Ecce Homo 06 – A Lua sau a nu Lua Botox →

Ecce Homo 05 – Nervii ca Prastia

5 iulie 2010 de Edmond Constantinescu 23 comentarii

Filed under Video

23 Responses to Ecce Homo 05 – Nervii ca Prastia

Caty says:

5 iulie 2010 la 14:25

Frate Edi, ce tot vorbesti acolo de politete? Oare nu vezi ce se intampla aici: http://www.oxigen2.net/2010/07/02/intrebari-si-raspunsuri-2/#comments
Ti se pare ca asta e politete?
Cred ca situl a ajuns cum doreai: anarhie si teologie, mai multa anarhie.

Imi pare rau ca spun asta dar nu voi mai urmari video-urile postate pe acest site. Spui cuvinte mari in emisiuni dar in realitate situl e plin de mizerie.
jugarean says:

5 iulie 2010 la 14:36

Va-as fi trimis si poze de la PE din Bruxelles insa nu am cum. O sa vedeti in presa.

Domnule Presedinte Jerzy Buzek

Numele meu este Stelian Iulian Jugarean, sunt cetatean european si doresc sa va aduc la cunostinta ca razboiul impotriva terorismului in care este implicata societatea noastra nu are sorti de izbanda, dimpotriva genereaza ura si cheltuieli enorme din partea cetatenilor.

Cum va inchipuiti dumneavoastra ca trimitand soldati si arme, impunand forta si teama, omenirea ar putea scapa de aceasta boala groaznica numita terorism?! Prin asemenea masuri generati, transmiteti si perpetuati URA! Ori exact aceasta este hrana terorismului!

Solutia pentru URA dintre oameni este una singura si anume IUBIREA!

Trebuie sa legiferati ca un parinte sa isi poata oferi propriul sange sisau organele trupului daca este nevoie, pentru salvarea propriului copil! Asa este normal si drept!

Va rog sa ma credeti ca daca sangele meu, inima mea sau alt organ ar salva viata unui adept al terorismului, si ideologia daruirii de sine ar fi mediatizata, aceste organizatii se vor dizolva deoarece ideologia lor va fi anihilata! Nu este nevoie decat de un singur exemplu si eu sunt fericit sa ma ofer 100% pentru distrugerea acestui flagel al omenirii care consuma energie si resurse. Daca aceste eforturi ar fi folosite pentru oameni atunci nici un locuitor al planetei nu ar mai suferii de foame! Nu mai este vreme sa asteptam pana cand omenirea va avea un guvern mondial. Trebuie actionat rapid si cu toata forta iubirii.

Aveti acum toate elementele necesare, nu trebuie decat sa actionati!

Daca intelegeti toate acestea, omenirea va va tine in memorie ca Presedintele care a schimbat lumea in bine mai mult decat toti Papii la un loc!

Eu voi astepta in strada zi si noapte decizia dumneavoastra! Multumesc!

Cu dragoste

Bien-aimés citoyen de l’Union européenne
La parole est ŕ votre conscience et la volonté de me soutenir dans un effort visant ŕ détruire le terrorisme une fois pour toutes nos familles, sans peur et insécurité. Pour que nos enfants vivent dans la paix et ętre comme ces gens ŕ commettre des attentats-suicides dans les avions et les métros detonând notre haine pour ętre guéri. Ce n*est pas effectuée par l*envoi de soldats armés et des bombes qui ne parviennent pas ŕ se propager et plus de haine, mais par l*amour. Qu*est-ce que vous avez besoin d*un homme politique pour vous représenter au Parlement pour permettre ŕ l*organisme et les organes qui seront remis mon sang pour sauver la vie de l*intégrisme islamique représentants ou des membres de leurs familles souffrent, alors le concept de djihad ŕ ętre anéanti.
Rien aéroports sécurisé lorsqu*il est injecté par le virus viendra plus sophistiqués, plus meurtričre, nos stades. Sacrifice d*un homme est infiniment moins cher que la vie des soldats et un gaspillage de ressources pendant des années sans résultats.
Si les greffes sera faite en direct ŕ la télévision et la publicité sur Internet, puis tout le monde verra le don de soi pour les gens de bien et qu*ils comprennent nos valeurs! Penser rationnellement et de me donner votre signature, et je vais vaincre le terrorisme avec ses mains nues! Merci!
Iulian Jugărean
e-mail:iubiredeoameni@yahoo.com
Blog:jugarean.wordpress.com

Beloved fellow EU
I call upon your conscience and willingness to support me in an effort to destroy terrorism once and for all our families without fear and insecurity. So that our children live in peace and be like those people to commit suicide bombs in our airplanes and metros detoned our hatred to be healed. This is done not by sending armed soldiers and bombs that fail to spread and more than hatred, but by love. What you need as a politician representing you in Parliament to allow the body and organs to be donated my blood to save the life of Islamic fundamentalism representatives or members of their families are suffering, so the concept of jihad to be annihilated. Nothing secure airports when injected with the virus will come more sophisticated, more deadly, our stadiums. Sacrifice of one man is infinitely cheaper than soldiers lives and wasted resources for years without results. If transplants will be made live on TV and advertised on the internet, then everyone will see self-giving for the good people and they understand our values! Think rationally and give me your signature, and I will defeat terrorism with his bare hands! Thank you!

Iulian Jugărean
e-mail:iubiredeoameni@yahoo.com
Blog:jugarean.wordpress.com

Beloved Landsmann EU
Ich appelliere an Ihr Gewissen und die Bereitschaft zur Unsicherheit unterstützen mich in dem Bemühen der Terrorismus zu zerstören einmal und für alle unsere Familien und ohne Angst. So, dass unsere Kinder in Frieden leben und wie die Menschen begehen Selbstmord Metros in Flugzeuge und Bomben detonând unseren Hass, geheilt zu werden. Dies geschieht nicht, indem sie bewaffnete Soldaten und Bomben, zu verbreiten und zu mehr als Hass scheitern, aber durch die Liebe. Was man als Politiker im Parlament vertreten Sie sollten es erlauben, den Körper und Organe, mein Blut gespendet werden, um das Leben des islamischen Fundamentalismus Vertreter oder Mitglieder ihrer Familien zu retten, Leiden, so das Konzept des Jihad vernichtet werden. Nichts sichere Flughäfen, wenn Virus injiziert mit dem Willen zu kommen anspruchsvoller, mehr tödlich, unseren Stadien. Opfer des Menschen unendlich viel billiger als Soldaten lebt und Verschwendung von Ressourcen für die Jahre ohne Ergebnisse. Wenn Transplantate wird TV gemacht werden live auf und beworben über das Internet, dann wird jeder sehen Hingabe für den guten Menschen, und sie verstehen unsere Werte! Think rational und gib mir deine Unterschrift, aber ich werde den Terrorismus mit seinen bloßen Händen zu besiegen! Vielen Dank!

