Oglindiri

Stii cine este fiul lui Dumnezeu? Daca iti vine sa spui repede „Isus”, nu gresesti. Dar e departe de a fi un raspuns complet. Trebuie sa continui: „si Ion si Ana”. Desigur, o sa te gindesti la un roman al lui Rebreanu, ba chiar la o anumita pagina incandescenta din respectivul roman. Cu atit mai bine. Dar motivul pentru care am pomenit acest cuplu celebru este ca, la data scrierii cartii, Ion si Ana erau inca cele mai populare prenume romanesti (n-a mai ramas decit Ionut ca miniatural monument al unei celebritati apuse). Ion si Ana erau John si Jane Doe (Joe Bloggs pentru cei din imperiu).

Omul este fiul lui Dumnezeu (vezi de exemplu Luca 3:38, Fapte 17:28-29, precum si intreaga teologie a adoptiei din NT; sau – din Vechiul – polemica, subtila conceptie a lui Ezechiel despre om ca statuie, deci intrupare, manifestare, a lui Dumnezeu). Faptul ca Isus este „chipul Dumnezeului nevazut” (Coloseni 1:15) nu „se petrece” in afara umanitatii sale. Dimpotriva. El este noul Adam – „omul nou”. Iar proiectul sau spiritual este al unei noi umanitati. Tocmai de aceea religiile (inclusiv crestinismul, cu derivatele lui) sint atit de usor o ratare a proiectului hristic – pentru ca se preocupa obsesiv de altceva (spirite, moaste, ierarhii, dogme, obiceiuri, viata de apoi) decit de om.

A focaliza asupra omului nu este o iesire din sfera religiosului. Si fotbalul este o religie. Nevoia de auto-transcendenta (cum numesc psihologii uneori nevoia de a apartine unei realitati trans-individuale, de a participa la ceva mai mare, mai cuprinzator decit noi insine) este definitorie pentru om si ineluctabila. A focaliza asupra omului inseamna totusi ca admitem ca noi avem mai mare nevoie de Dumnezeu decit are El de noi. Iar aceasta realizare elementara demonstreaza ca sint mult mai multe sanse ca noi sa fim creatorii lui Dumnezeu decit invers.

Se prea poate ca Augustin sa se fi inselat: nu golul din noi are forma lui Dumnezeu, ci Dumnezeu ia forma golului din fiecare dintre noi.

Anunțuri

30 Responses to Oglindiri

  1. Claudiu says:

    @polihronu
    Imi place scrierea ta ce accentueaza importanta psihicului in perceptia lumii. Fiecare dintre noi are un Dumnezeu cioplit dupa „forma mintii” noastre. Institutia bisericii si-a rezervat mult timp dreptul de a fauri Dumnezei. De curand am descoperit ca si noua ne place sa facem asta.

  2. Tocmai de aceea religiile (inclusiv crestinismul, cu derivatele lui) sint atit de usor o ratare a proiectului hristic – pentru ca se preocupa obsesiv de altceva (spirite, moaste, ierarhii, dogme, obiceiuri, viata de apoi) decit de om.

    :-/ :-/ :-/

    http://biblia.resursecrestine.ro/citeste/ioan/9#verset-35
    … ci Dumnezeu ia forma golului din fiecare dintre noi… sint mult mai multe sanse ca noi sa fim creatorii lui Dumnezeu decit invers…
    si totusi… 😕

  3. off-topic
    hey guys… uite-l pe tati meu drag aici, vorbind despre apocalipa, aurul si ardelenii :rotfl: :rotfl: (primele 3 inregistrari):
    http://www.chicagoadventist.org/article.php?id=4 😉

  4. polihronu says:

    @ clo: Stiu foarte bine ca „fiul omului” este in limbajul evangheliilor (expresia e cvasi-inexistenta in restul NT) aproape un termen tehnic, un titlu mesianic. Dar asta nu inseamna ca si-a pierdut sensul uzual – „om”. Sau ca point-ul meu nu e valabil. Nu stiu exact de ce ai trimis la Ioan 9:35, dar acest pasaj e un caz interesant: desi cele mai multe marturii textuale au aici „fiul lui Dumnezeu” (cum traduce si Cornilescu dupa traditia bizantina), cele mai vechi manuscrise demonstreaza fara dubiu ca originalul a fost „fiul omului” (asa cum reda NTR). Lucru semnificativ pentru fenomenul pomenit de mine si mai demult – de confiscare mistica a mesajului umanist al lui Isus.

