai poate exista. In directia complexitatii, nu exista limita. De aici iluzia progresului.
Modelul Gould este un excelent instrument de analiza in istoria oricarui sitem. Gould insusi il testeaza in base-ball, muzica clasica si evolutia propriului cancer. Eu il voi aplica la un alt domeniu: Atlanta, 2010.
Alegerea lui Ted Wilson reflecta in mod clar o intoarcere spre dreapta. Totusi vocile progreiste sunt mai puternice decat oricand in Adventism. Este deasemena greu de imaginat ca elita administrativa a bisericii este in mod sincer orientata spre fundamentalism. Orientarea spre dreapta este mai degraba expresia unui instinct elementar de auto-conservare decat expresia unei profesiuni de credinta autentice. Stanga a ajuns la limita de supravietuire a sistemului. Dincolo de acest punct, orice pas inainte insemneaza sinucidere.
In discursul inaugural, Wilson a a facut clara agenda lui: respingerea metodei istorico-critice in interpretarea Bibliei si folosirea “mai mult decat devotionala” a Spiritului Profetic. Ceea ce trebuie inteles in sensul ca biserica nu poate sa continue in directia exegezei stiintifice a Bibliei si Spiritului Profetic fara sa se auto-contrazica.
Exemplul cel mai actual este pozitia femeii in pastoratie. Aripa progresista inisista asupra faptului ca subordonarea femeii in Biblie este un aspect cultural-istoric. Teza aceasta poate fi usor verificata. Autorii biblici impartasesc conceptia vremii despre sexualitate si reproducere. Barbatul este purtatorul semintei. Femeia este doar solul in care este semanat rasadul. Perpetuarea semintei patriarhale este privilegiul, datoria si obsesia caracterelor din canon.
Etica sexuala talmudica, cu permisivitatea ei fata de poligamie, concubinaj, viol si pedofilie, criminalizarea intrasingenta a oului de cuc si “varsarii semintei”, sau instituita groteasca a leviratului, isi gaseste sensul intr-o lume de pastori pentru care oamenii sunt septel iar zeii ciurdari. Divinitatea este interesata de reproducere asa cum crescatorul de animale este interesat de monta. Etica sexuala a parintilor bisericesti, exprimata cel mai fidel in doctrina catolica, are aceiasi origine.
De la mormoni la penticostali, americanii needucati au imbratisat cu entuziasm obsesia seminala. Adventistii, influentati de feminismul incipient al metodistior impartasit de Ellen White, au fost scutiti de aceasta superstitie. Exista deocamdata putini zeloti pro-life intre noi. Intrebarea este daca poti merge pana la capat pe drumul ratiunii fara sa te trezesti dincolo de gard.
Notiounea pacatului original este legata la origine de conceptia patriarhala despre samanta care vine prin barbat. Ovarele femeii sunt doar un izvor de necuratie, dovada a vinovatiei innascute. Burca, hijabul sau baticul, mana la gura si ochii plecati, sunt semnul recunoasterii acestei necuratii inerente.
Stim astazi ca materialul genetic (“samanta”) vine in egala masura de la ambii parterneri. Mai mult, primim ADN-ul mitohondrial numai pe linie materna. Daca biologia umana are vre-o implicatie religioasa, aceasta este matriarhatul.
Consecintele pentru notiunea pacatului originar sunt devastatoare. In acelasi timp, respingerea superioritatii ontologice a barbatului implica o citire ne-literala a Genezei, si aceasta ar fi cutia Pandorei. Reactia fireasca este intoarcerea la un dumnezeu care poarta barba.
Acelasi lucru se poate spune si despre folosirea “mai mult decat devotionala” a Ellenei White. Majoritatea adventistilor au crescut intr-o lume in alb si negru. O lume policroma, cu nuante si umbre, lumea reala, trebuie filtrata prin ochelari monocromi pentru a fi adaptata la perceptia noastra. Am fost invatati ca Spiritul Profetic este o pereche de ochelari prin care ochii nostri slabiti pot citii Biblia. Noua dreapta ne pune ochelarii nu atat pentru lectura Bibliei (aici ne ajuta oricum fratii nostrii baptisti si penticostali) ci pentru a citii manualele de stiinta.
oxigen2 
ha ha , iar m-ai facut sa rid , cu finalul comentariului cu D. care poarta barba . Sint multi care afirma ca poarta si plete , ca nu asa scrie in biblie ? ( oare aceasta este rolul ei ?).
Problema e ca cei care afirma asta , se poarta cu parul arici , cu pelciuni foarte subtiri si lungi , iar altii cu parul ascutit in virf , ca Oblio .
Nu vor provoca ei zimbete ,(prin contrast) cind vor sta ei in prezenta divina cu astfel de tunsoare ?