Iulian Jugărean
e-mail:iubiredeoameni@yahoo.com
Blog:jugarean.wordpress.com

http://www.videonews.ro/action/viewvideo/16761/Sinucigaul-s-a-razgandit-Turcescu-m-a-convins-eu-il-ateptam-pe-Mircea-Badea/
jugarean says:

5 iulie 2010 la 14:39

Mi-au blocat celelalte adrese de e-mail si nu stiu cat va tine si aceasta
Daca nu mai pot sa va scriu, cele bune ganduri si sa va iubiti…
paul moga says:

6 iulie 2010 la 07:09

Iulian , daca iti raspunde presedintele , spune-i si de mine , sa-mi dea niste bani sa-mi fac o crescatorie de ciuperci .
Carmen says:

6 iulie 2010 la 08:50

Domnule Edmond Constantinescu,
V-ati pus mine antipersonal pe proprietate si ne-ati invitat la petrecere? Glumesc… Dar oricum, aveti un gardian destoinic ( ca sa folosesc un eufemism), de care nu trec decat cei doritori de adrenalina, dar si acestia ies de urgenta, sifonati rau, pe usa din spate. Apropos : felicitari celor doi bravi luptatori din linia intai, care au primit in plina fata fragmente de resturi umane si au iesit biruitori!
In aceste conditii, libertatea de exprimare devine iluzie, singurul ei beneficiar fiind… magnificul clovn. Seamana a selectie naturala: cei care stau prost cu inima sau cu nervii vor privi in tacere emisiunile dv, de altfel savuroase si consistente dar comentariile s-ar putea sa dauneze grav sanatatii… lor si celor din jur.
Cred ca ar fi fost binevenite niste mesaje de avertizare la intrarea pe site. Ceva de genul:
„Atentie! cad pietre!” sau
„Site rezervat consumatorilor de carne si dulciuri (acadele)” ori
„Oferta cu specific romanesc: paine (spirituala) si circ” etc.
Cea mai eficienta metoda de a depasi o situatie delicata este sa o ignori. Dragi „forumisti”, luati ce au bun aceste emisiuni si „sariti” peste mesajele magnificului. In secolul nouasprezece niste cercetatori au ajuns la concluzia ca in fiecare om exista doua entitati: omul uman si omul bestie. Doar raportul dintre ele variaza. Clovnul are, cu siguranta, partile lui bune. Dealtfel, comentariile lui daca n-ar fi cu adresa directa nu vad de ce ar deranja. Asa ca pur si simplu nu-l cititi. Si la tv avem o multime de canale si nu zabovim decat pe acelea care ne intereseaza.
In rest, vorba magnificului : „The show must go on!”
P.S. Clovnule, nu te obosi sa-mi umpli frigiderul cu produsele sus-amintite!… Daca simt nevoia, mi le iau singura.
Tuturor : Toate bune!
Carmen.
vi.c says:

6 iulie 2010 la 13:53

„felicitari d-na, (d-soara) Carmen „sunt excelente observatiile ! sper sa le citeasca si cine trebuie !
paul moga says:

6 iulie 2010 la 15:48

Stati linistiti si nu intrati in panica . Ceea ce nu imi place la voi , este ca ati facut o rama aurita cuvintelor urite ale Clovnului , si acuma vreti sa il agatati tabloul in cui sa il vada toata lumea . Asta este atitudine crestineasca ? Parca de-abea asteptati sa greseasca omul .
paul moga says:

6 iulie 2010 la 16:07

Si tu Carmen ce scrii acolo ? Ce tu daca ai avea un copil , si un strain de pe strada , l-ar brusca nu ti-ai fi scos baticul din cap si l-ai sugruma pe dobitoc ?
Voi nu ati vazut decit citeva cuvinte ale CJ , dar ati trecut cu vederea ca el a fost provocat sa scrie asa . Cineva a facut lui Edi niste observatii , religioase dar fara morala si obiectivitate , si normal CJ , care tine la Edi a reactionat cum a stiut el mai bine in acel moment .
Carmen says:

8 iulie 2010 la 07:09

Paul Moga : Mie-mi lipseste baticul iar tie… simtul umorului!
C.J. : 1. Obisnuiesc sa iau oamenii asa cum se prezinta ei. Ii analizez, dar nu-i judec. Recunosc ca in cazul tau s-a intamplat altfel. Impactul cuvintelor n-a lasat loc de analiza decat tot a cuvintelor. Ceea ce am judecat eu a fost un personaj si nu persoana. Eu am vorbit Clovnului si nu lui George. Spre deosebire de mine tu, (am apreciat si a fost ca un dus rece) ai creat un personaj in spatele caruia ai vorbit omului dupa ce l-ai analizat. Am punctat asta! Daca analiza mea ti-a lasat un gust amar, imi pare rau, n-am vrut sa ranesc pe nimeni. Pentru mine oamenii au valoare, indiferent cine sunt si ce au facut ei.
Poate daca atunci cand te-apuca furia ai face un efort de vointa, efectele n-ar intarzia sa apara si poate ca e necesara, daca nu o cenzura, macar o autocenzura pe ici pe colo (pe la forma nu pe la continut)… Ce zici?
2. Eu nu frecventez nici o biserica, iar EW, desi am citit-o si are multe lucruri interesante, nu reprezinta totusi modelul meu. Ea a avut cu siguranta rolul si rostul ei in istoria bisericii advente iar din respect pt cei ce o considera profet nu vreau sa comentez mai mult. Deci m-ai incadrat din start in niste sabloane straine mie. Asa cum spuneam cuiva, eu caut raspunsuri noi la intrebari vechi legate de litera Bibliei si nu vreau sa le iau dintr-o biserica anume. Atata tot.
3. Daca ti-ai pierdut somnul sa-mi dai o replica, trebuie c-a meritat!
Sa fiti iubiti!
Carmen.
lelitza la portitza says:

8 iulie 2010 la 09:26

CJ

special pt. tine relax
Florin Lăiu says:

9 iulie 2010 la 07:40

Clovnul vostru nu este tipul nebunului simpatic, ci un degenerat cultural care se crede progresist, un satanist prost deghizat, care îşi bate joc de tot ce este mai sfânt, şi de orice valoare reală. Este tipul anarhistului vulgar, care a ajuns la ultima treaptă a involuţiei. Ar putea avea circumstanţe atenuante dacă scrie la beţie sau sub efectul drogurilor. Indiferent care ar fi explicaţia, este cea mai bună demonstraţie în favoarea Bibliei, că existenţa diavolului şi a posedaţilor nu este o invenţie literară. Dacă ar fi trăit în timpurile biblice, când poporul lui Dumnezeu avea un stat, ar fi fost ucis cu pietre de comunitatea lui, indiferent dacă era evreu sau neevreu. Acum, în acest interimat, până vine iarăşi Împărăţia, pedeapsa supremă care se dă nebunilor este aceea de a-i lăsa să se bată singuri cu pietre, aşa cum făceau cei care locuiau în mormintele din Gadara. Pe unii ca aceştia, i-a putut salva Iisus; pe alţii, apostolii Lui; dar pe mulţi nu-i mai poate salva nimeni, rămân să-şi consume porţia de biologie, să sfârşească aşa cum au trăit, ca oricare din vorbele şi faptele lor, şi să se trezească doar la ziua judecăţii.
Nu încercaţi să discutaţi raţional cu asemenea inteligenţe. Ei au raţiunea lor proprie, una străină, dar care le-a luat în posesie conştiinţa. Mai degrabă îngroziţi-vă, pentru că unii dintre cei care pretind că mai cred ceva, sunt pe urmele cj. Spiritul de rebeliune împotriva lui Dumnezeu nu poate fi vindecat în orice fază ar fi el. Eu nu am îndoieli că Dumnezeu ar putea salva şi un cj, dar ca oameni suntem absolut depăşiţi. Nici măcar nu suntem încurajaţi să ne rugăm pentru asemenea cazuri:

1Ioan 5:16 „Dacă vede cineva pe fratele său săvîrşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru ceice n’au săvîrşit un păcat care duce la moarte. [b]Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela.[/b]”

Biblia arată clar că aceia care „batjocoresc ce nu cunosc”, sunt sortiţi să piară ca necuvântătoarele (Epistola lui Iuda). Să nu ne înşelăm. Dacă Dumnezeu nu a cruţat pe îngerii din cer, dacă nu i-a cruţat pe antediluvienii cei sănătoşi şi frumoşi ca brazii, dacă a pedepsit păcatul lumii chiar în persoana Fiului Său, care a venit să dea o nouă şansă celor ce aveau să primească darul pocăinţei, cu atât mai puţin va cruţa Dumnezeu pe cei care au habar de Scriptură, dar îşi bat joc de cuvântul lui Dumnezeu în cel mai scârbos stil literar, proslăvind vulgaritatea. Mai bine ar fi fost pentru asemenea fiinţe să nu se fi născut.