    Dar si asa, ce vrea sa zica „fiul lui Dumnezeu”? In VT, sintagma numeste fara exceptie creaturi (oameni sau ingeri). Si am trimis chiar in postarea asta la pasaje care vorbesc despre oameni in general ca descinzind din Dumnezeu. A fi „fiul lui Dumnezeu” este in NT a fi adam – om/Omul. Metafizica a venit mult mai tirziu in crestinism.

  5. eddieconst says:

    Se prea poate ca Augustin sa se fi inselat: nu golul din noi are forma lui Dumnezeu, ci Dumnezeu ia forma golului din fiecare dintre noi.

    Asta este revolutia copernicana in teologie.

  6. eddieconst says:

    Poli:

    Ce parere ai despre Ludwig Feuerbach si manuscrisele economico-filosofice ale tanarului Marx (problema alienarii) in relatie cu eseul tau?

  7. eddieconst says:

    Edi Iorgu:

    Geologul se numeste Chuck Fipke. Doamna despre care am vorbit este sotia lui care a divortat si este actionara la Ekati Diamond Mine. Daca google numele lui gasesti o gramada de carti si articole solide. Pe scurt: in timp ce baietii de la Des Beers – din cate inteleg un concern de diamante foarte puternic – cu toate resursele de care dispuneau cautau un kimberlite intr-o zona unde se gasisera diamante , CF a inchiriat un elicopter si a mers pe urmele ghtarilor anticipand ca diamantele au fost aduse ghetari din nord in timpul glaciatiunii.

    But Fipke and Blusson surmised that the indicators De Beers found had in fact been dragged far from the kimberlite pipe eons ago by a passing glacier. What they needed to do was look “upstream” for the point of origin.

    http://www.timothysykes.com/2009/12/chuck-fipke-his-amazing-diamond-find-that-made-him-into-a-billionaire/Chuck Fipke & His Amazing Diamond Find That Made Him A Billionaire
    Posted by Timothy Sykes on Mon 21st of Dec, 2009 07:40:28 AM Tweet

    Istoria este rpetata in mai multe surse pe care le gasesti usor pe google. Intersant este faptul ca CF s-a orientat dupa faptul ca diamantele erau cu atat mai putin rotunjite cu cat erau mai in nord. Cat timp ii trebuie unui diamand sa se erodeze?

  8. @poli… da, ai dreptate (gandim cam la fel in aceasta chestiune – si eu tot la „fiul omului m-am gandit, de asemenea). tu nu intelegi ca mie imi plac editorialele tale?
    fraele alea le-am ales doar spre meditatie, pentru a le evidentia. nu pot scrie mai mult ca nu sunt acasa si n-am timp.

    eu sunt bucuros ca-l revad pe taticul meu, edi. :victory: :victory: :victory:

    va pup!

  9. polihronu says:

    @ eddiconst: Mai intii, hai sa inlaturam orice dubiu – nu eu sint autorul „revolutiei coperniciene in teologie”, cum ar putea sa creada cineva ca sugerezi. Iata, intr-un rezumat excelent, ce scrie SEP depre Feuerbach: „Feuerbach, it is said, simply stood Hegel’s philosophy of Spirit on its head. Just as Absolute Spirit achieved self-knowledge by objectifying itself in the finite world, so the finite spirit comes to self-knowledge by externalizing itself in the idea of God and then realizing that this externalization is only the form in which the human spirit discovers its own essential nature.” Iar revolutia asta n-ar fi fost posibila fara, de exemplu, hermeneutica lui Schleiermacher. Asa ca „revolutia” (termen incarcat pentru „tinerii hegelieni” ) e o chestie veche de cel putin 200 de ani.

    Sint de acord cu Marx ca teologia este in ultima instanta antropologie, iar „critica cerului” este si trebuie sa fie o „critica a pamintului”. Dar sint mai aproape de individualismul lui Max Stirner decit de teoriile economico-politice ale lui Marx. Altfel, pot vedea confirmari contemporane ale unor teze marxiste – in psihologie de exemplu: au aparut deja studii care demonstreaza satisfactia crescuta a „angajatilor” atunci cind „patronul” le da o zi pe luna in care sa lucreze, de preferat colaborativ, la „pet projects” in locul proiectelor „firmei”; sau – daca mai era nevoie – despre pasiunea mai mare, nemotivata financiar, pentru blogarit decit pentru munca (asta chiar si atunci cind se intimpla sa muncesti in domeniul pasiunilor proprii) 😉

    Ar merita – chiar ma gindeam sa scriu si despre asta – puse in relatie conceptele de „alienare” si de „sfintenie” (si, implicit, „ispasire” ). Am vazut o sugestie in acest sens in conferinta lui JS Spong de aici.