Eu am avut plete , si aproape de fiecare data cind intram intr-o adunare , ma intrebau ,, nu stii ca e rusine pt un barbat sa poarte parul lung , ca isi necinsteste capul ?,, Si bineinteles , urma si o deschidere a bibliei la versetul respectiv . Stii cum era ? Visam versetul asta ! Degeaba cautam sa ma apar ca ,, biblia care o citesc cheliosii si napirlitii e scrisa de pletosi ,,
continuare …
si ca apostolii si Isus a avut parul lung . Mi se raspundea ca asa , era obiceiul la evrei acum 2000 de ani .
Atunci D. se poarta dupa moda veche ?
Edi , nu te speria frate , ca nu asta am inteles eu din comentariul care l-ai scris !
Iubirea se manifesta vesnic! Ea este cea care da viata materiei! Progresul vazut de acest autor, dar si de multi altii, este tot un surogat care sa umple golul din om de forma lui D-zeu. Creatorul (numele corect al celui ce este) ne lasa liberi in „gradina” sa ne jucam cum ne este VOIA. Asta este explicatia logica a poftei de viata si a nemuririi! Ne jucam pana umplem acest gol fie cu IUBIRE ( si atunci avem viata) fie cu inlocuitori care ne „orbesc“ si vedem ca Eclesiastul! Nu mai intelegem ca ceea ce definim gand poate crea sau distruge iubirea! Vorbesc in felul oamenilor! Teroristul este capabil sa verse sangele lui pentru a ucide in numele credintei lui! Eu pentru ce sa nu imi vars sangele pentru a-i vindeca pe cat mai multi de ura ?????????????
Exista adevarul meu sau al lui? Nu, ADEVARUL este unul singur. Pana si un copil intelege ca cei mai slabi este normal sa fie tratati cu dragoste si nu cu forta!
Omenirea s-a manifestat mereu cu privirea spre satisfacerea dorintelor trupului si asa intelegem clar pentru ce majoritatea oamenilor nu au SPERANTA! Ghici ce! Nu mai am teama de nimic cand VAD ADEVARUL si imi place (citeste IUBESC) TOT! Oamenii (toti oamenii), viata, natura si constat ca ma iubesc chiar si pe mine! Nu mai pot face distinctie intre parintii mei, fratii mei sau copiii mei (vorbesc in felul oamenilor) si ii vad pe toti la fel de apropiati! Ma simt implinit si iata nu mai am familie, casa, firma, doar hainele de pe mine (am trecut testul tanarului bogat)! Am ajuns deja si aproape de „Ierusalim“! Abia astept sa vorbesc oamenilor!!! Cei ce au facut din Isus un sfant vor fi foarte dezamagiti sa constate contrariul!
Cu dragoste…
ma gindesc ca recunoasterea lipsei spiritului profetic al lui ellen g withe ar putea fi insotita incontient si de un sentiment de vinovatie asociat cu imaginarea respingerii egalitatii barbatului cu femeia. Sau doar dintro imposiblitate a orgoliului care nu poate recunoaste ca a gresit, ignorand limitarile firesti.
Daca insa si altii de dupa ea care au avut revelatii personale ar fi luati in considerare strict in privinta continutului revelatiilor lor atunci da ar merita .. pina la „mai mult decat devotional”.
Cind ai destula credinta si simti ca adevarul este de partea ta in tot ce crezi atunci nu te mai agati si nu te mai minti singur repetand mereu acelasi lucru (de parca) incerci de fapt sa te convingi pe tine insuti- cel din adanc care simte adevarul..
Care este limita unde se termina puterea de „guru” a sefului din strainatate si unde incepe libertatea de intelegere, credinta si calauzire prin revelatie divina -fie ea individuala sau de grup…?
Cea mai dulce mustrate cu duhul blandetii :)) http://www.youtube.com/watch?v=eUpfqmwKjGc .sigur o sa va placa 😛
„Alegerea lui Ted Wilson reflecta in mod clar o intoarcere spre dreapta. Totusi vocile progreiste sunt mai puternice decat oricand in Adventism.”
Sper ca întoarcerea să fie spre înainte, nu spre dreapta. Cât despre progresismul menţionat, el este în mare parte o întoarcere spre stânga. Prefer o întoarcere spre înainte, fiindcă prea mulţi mergem spre dreapta marşarier sau spre stânga marşarier. Şi mai e ceva. Un înger al Domnului nu este simplu comentator politic, ci arată (prin cuvânt şi exemplu) o direcţie clară şi sănătoasă.
Ted Wilson fiul lui Neal Wilson ! George W Bush fiul lui George H W Bush ! baieti de familie buna ! Alesi in functii pentru calitati deosebite ! Baieti educati la Universitati de casa ( Cosa Nostra ) 🙂 Noi si ei ! Ei cu supusii lor , noi cu stapanii nostrii ! pana la rascoala ! cand dam foc la conace ! Unii strang taxele si impozitele pentru Cezar si altii zecimile pentru Dominus Dei ?