Faptul mai straniu este că domnul Edi, pastorul anarhist al rebelilor dotaţi sau dopaţi, nu se împotriveşte sub nici o formă acestui spirit (care nu-l apucă doar pe cj; există cel puţin şi o altă lepădătură pe care EC o ia în braţe). Pentru inteligenţa domniei sale, aceste aspecte sunt elemente pitoreşti ale parohiei sale virtuale, pe care o păstoreşte cu bagheta fermecată a retoricii nietzscheene. Cine se aseamănă se adună. Trist, pastore, foarte trist. În loc să conduci pe asemenea nenoriciţi la Dumnezeu, îi încurajezi prin tăcerea ta, sau prin filozofia ta care Îi sfidează autoritatea. Se va împlini într-o zi şi în dreptul tău profeţia aceea: „Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile…!” „Căci dacă s-a făcut aşa copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat ?”
Ştiu că unii o să mă criticaţi, în frunte cu mascota voastră care nu ştie să-şi facă meseria de clovn. Dar cei care mai aveţi conştiinţă, întoarceţi-vă la Cuvânt, altfel o să pierdeţi şi bruma de credinţă pe care o mai aveţi. Nu amestecaţi Cuvântul cu spiritul veacului, fiindcă amestecul este exploziv. Numai Cuvântul aduce salvare.
NorthLite says:

9 iulie 2010 la 09:11

Florin Laiu, zice despre CJ:

Dacă ar fi trăit în timpurile biblice, când poporul lui Dumnezeu avea un stat, ar fi fost ucis cu pietre de comunitatea lui, indiferent dacă era evreu sau neevreu.

Celor care citesc, vi se pare asa ceva drept? Uman? Normal? Sa omori pe cineva pentru free speech? Si inca intr-un mod asa de barbar!

Ucidere cu Pietre in 2007 in Iraq, in Iran, in Somalia, si sunt multe altele, dar mie deja rau…
NorthLite says:

9 iulie 2010 la 09:25

E strigator la cer!

Se zice ca judeci un copac dupa roadele lui, in linkurile pe care le am dat sunt roadele acelor texte din Vechiul Testament despre uciderea cu pietre.

In final vrem o societate condusa de sociopati religiosi, sau una seculara cu legi drepte, umane?
lelitza la portitza says:

9 iulie 2010 la 10:06

Clovnul nu este al meu, nici al vostru, ci al urmasilor, si al urmasilor urmasilor nostri, in veacul vecilor!
Daca cineva se poarta frumos cu Clovnul produce fie sfanta indignare, fie acuzatii de ipocrizie chiar din partea Clovnului.
Lelitza poate sa fie naiva si sa vada in om numai ce are el mai bun, insa nici un clovn nu-i schimba principiile ei de viata, tinute strans si cu mare grija sub batic.
Cuvintele Clovnului la adresa lui Dumnezeu provoaca in dvs. furie si indignare (pe care sincer, o inteleg), insa mie imi provoaca doar durere.
Fidiles Eduard says:

9 iulie 2010 la 11:58

Norocul meu ca nu am avut parinti ca dvs.
Si va mai mirati cand spunem ca morala si etica din religie a ajuns inferioara eticii si moralei sociale?
Va mirati cand spunem ca mai degraba se pricep sa conduca lumea ateii si agnosticii?
Va mai intrebati de ce devin agnostici si ies din biserici din ce in ce mai multi?
Ei bine nu e de mirare. Decat sa ma conduca un slujitor al lui Dumnezeu cu gandirea dvs, ma rog pentru un ateu sau un agnostic. „Cioara pe limba ei piere”
Respect totusi ca aveti curajul sa supuneti criticii ce ganditi, oricat de comuniste ar fi conceptiile. Cel putin nu va ascundeti si nu stati in umbra. Pentru asta sa stiti ca meritati tot respectul spre deosebire de toti ceilalti pastori care nu au curajul sa se expuna si sa-si exprime acordul sau dezacordul. Stiu…timpul..dar oricum..nu e una din micile nazbatii cu care nu merita sa-si iroseasca timpul pretios. O sa-mi spuneti ca ei fac ca Gamaliel, daca nu e de la Dumnezeu o sa piara de la sine. Eu cred ca asta e doar o justificare ca sa iasa tot ei intelepti deoarece isi dau seama ca nu ar face fata unei confruntari.
Oricum…sa revenim la ale noastre.

„Indiferent care ar fi explicatia, este cea mai buna demonstratie în favoarea Bibliei, ca existenta diavolului si a posedatilor nu este o inventie literara”

Daca cj era feciorul dvs poate pana la urma va numarati intre care isi salveaza cu lama la aorta copiii din mainile diavolului…

„Daca ar fi trait în timpurile biblice, când poporul lui Dumnezeu avea un stat, ar fi fost ucis cu pietre de comunitatea lui, indiferent daca era evreu sau neevreu”

Dupa dvs nu ati spune nu lui Dumnezeu pentru o corectie din asta nici in zilele noastre. Se vede clar ca dvs sunteti f cuminte si nu iesiti cumva din litera lui Dumnezeu. Pt dvs nu entitatea de intelepciune si bine absolut conteaza ci Dumnezeu chiar daca acesta ar fi Allah. Binele absolut se asteapta ca dvs sa aveti curajul sa spuneti nu in fata lui Allah, nu sa va dati mintea pe mana lui pentru ca e mare si tare si va poate face rau. Sigur ca putem ajunge sa ne subjucam comportamentul datorita opresiunii dar pentru mintea mea voi lupta cat pot.

„Acum, în acest interimat, pâna vine iarasi Împaratia, pedeapsa suprema care se da nebunilor este aceea de a-i lasa sa se bata singuri cu pietre, asa cum faceau cei care locuiau în mormintele din Gadara”

Numai ca scapa cam ieftin nelegiuitii astia. Ei singuri nu-si prea dau cu pietre in cap ci cam arunca in altii. Dar lasa ca veti rade multumit cand vine judecata si le da portia cu varf si indesat. Atunci se vor razbuna cei drepti.

„Biblia arata clar ca aceia care “batjocoresc ce nu cunosc”, sunt sortiti sa piara ca necuvântatoarele.”
Daca noua adventistilor ni se permite sa interzicem critica asupra lucrurilor acceptate „prin credinta”, atunci sunt justificati si musulmanii sa ucida cu pietre pe cei care „batjocoresc ce nu cunosc”. Dvs nu aveti ce comenta in fata unui musulman care va ucide cu pietre pentru ca nu puteti demonta acuzatia ca „batjocoriti ce nu cunoasteti”.
Asadar daca „pt batjocora a ceea ce nu cunoastem” se accepta crima, iar „ceea ce nu cunoastem” denota ceea ce trebuie acceptat „prin credinta” atunci orice abuz poate deveni justificat pentru ca in ultima instanta orice lucrul poate deveni obligatoriu de acceptat „prin credinta”.