  10. polihronu says:

    Apropo, „revolutionarul” cel mai important de la noi a fost insusi Titu Maiorescu. Iata ce scria el acum 150 de ani in Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form: „Nicht also Gott schuf den Menschen nach seinem Ebenbild, sondern nach seinem eigenen Ebenbild schafft jeder Mensch sich seinen Gott. Dieser ist demnach nicht draussen zu suchen, sondern im innersten Inneren des Menschen selbst, als der reinste Ausdruck seines rein menschlichen Wesens” (p. 160). Si imediat inainte, parafrazind un arhicunoscut proverb: „Sagen mir Deinen Gott, und ich sage Dir, wer Du bist”.

  11. Mai „ateilor”, da cine nu stie germana…ce-ntelege din citatul ala? Hai ca va ajuta Martin,ca sa nu ziceti ca nu aveti simpatizanti si printre credinciosi incurabili: ” Ceva filozofie intr-o forma vulgaro-comprehensibila”: ” Asadar nu Dumnezeu a creat lumea dupa chipul si asemanarea sa, ci dupa chipul sau fiecare om isi creeaza Dumnezeul sau. Acesta nu este prin urmare de cautat in afara, ci in cel mai interior sine al omului insusi, ca cea mai curata expresie a fiintei sale pur omenesti.” Iar proverbul: ” spune-mi ce Dumnezeu ai, si o sa-ti spun cine esti”.
    Mai poli, da tu stii si germana frate? Una la mana…a doua : de ce nu ar fi amandoua variantele posibile si doar una, doar ca asa zice Maiorescu?

  12. polihronu says:

    @ ML: La ce variante te referi? L-am citat pe Maiorescu doar din interes istoric, precum si pentru a invoca o latura a personalitatii lui mai putin cunoscuta. Da, invat si germana. Multam de versiune!

  13. @ poli
    Pai eu ma refer si ca varianta prima, oficiala, cea ca D-zeu ne-a creat dupa chipul lui, si a doua, la care te-ai referit tu, ca noi singuri ne cream un D-zeu dupa cum ne place noua, sunt adevarate. De ce trebuie neaparat ca sa excludem una dintre ele?
    Felicitari cu germana…vezi ca e nesuferita rau, chiar daca tot anglo-saxona e. Mensch,du bist so schlau, gä…

  14. Edieconst, ultima din blogul meu e dedicatie speciala ptr tine si Sorin! Stiu ca n-am cum sa dau de voi, asa ca recurg la oxigen 2. Sper sa va placa…

    Ma bucur ca mi-ai ascultat sfatul cu camasa… e o chestie de merchandising, nu alta.

  15. virgil d says:

    „A focaliza asupra omului nu este o iesire din sfera religiosului. Si fotbalul este o religie. Nevoia de auto-transcendenta (cum numesc psihologii uneori nevoia de a apartine unei realitati trans-individuale, de a participa la ceva mai mare, mai cuprinzator decit noi insine) este definitorie pentru om si ineluctabila. A focaliza asupra omului inseamna totusi ca admitem ca noi avem mai mare nevoie de Dumnezeu decit are El de noi. Iar aceasta realizare elementara demonstreaza ca sint mult mai multe sanse ca noi sa fim creatorii lui Dumnezeu decit invers.”

    Draga Poli
    Este posibil ca tu sa fi vrut sa transmiti altceva insa eu m-am dus cu gândul la seria Genezei lui Edi, la modul cum a descris el „căderea in păcat”, ca fiind cumva constientizarea morții, a sfarsitului. Din aceasta a venit si disperarea. Mergând pe aceasta linie, creierul omenesc a „evoluat” creindu-si dumnezeul de care avea atâta nevoie.

    „Se prea poate ca Augustin sa se fi inselat: nu golul din noi are forma lui Dumnezeu, ci Dumnezeu ia forma golului din fiecare dintre noi.”