In primul rand nu-i iau apararea clovnului. Am in cartier destui fotbalisti, manelisti, smecheri, gradomani si sunt satul de vocabularul si de ‘periculozitatea’ lor. Au aceeasi atitudine ca dumnezeul cu care dvs ne amenintati(avertizati sa zicem).
Dar dincolo de povestea clovnului ideea e urmatoarea.
Si dvs si clovnul sunteti sensibili pt ca la randul lui fiecare are impresia ca celalat e ignorant si batjocoreste ce nu cunoaste.
Dvs va iesiti si pepeni si va aruncati nervii prin blesteme pt ca vi se par nelegiuiti si trebuie arsi in foc tot acei ce „batjocoresc ce nu cunosc”(lucrurile duhovnicesti care se judeca numai duhovniceste si nu se supun ratiunii si bunului simt, sunt dincolo de acestea).
Clovnul la randul lui isi iese din pepeni si incepe sa injure pt ca-l scot din pepeni ultra-religiosii care ignora si „batjocoresc ce nu cunosc”(aka crestinii trebuie sa valideze rezultatele stiintifice, ei stiu in ultima instanta daca sunt corecte sau nu).
In esenta Clovnul va acuza de aceeasi crima de care acuzati dvs in numele Domnului.

Diferenta consta in ce presupune fiecare ca e interzis sa batjocoresti.
Dvs considerati ca e interzis sa batjocorim litera bibliei iar clovnul considera interzis sa batjocorim argumentele stiintifice.
Stiintei nu ii este frica de argumente si iti permite s-o contrazici. Litera bibliei considera blasfemie critica. Sa judece fiecare care are spirit mai crestineste. Nu ca am vreo simpatie deosebita dar e o chestiune de obraz sa recunosc realitatea asta. Si tin mai mult la obraz decat la vreo dogma religioasa.

Dvs ii acuzati pe Edi si clovn pentru au intrebari naturale si normale. Spuneti ca sunt intrebarile lor cu care infecteaza mintile oamenilor. Intrebarile nu sunt ale lor si erau deja in capul nostru nu ni le-a bagat nimeni. Aceste intrebari sunt inclusiv in mintea dvs. Nu sunt intrebari ale lor, ale lui Edi, ale clovnului, sau ale diavolului. Sunt intrebarile noastre, ale tuturor si vrem nu vrem, negam sau nu, toti le avem. Creierulul nostru care ne este atat de folositor cand face deductii, generalizari, abstractizari si ne ajuta sa calculam si sa construim, aplica aceleasi mecanisme si in domeniul religios. Face analogii, deductii, abstractizati, generalizari si ridica intrebari incorfotabile, trezeste dileme, incosistente, erori logice, etc.
Dvs folositi termenul de „batjocoresc ce nu cunosc” pentru a condamna ceva natural.

Clovnul pe de alta parte e frustrat si nemultumit pentru ca cei ca dvs fenteaza sau neaga tocmai aceste intrebari si dileme normale ale fiecarui om si le considera de la diavolul. Problema nu e ca doriti sa oferiti un raspuns iar acel raspuns nu e confortabil, ci problema e ca noi va banuim de lipsa de onestitate deoarece stim ca aveti intrebari si ca nu va sunt toate asa de clare pe cat dati de inteles. Stim ca nu aveti siguranta asta absoluta a mantuirii de care incercati sa ne convingeti. Stim ca nu aveti linistea asta totala si pacea platonica care v-o ofera „relatia cu Isus”. Stim ca sunteti prea istet ca sa nu ne puteti patrunde nelinistile si sa recunoasteti legitimitatea intrebarilor pe care le avem. De aceea problema nu e ca avem ceva cu Dumnezeu ci problema e ca ne mirositi a prieten cu Iov.

„Faptul mai straniu este ca domnul Edi, pastorul anarhist al rebelilor dotati sau dopati, nu se împotriveste sub nici o forma acestui spirit”

A declarat ca atunci cand cei ca dvs vor fi abuzati va va lua apararea. La ora actuala cei abuzati nejustificat sunt cei considerati demonizati daca
isi permit sa recunoasca legitimitatea realitatii complicate in opozitie cu realitatea simplista prezentata prin ochelarii religiei.

Edi a fost ca dvs si eu am fost ca dvs si multi altii de pe acest forum au fost ca dvs. Stim ce aveti de oferit si nu multumim. Prefer un loc in ghena langa un prieten cu fata mahnita din cauza intrebarilor si lipsei unui raspuns la acestea, decat langa un crestin mereu cu zambetul pe buze, care tot timpul iti spune ca se roaga pentru tine ca intr-o zi sa te poti bucura si tu de pacea si raspunsuri la toate intrebarile asa cum i se intampla lui.

„Mai bine ar fi fost pentru asemenea fiinte sa nu se fi nascut.”

Ce face ca pt dvs sau pt mine mai bine sa fie ca ne-am nascut? Suntem in cea mai mare parte rodul unei educatii nu al unui drum batut in cuie.

„Stiu ca unii o sa ma criticati, în frunte cu mascota voastra care nu stie sa-si faca meseria de clovn”

Evident. Ne-ati dat destule motive. Apreciez totusi ca sunteti transparent si spuneti ce ganditi. Pt asta jos palaria.

„Dar cei care mai aveti constiinta, întoarceti-va la Cuvânt, altfel o sa pierdeti si bruma de credinta pe care o mai aveti. Nu amestecati Cuvântul cu spiritul veacului, fiindca amestecul este exploziv. Numai Cuvântul aduce salvare.”

Sa inteleg ca mi-ati zambit si imi spuneti ca va rugati pentru mine.;)
Fidiles Eduard says:

9 iulie 2010 la 12:19

…cu lama la jugulara
Fidiles Catalina says:

9 iulie 2010 la 12:31
Fidiles Catalina says:

9 iulie 2010 la 12:33

Pritetenii stiu de ce…:))
Carmen says:

10 iulie 2010 la 00:09

D-le Fl. Laiu
Am impertinenta sa cred ca oamenii nu trebuie tratati cu pietre chiar daca in timpul liber promoveaza arta vulgara. Am impresia (si poate e doar o impresie) ca si dv. promovati o arta la fel de agresiva. Nuantele difera dar efectul e acelasi.
Mi se pare ca sunteti puternic ancorat in VT si daca-i asa, inseamna ca pt dv. Isus n-a trecut inca pe-aici. Dar dac-ar trece, L-ati recunoaste? Sau L-ati atarna pe cruce?
Cu tot respectul, nu va suparati dar daca tot spatiul dv mental e ocupat cu dogme si legi unde-si mai gasesc locul IUBIREA? CREDINTA?… Sunt cuvinte mari dar esenta lor e atat de necesara!
Carmen says:

10 iulie 2010 la 00:19

C.J. Relatie reala cu Dumnezeu : comuniune, partasie cu Dumnezeu. Poate ca e o expresie buna de pus in rama dar nu se invata pe dinafara. Cei care au aceasta experienta, inteleg.
Florin Lăiu says:

11 iulie 2010 la 13:39

NorthLite: „Celor care citesc, vi se pare asa ceva drept? Uman? Normal? Sa omori pe cineva pentru free speech? Si inca intr-un mod asa de barbar!”

Dragă NorthLite, free speech (libertatea cuvântului) cuprinde într-adevăr, dreptul de a nu fi de acord cu ceva, eventual dreptul de a rosti blasfemii (e.g. că Dumnezeu nu există, că este rău, că am eu idei mai bune decât El etc.), dar nu există nici un cod moral care să-ţi permită obscenităţi de limbaj, în special când amesteci aceste „libertăţi” cu batjocorirea celor sfinte.
Cât priveşte umanitatea pedepsei capitale, de când există omenirea, ea a funcţionat într-o formă sau alta, în toate societăţile. Aşadar este la fel de umană ca şi arta, industriile sau războiul. Dacă este normal? Depinde de normele fiecărei societăţi. În trecut a fost normală în toate societăţile. În timpurile moderne, depinde de filozofia dreptului şi de politica fiecărui stat sau grup de state. În statele islamice (care se supun unei teocraţii fanatice, idioate şi favoritiste, unde „justiţia” nu face mare diferenţă între Allah şi Şeitan), pedeapsa capitală se aplică în numele unei morale tradiţionale, chiar şi fără justiţie, din inţiativa rudelor. În alte ţări, de exemplu cum a fost situaţia în ţările comuniste şi probabil încă mai există pe undeva, pedeapsa capitală se aplică în cazuri de crime împotriva regimului: înaltă trădare, delapidare de sume uriaşe din avutul obştesc şi altele asemănătoare. În America, cel puţin în unele state, se aplica (aplică) pedeapsa capitală marilor asasini. În Europa, tot mai mult şi în alte ţări, pedeapsa capitală nu mai este legală, sub influenţe filozofice moderniste care consideră viaţa ca valoare supremă. Toate aceste obiceiuri sunt normale (adică reprezintă norme) într-o civilizaţie sau alta.

Sunt profund convins că în era creştină este exclusă orice „teocraţie”, şi că orice teocraţie existentă astăzi (islamică, hindusă, creştină) este un ideal păgân, în care atât legea cât şi ideologia religioasă sunt de esenţă păgână. (Exclud din această categorie „teocraţia” martorilor lui Iehova, care este un concept strict teologic şi eclesiologic, fără sens politic, şi fără nici o legătură cu uzul armelor sau cu uciderea, chiar dacă nu sunt de acord cu teologia lor). Recunoscând acestea însă nu dezaprob statul teocratic mozaic din antichitate şi nu protestez împotriva lui Dumnezeu pentru această alegere. Moise a fost cel mai mare întemeietor, legislator şi fondator religios până la Iisus. Christos încă nu Şi-a realizat împărăţia pe pământ; nu a dat legi noi, ci a lăsat lumea să se raporteze la cele pe care tot El le dăduse prin Moise, şi nu a fondat o nouă religie, ci a finalizat şi universalizat mozaismul, adaptându-l la realizările mesianice şi la o împărăţie interimară spirituală, non-teocratică („împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”; „daţi Cezarului ce este al Cezarului”). Din punct de vedere biblic , deci, orice teocraţie în era creştină este în afara voinţei divine, o caricatură a domniei lui Dumnezeu, o religie a urii şi cruzimii.

Statele lumii au autoritate divină în principiu („supuneţi-vă oricărei autorităţi omeneşti, pentru Domnul!”), ceea ce nu înseamnă însă că filozofia dreptului lor este de origine divină. Pe de o parte este greşită filozofia, pe de altă parte nu se aplică întotdeauna consecvent şi nepărtinitor. Există mulţi bipezi care trăiesc astăzi şi care ar fi trebuit executaţi demult, fiind o plagă pentru orice societate. Dar dacă s-ar lua asemenea măsuri legale, într-o societate coruptă şi fără cârmă cum este cea de astăzi, foarte probabil că legea ar lovi în alţii nevinovaţi, iar marii criminali ar scăpa, deoarece şi justiţia şi autorităţile lumii sunt corupte. Sunt dezgustat şi urăsc din tot sufletul justiţia care tratează pe marii criminali ca şi când ar fi mai valoroşi pentru omenire decât victimele. Societatea modernă îi priveşte ca pe nişte cazuri interesante din punct de vedere psihologic, şi îi ţine la închisoare, ca să facă facultate, să se uite la televizor şi să fie obiecte de studiu. Marii criminali nu ar trebui iertaţi niciodată de societate. Să-i ierte Dumnezeu, dacă se pocăiesc, dar societatea nu ar trebui să-i ierte. Pe de altă parte, nici un stat actual nu ar avea dreptul să aplice pedepse (de nici un fel), pentru încălcarea primei table a Decalogului, deoarece aceasta priveşte religia, adică etica relaţiilor cu Divinitatea, iar statul în era creştină nu poate fi teocratic, nu poate face apel la legislaţia mozaică. Chiar şi în teocraţia mozaică, pedeapsa capitală se aplica numai în cazuri extreme, când era evidentă sfidarea Legii şi a autorităţii statului, şi nu pentru încălcări comune, care se „compensau” cu jertfe etc. De altfel, Israel a căzut frecvent în idolatrie, şi în perioade de apostazie gravă, în care Legea mozaică, cu toate instrucţiunile ei de drept nu se mai aplicau, sau se aplicau strâmb, condamnând oameni nevinovaţi şi cruţând pe adevăraţii vinovaţi. Cât priveşte a doua tablă, privitoare la etica socială şi personală, pentru încălcarea poruncii a zecea nu era prevăzută nici o pedeapsă (nici nu era posibil, pentru că nici o justiţie nu poate condamna dorinţele şi planurile imorale ale cuiva, cât timp nu s-au manifestat). Pentru celelalte cinci specii de păcate sociale (necinstirea părinţilor, uciderea, adulterul, furtul, mărturia mincinoasă), Legea nu prevedea întotdeauna pedeapsa capitală. Necinstirea părinţilor devenea o crimă socială doar în cazul în care se manifesta sub o formă cronică şi gravă, şi NUMAI DACĂ părinţii reclamau cazul. În practică, asemenea cazuri aproape că nu au existat. Furtul nu cădea sub incidenţa pedepsei capitale, decât dacă era răpirea unei persoane (pentru sclavie personală sau pentru piaţa de sclavi). Mărturia mincinoasă în instanţă atrăgea pedeapsa capitală numai în cazul în care martorul mincinos a acuzat pe cineva de o faptă care ar fi cerut pedeapsa capitală asupra acuzatului. În cazul adulterului era prevăzută deasemenea pedeapsa capitală, dar NUMAI în cazul în care soţii nedreptăţiţi reclamau, numai dacă se putea dovedi, dacă erau prinşi, şi pedeapsa trebuia aplicată ambilor vinovaţi, nu doar femeii ca în islam. Pentru ucidere, Legea nu pedepsea cu moartea cauzarea morţii cuiva fără intenţie, ci numai asasinatul, crima cu premeditare.

Existau şi alte păcate pedepsite de Lege, care nu erau specificate în litera decalogului, ci în afară. Prostituţia era pedepsită cu moartea (prin ardere) doar în cazul în care era vorba de fiica unui preot. În rest, nu se aplica pedeapsa capitală. Pentru perversiuni (homosexualitate, bestialitate) se aplica pedeapsa capitală. Desfrâul (între necăsătoriţi) nu atrăgea pedeapsa capitală, ci existau alte reglementări. Iar poligamia nu era condamnată, ci doar descurajată prin limitări legislative. Concubinajul nu era pedepsit de lege. Cam atâta despre teocraţia mozaică. Dacă Dumnezeu şi-ar fi ales un popor astăzi, ca să-l constituie ca popor-stat al Lui, legile ar fi fost adaptate în oarecare măsură la condiţiile actuale. Dar sunt convins că pedeapsa capitală ar fi fost specificată pentru anumite fapte grave şi făcute în mod sfidător. Păcătosul care ştie că o anumită faptă se pedepseşte cu moartea şi totuşi o face, merită să-şi primească plata, să-şi finalizeze astfel satisfacţia, fiindcă se aştepta desigur la un asemenea final. Chiar dacă nu mai există teocraţie, pentru anumite fapte grave ar trebui să existe pedeapsa capitală în continuare. Asasinii, în special criminalii în serie, inclusiv teroriştii teocraţiilor de astăzi (şi învăţătorii lor religioşi) nu merită să trăiască. Teocraţia mozaică a fost un exemplu de justiţie. Teocraţia islamică este o caricatură odioasă.

În ce priveşte modul aplicaţiei pedepsei, dacă este scaunul electric, injecţia letală sau forme mai sensibile (lapidare, incinerare etc.), este alegerea justiţiei. Nu Dumnezeu a inventat pedepsele „barbare”, ele existau în lumea semitică anterior. Dumnezeu doar le-a limitat aplicarea la anumite cazuri extrem de grave. Dacă este drept sau nu, eu cred că acestea erau în primul rând înţelepte. Ştiind ce grozăvie te aşteaptă, îţi pierea cheful de a pofti femeia altuia, de a ticlui o mărturie mincinoasă împotriva aproapelui, sau de a înjura în public numele lui Dumnezeu. Dacă iubeai atât de mult păcatul încât să-ţi rişti viaţa, atunci meritai pedeapsa cu prisosinţă. Iar cei care nu au fost pedepsiţi în vremurile acelea, vor fi pedepsiţi la sfârşit, odată cu cei care trăiesc astăzi şi nu mai pot fi pedepsiţi pentru nelegiuirile pe care le comit. În Israel a existat şi pedeapsa cu moartea prin spânzurare pe lemn/copac, precursoare crucificării. Aceasta era cea mai grea tortură, aplicată celor mai mari blestemaţi. Când Iisus S-a întâlnit cu femeia păcătoasă, nu a condamnat-o, pentru că procedeul acuzatorilor fusese mişelesc şi neconform cu Legea, aşa că El a iertat-o şi a încurajat-o la o viaţă sfântă, luând păcatul ei asupra Sa. Când Iisus S-a întâlnit însă cu ceilalţi doi tâlhari crucificaţi, deşi El Însuşi luase pedeapsa ŞI pentru păcatele lor, El nu i-a salvat de la pedeapsa capitală cu care erau datori faţă de Lege şi societate. Unul dintre ei a recunoscut, în numele tuturor acestor criminali: „pentru noi este DREPT să fim crucificaţi”. Deci, dacă cei în cauză au recunoscut că este drept, şi dacă David ar fi preferat o astfel de pedeapsă ca fiind dreaptă, cine suntem noi să le uşurăm pedeapsa ? Pedeapsa trebuie să fie suficient de odioasă pentru a descuraja pe amatori. Într-o lume în care mulţi nenorociţi se sinucid, uneori după ce au ucis pe alţii, alteori chiar odată cu provocarea unei explozii care distruge multe vieţi, o injecţie letală nu are nici un impact psihologic, ci este un mod de a-i cere scuze nenorocitului, că trebuie să-i iei viaţa.

În concluzie, nu pot fi de acord că justiţia idioată şi fanatismul islamic au vreo legătură cu legislaţia mozaică. Islamul moşteneşte un drept arab străvechi (semitic păgân), pe care-l cunoscuseră şi strămoşii evreilor înainte de descoperirea divină. Deosebirea este că teocraţia mozaică venea dintr-o revelaţie divină unică, de la Dumnezeu (Fiul), care i-a condus cu harul şi dreptatea Lui de-a lungul secolelor, în timp ce teocraţia islamică şi teocraţia creştină medievală au fost întemeiate de lideri politico-religioşi paranoici, ei înşişi vinovaţi de multe rele pentru care ar fi meritat pedeapsa cu moartea. Justiţia poate fi greşit aplicată, aşa cum a fost aplicată asupra lui Iisus, dar aceasta nu înseamnă că ar trebui să ne lipsim de justiţie. Dacă islamicii îi vor scoate la lapidat pe toţi bărbaţii adulteri, perverşi şi ucigaşi, pe toţi ideologii lor care instigă la violenţă, atunci pot fi scoase la lapidare şi soţiile adultere (odată cu ibovnicii lor).

„In final vrem o societate condusa de sociopati religiosi, sau una seculara cu legi drepte, umane?”

Există sociopaţi religioşi şi nereligioşi. Era comunistă a experimentat şi a doua variantă. În ce priveşte statul ideal pentru timpul nostru, eu cred că este Împărăţia lui Dumnezeu care vine din cer, şi nu se construieşte pe pământ. Dar până atunci, cea mai bună soluţie este statul „secular, cu legi drepte, umane”. Cu condiţia că secular înseamnă neideologic, şi nu antireligios sau ateu. Dar dacă legile sunt drepte şi umane, aşa cum zici, puţin mă interesează ideologia statului.
Florin Lăiu says:

11 iulie 2010 la 13:53

Fidiles Eduard: „… spre deosebire de toti ceilalti pastori care nu au curajul sa se expuna si sa-si exprime acordul sau dezacordul.”

Dragă Eduard, să fim rezonabili. Crezi că are vreun pastor obligaţia sau plăcerea de a urmări ce scriu pe virtual toţi descreieraţi şi frustraţii ? Sunt de acord că ar fi bine să-şi caute oile şi prin http://www.valeaumbreimorţii, dar este o muncă grea şi descurajatoare. Când vrei să salvezi oaia şi ea te muşcă de mână, o laşi mai degrabă în plata lupului. Trebuie şi lupul să mănânce ceva, nu-i aşa?

„Pt dvs nu entitatea de intelepciune si bine absolut conteaza ci Dumnezeu chiar daca acesta ar fi Allah. Binele absolut se asteapta ca dvs sa aveti curajul sa spuneti nu in fata lui Allah, nu sa va dati mintea pe mana lui pentru ca e mare si tare si va poate face rau.”

Edi, cred că aici facem distincţii fanteziste între dreptatea absolută (binele suprem) şi Dumnezeu. Simţul dreptăţii a fost pus de Dumnezeu Însuşi în mintea noastră, prin urmare nu vom descoperi noi niciodată o dreptate mai dreaptă decât a lui Dumnezeu. Caracteristica egoului omenesc este că în loc să mulţumească pentru darurile lui Dumnezeu (cum ar fi şi acest simţ al dreptăţii şi idealul binelui suprem), le consideră ca fiind proprii şi le aşează mai presus de Dumnezeul Creator. Orice creatură care nu recunoaşte supremaţia absolută a Creatorului, în orice privinţă, nu este vrednică de viaţă veşnică. De aceea ne şi aflăm în situaţia aceasta prin cădere. Am căzut tocmai pentru că am dorit independenţă în a defini noi binele şi răul, nefiind mulţumiţi cu inteligenţa şi bunătatea lui Dumnezeu. Aşa că ne meriutăm soarta. Sorbim din plin acum urmările infatuării noastre de copii răzgâiaţi, ingraţi şi rebeli.

„Daca noua adventistilor ni se permite sa interzicem critica lucrurilor acceptate ’prin credinta’, atunci sunt justificati si musulmanii sa ucida cu pietre pe cei care ’batjocoresc ce nu cunosc’.”

Eu nu am nimic împotriva criticii ca atare, cu sau fără credinţă. Critica poate fi şi utilă, constructivă, dacă este corectă, respectuoasă şi conştientă de limitele ei. Dacă este pasionată, atunci să se aştepte şi la replici pasionate. Dacă este obscenă şi se coboară la primitivisme şi vulgarităţi josnice, atunci să se aştepte şi la pumni în maxilar, cum se ruga David pentru iubiţii duşmani ai domniei sale. Cei care batjocoresc ce nu cunosc sunt chiar mai puţin vinovaţi decât aceia care batjocoresc atât cât cunosc. Comparaţia cu islamul nu are sens. Nu trăim în teocraţie acum. Eu nu am de gând să-l ucid pe cj, îmi pare rău că se repede spre saltul fatal, dar eu am luat poziţie faţă de atitudinea lui, aşa cum oricine ar fi avut dreptul să reacţioneze.

Este ruşinos să compari pe Dumnezeul Bibliei cu şmecherii din cartierul tău. Dacă atât ştii tu despre Dumnezeul Bibliei, eu te sfătuiesc să iei studiul Bibliei de la capăt într-un spirit nou şi mai atent, după ce ţi-ai cerut iertare de la Dumnezeu, pentru o asemenea comparaţie. Dacă nu ţi se pare înţelept planul, prefer să nu te mai adresezi mie, fiindcă nu vei avea şanse de dialog.

Cât despre perspectiva „ştiinţifică” a dialogului meu cu cj (care nu cred că a fost vreodată dialog), disputa surdă între mine şi el (ei) nu are nici o legătură cu cosmoviziunea pe care o îmbrăţişează. Un clovn trebuie să-i facă pe alţii să râdă, nu să vomite. Simţul umorului are şi el limitele lui. El nu are limite morale, iar limbajul lui este mai mult fiziologic. Dacă ar fi un prost sau un schizofrenic (aşa cum ştiu sigur despre un tip care scrie pe la O&P), nu aş avea pretenţii, dar cj este un tip în care inteligenţa şi cultura s-au combinat cu josnicia verbală. Mira-m-aş dacă aşa arată toţi ateii. Aş vrea să pot respecta şi pe aceia a căror filozofie de viaţă o urăsc. El nu vrea să-mi lase cel puţin această plăcere. Prefer să discut cu Dawkins,, sau cel puţin cu un Louix.

„Dvs considerati ca e interzis sa batjocorim litera bibliei iar clovnul considera interzis sa batjocorim argumentele stiintifice.”

Mai contează şi cum defineşti batjocura. În primul rând, nu mă simt vinovat să-mi arăt dispreţul faţă de teorii pe care nu le accept ca ştiinţifice. Ceea ce este clar demonstrat ca ştiinţific, este demn de respect, indiferent de cât ar putea râde cineva. Dar nu toate teoriile ştiinţifice sunt adevăr. Nu accept ştiinţa ca temei pentru ateism, indiferent ce ştiinţă ar fi ea. Ateismul are drepturile lui ca orice ideologie, filozofie, religie sau sectă, dar nu are nici un drept să se aşeze în locul ştiinţei şi să vorbească în numele ei. Iar dacă vrea să se impună ca adevăr suprem, să nu se mire că este criticat şi batjocorit. Noţiunea de Dumnezeu, chiar când nu crezi în El, este cu totul altceva. Este distincţia dintre Creator şi creatură.
„Stiintei nu ii este frica de argumente si iti permite s-o contrazici. Litera bibliei considera blasfemie critica. Sa judece fiecare care are spirit mai crestineste. Nu ca am vreo simpatie deosebita dar e o chestiune de obraz sa recunosc realitatea asta. Si tin mai mult la obraz decat la vreo dogma religioasa.”

Ştiinţa este o activitate omenească, şi oamenii de ştiinţă sunt primii care o abordează critic (nu chiar întotdeauna). Biblia încurajează spiritul critic (raţional), în cadrul descoperirilor date de Dumnezeu, dar nu aşezându-te deasupra descoperirii divine, până acolo încât creatura să judece pe Creator. Dacă noi Îl judecăm pe Dumnezeu, atunci ce vină mai are Lucifer ? Ori poatre crezi că astea sunt mituri ! Dacă sunt mituri, atunci eşti liber să-ţi găseşti mântuirea la sursele lui cj, care pretind mai multă credibilitate.

„Dvs ii acuzati pe Edi si clovn pentru ca au intrebari naturale si normale.”

Nu aceasta este problema, că au întrebări. Toţi avem întrebări. Mulţi din oamenii lui Dumnezeu au trăit cu tot felul de întrebări cu privire la Dumnezeu. Nu e de mirare că şi un credincios mărunt ca mine îşi pune pun întrebări, şi nu puţine. Dar există întrebări şi întrebări (unele sunt numite nebune, în Scriptură), deasemenea este important care întrebări sunt prioritare şi mai ales cum întrebi, în ce spirit. Toţi cei care pun întrebări cu pumnul ridicat spre cer nu merită nici un răspuns, iar uneori merită un trăznet în creştet. Toţi cei care pun alte întrebări prioritare, decât cele care privesc relaţia lor cu Dumnezeu, sunt lăsaţi să mai aştepte. În rest, „căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide”.

Una este a avea întrebări şi a dori un răspuns la ele, iar alta este să-ţi foloseşti propriile întrebări ca pe un mijloc diabolic de a sugera public nedreptatea sau inexistenţa lui Dumnezeu. Cine seamănă îndoieli în mintea altora, va secera necredinţă şi pierzare. Sunt foarte bucuros că prin cercetare mi-a dat Dumnezeu răspunsuri satisfăcătoare la o parte din întrebările mele. Altele sunt pe cale de a primi răspuns. Sunt convins că la anumite întrebări majore, va trebui să aştept până în ziua judecăţii (care este pentru mine cea mai bună veste, culmea evangheliei). Desigur, nu mă dau înapoi să împărtăşesc asemenea întrebări cu credincioşi care au aceleaşi preocupări, aceeaşi sinceritate şi o experienţă suficientă. Dar ce sens ar avea să-mi expun prin forumuri întrebările mele, mai mult decât răspunsurile. Nu încerc să mă dau atotştiutor cu asta, ci doar înţelept (într-un sens comun nu foarte special).
Da, este adevărat că diavolul contează pe întrebările şi dilemele noastre, el ne atrage atenţia de la lucrurile certe şi de la căile reale prin care am putea găsi răspunsul, încurajând astfel în noi suspiciuni rele cu privire la Dumnezeu şi la descoperirea Lui, şi dezvoltarea unui spirit nemulţumit şi rebel, asemenea spiritului lui. Nu este de mirare că un credincios, din prudenţă se baricadează complet faţă de un asemenea fenomen. Dacă am dat de înţeles că eu nu am întrebări, a fost neintenţionat. Oricum, nu sunt interesat să-mi afişez nedumeririle personale într-un asemenea cadru. Sper ca pe viitor să public ceva cu privire la rezolvarea unora din ele, fiindcă aceasta ar folosi şi altora. În rest, nu am numărat exact câte au mai rămas, dar orice cercetare adevărată soluţionează trei întrebări şi face să apară în loc altele, pentru că domeniu religiei nu este mai îngust decât al altor discipline. Chiar dacă religia nu este o ştiinţă, totuşi anumite domenii ale ei (de exemplu, filologia biblică, teologia etc.) pot fi studiate în mod ştiinţific. Şi în această privinţă, ca şi în ştiinţele naturale, există soluţii diferite, unele din ele destul de nefavorabile credinţei, altele în extrema mistică, pentru că raţiunea umană nu-şi mai poate exercitatea corect spiritul critic, când este deviată de infatuarea luciferică. Cel mai mare duşman al ştiinţei nu este religia, ci lipsa de modestie, pentru că modestia aduce cu ea înţelepciunea. Inteligenţa nu este niciodată suficientă.

„De aceea problema nu e ca avem ceva cu Dumnezeu ci problema e ca ne mirositi a prieten cu Iov.”

Până şi pe Dumnezeu Îl poţi judeca greşit dacă încerci să-I ghiceşti intenţiile de pe o poziţie greşită. Da, sunt prieten, atât cu Iov, cât şi cu prietenii lui şi cu soţia şi copiii lui. Urăsc doar tabăra adversă (tâlharii sabeeni şi caldeeni, nişte degeneraţi care fuseseră ajutaţi de Iov şi acum îl dispreţuiau, şi nu în ultimul rând şeful tuturor acestor nelegiuiţi, care cutreieră pământul şi astăzi).

Iov şi cu toţi ai lui nu erau perfecţi, dar Iov era singurul admirabil în faţa lui Dumnezeu, iar Satan îl ura tocmai din acest motiv. Nu sunt pe locul lui Iov în ce priveşte suferinţa, credincioşia, bogăţia sau virtutea. Despre sfinţii lui Dumnezeu, eu nu pot decât să spun aşa cum le-a zis El: „Binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta şi blestemat să fie oricine te va blestema.” Cine nu-l suportă pe Iov este în tabăra lui Satan. Acesta a reuşit pentru un timp să-i amăgească şi pe cei apropiaţi lui Iov, pe prietenii şi chiar pe soţia lui. Dar statornicia lui Iov a învins prin credinţă şi supunere. Cei care admiră mai degrabă modelul titanic sau prometeic merg pe urmele lui Lucifer şi vor cădea tot mai jos, până în Tartar.

„Prefer un loc in ghena langa un prieten cu fata mahnita din cauza intrebarilor si lipsei unui raspuns la acestea, decat langa un crestin mereu cu zambetul pe buze, care tot timpul iti spune ca se roaga pentru tine ca intr-o zi sa te poti bucura si tu de pacea si raspunsuri la toate intrebarile asa cum i se intampla lui.”

Eduard, nu mai vorbi aşa, fiindcă uneori ce spui se împlineşte. Este natural ca un om, mai ales când nu are destulă experienţă a credinţei, să fie obsedat de întrebări şi supărat de lipsa răspunsurilor. Nimeni nu-l trimite în gheenă pentru asta, dar faptul trist este că, dacă refuză invitaţia lui Dumnezeu şi refuză testul credinţei şi umilinţei supunerii, atunci Dumnezeu îl va lăsa să culeagă roadele propriei lui înţelepciuni: va trăi o viaţă nepocăită şi la sfârşit va merge la gunoi împreună cu toate resturile civilizaţiei actuale care este rebelă faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Un creştin nu are nevoie să înţeleagă absolut totul şi să primească răspuns la toate întrebările, pentru ca abia apoi să fie satisfăcut în prezenţa lui Dumnezeu. De ce îi negi credinciosului dreptul de a trăi senin, în ciuda întrebărilor probabile?

„Ce face ca pt dvs sau pt mine mai bine sa fie ca ne-am nascut? Suntem in cea mai mare parte rodul unei educatii nu al unui drum batut in cuie.”

Da, bineînţeles că, dacă avem parte de o educaţie a credinţei şi a respectului faţă de Dumnezeu, avem de ce să ne bucurăm. Dar dacă duc o viaţă nedemnă (religioasă sau nereligioasă), ce folos că m-am născut? Chiar dacă acum îmi alung gândul despre judecată, când voi sta faţă în faţă cu ultima realitate, îmi voi blestema ziua în care m-am născut. Din nefericire, mulţi ne naştem şi trăim doar o viaţă biologică. Cea spirituală este doar culturală, psihică şi supusă ansolut instinctelor şi reflexelor. Crezi că este mare fericire să duci o astfel de viaţă?

„Sa inteleg ca mi-ati zambit si imi spuneti ca va rugati pentru mine.”

Nu, nu pot zâmbi în asemenea cazuri. Iar dacă mă rog pentru tine personal, sau la grămadă împreună cu alţii de pe aici, este o chestiune pur personală. Nu am informat pe nimeni şi am mai multe prevestiri rele decât speranţe. Dacă scriu, o fac în speranţa că unii nu au mers atât de departe încât să nu mai fie sensibili la Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea ştiu că în acest local intră mulţi naivi, care nu ştiu ce li se serveşte şi unii au recunoscut că le-au făcut bine cuvintele mele. Un văr al meu, neadventist dar simpatizant, intrase la O&P şi s-a îngrozt ce poate citi pe un blog despre care presupunea că este „de-al nostru”. Faptul că a găsit acolo şi mesajele mele, aşa imperfecte cum sunt, i-a făcut bine.
Florin Lăiu says:

11 iulie 2010 la 13:56

Carmen: „Am impertinenta sa cred ca oamenii nu trebuie tratati cu pietre chiar daca in timpul liber promoveaza arta vulgara.”
Domniţă, eu cred că oamenii sunt oameni 24 de ore pe zi. Omenia nu are timp liber sau concediu. Iar artă vulgară nu există, decât dacă prin vulgar înţelegeţi sensul etimologic de popular. Arta adevărată nu are vulgarităţi şi obscenităţi. Ştiu că există critici descreieraţi care au alte criterii şi „valori” astăzi, dar eu voi rămâne demodat.
„Am impresia (si poate e doar o impresie) ca si dv. promovati o arta la fel de agresiva. Nuantele difera dar efectul e acelasi.”
Nu înţeleg la ce artă vă referiţi.
„Mi se pare ca sunteti puternic ancorat in VT”
Sunt puternic ancorat în Primul Testament. Noţiunile de „Vechi” şi „Nou” Testament sunt inventate de teologi din epoca de după apostoli şi chiar dacă la origine vor fi fost inocente, astăzi sunt nepotrivite, pentru că lasă impresia că Biblia ebraică este o scriere perimată, o revelaţie de domeniu strict istoric. După asemenea criterii, chiar şi NT s-a învechit pentru mulţi. Opoziţia faţă de „Vechiul” Testament este astăzi o formă de depreciere a revelaţiei biblice în general.
„…si daca-i asa, inseamna ca pt dv. Isus n-a trecut inca pe-aici. Dar dac-ar trece, L-ati recunoaste? Sau L-ati atarna pe cruce?”
Christosul meu este Iisus din Nazaret, cel care a onorat „Vechiul” Testament în orice sens şi nu a depreciat nici o frântură din el. Dacă El ar fi dat laoparte autoritatea Primului Testament, Şi-ar fi meritat soarta, pentru că Legea pe care El o instituise cerea moartea celor care se ridică împotriva autorităţii Scripturii. Dacă ar trece astăzi, da, cred că L-aş recunoaşte, dacă ar fi Acelaşi. Dacă este însă doar o fantomă iudeo-elenistică, o proiecţie a imaginaţiei evanghelicalismului dulceag sau a teologiei liberale, nu este nevoie să-l atârn eu pe cruce la modul propriu, fiindcă este deja condamnat la dispariţie de adevăratul Christos. Înainte de a dispărea însă mai are de făcut ultimul număr de circ.
„Cu tot respectul, nu va suparati dar daca tot spatiul dv mental e ocupat cu dogme si legi unde-si mai gasesc locul IUBIREA? CREDINTA?… Sunt cuvinte mari dar esenta lor e atat de necesara!”
Eu nu am vorbit despre dogme, nu cred în dogme, am vorbit despre autoritatea Bibliei. Nu am vorbit despre iubire, fiindcă nimeni nu pune în discuţie aici principiul iubirii (Este un slogan perfect pentru toţi). M-am referit doar la autoritatea Scripturii, şi asta pentru că vorbesc cu nişte credincioşi. Altfel ar fi trebuit să aduc argumente în favoarea autorităţii Scripturii, eventual să ţin vreun curs. Pe de altă parte, puteţi fi sigură că nu înţeleg iubirea ca pe o dulcegărie superficială şi toleranţă idioată faţă de nelegiuiţi. Iubirea lui Iisus s-a jertfit pentru a salva pe păcătoşi, nu pentru a tolera păcatul şi a lăsa păcătoşilor posibilitaea de a se trage de şireturi cu Dumnezeu.