    Oxigen m-a provocat sa gândesc lucruri care înainte, ptr mine erau „crimestop”. Mi-ati luat tot confortul.

  16. ianis says:

    Virgil d

    Oxigen m-a provocat sa gândesc lucruri care înainte, ptr mine erau “crimestop”. Mi-ati luat tot confortul.

    Dar oare nu asta e diferenta dintre animalitate si umanitate? Poate ca asa a inceput progresul omenirii, prin pierderea confortului

  17. polihronu says:

    @ virgil d: Corelatia pe care o propui e perfect legitima. Confortul in gindire, stia si Eclesiastul, e un mit 🙂

    @ ML: Problema nu e ce varianta excludem; problema e ce varianta putem dovedi. Daca sint destept ca invat germana, tu esti un geniu 😛

  18. remus11 says:

    va iubesc oameni buni!
    va scriu din nairobi. asnoapte am ajuns, am dormit si primu lucru care l’am facut cand m’am trezit, a fost sa deschid oxigen2.net

    :*

    poli, de fiecare data cand scrii atingi bubele crestinatatii, ca si edi dealtfel.
    sunteti o echipa buna.
    astept un editorial pe tema postmodernismului cu o disputa constructiva intre tine si edi
    in care probabil o sa intervina dom’ profesor aurel ionica, specialist in PoMo :)))

  19. 'ami says:

    „Va iubesc oameni buni!” Va scriu din RO…

  20. hey, hey remuse! :-))
    te salutam si noi, prietene! :handshake:
    sa ne aduci si noua 2-3 poze la intoarcere.

    lasa disputele. vrei sa-si aprinda oamenii astia paie-n cap total inutil cu patratul paranoic, specialist in procese de calomnii? :zombiekiller: :reindeer: :rotfl:

  21. maria says:

    Devine din ce in ce mai usor sa creezi o transcendenta virtuala, obsesiv umanista, in care omul il conditioneaza pe Dumnezeu, de fapt exemplificarea ipostazei in care dumnezeul veacului acesta este transfigurat in asa fel incat sa incapa intr-un cuvant -disciplina a mintii in cautare de auto-transcendenta, si anume, religia.
    Poate de aceea ,apostolii au cautat sa puna accent pe ideea logosului vesnic, pentru ca omenirea sa nu cada in deziluzia unei vesnicii bazate pe o umanitate care a renegat si isi reneaga in continuare Creatorul.
    Actul kenotic sta la baza proiectului hristic, care indeamna spre o umanitate renascuta , in care Dumnezeu nu umple golul din noi, ci ne arata ca ‘golul’ e de fapt pustiirea ‘samantei’ divine plantata de Dumnezeu .
    Duhul Sfant ne constientizeaza asupra faptului ca ‘imparatia Lui Dumnezeu’ a fost mereu in inima noastra, insa cotropita de buruienile unei idolatrii centrate in jurul omului.
    Dintotdeauna omul care-l cauta pe Dumnezeu, simte nevoia sa se ‘goleasca’ de sine, pentru a prinde aerul divinitatii.
    Numai ca , in loc de Dumnezeu punem ritualuri, isihasm,idei si dorinte, iar de multe ori umplem ‘golul’ cu omul-dumnezeu sau forme ale ideilor noastre despre Dumnezeu.
    Un astfel de dumnezeu, care ne umple golul, nu putem sa-l omoram, pentru ca este legat de principiul consubstantialitatii, anume dumnezeul de aceeasi substanta cu eul .
    Duhul Sfant incearca sa umple ‘golul’, insa de multe ori e respins, pentru ca nu convine conceptiei de nou om divin, ci rascoleste putin in interiorul nostru in cautarea identitatii pierdute , care nu poate fi castigata decat prin Jertfa Domnui Isus, si pe care multi o accepta ideatic, nu faptic.

  22. remus11 says:

    ‘ami, nu te inteleg.
    de ce zici ca scriu din RO? crezi ca ma avantajeaza cumva faptul ca spun ca va scriu din kenya? chiar acum scriu dintr-un cyber cafe a unei instituii untre lucreaza o ruda si am intrat ca

    da CJ, cand am sa pun poze pe net iti scriu pe chat ca sa te uiti.

  23. NorthLite says:

    remus11 felicitari, se ne povestesti si noua mai multe 🙂

    poate faci si niste poze.

  24. 'ami says:

    O,scuze remus11, nu asta am vrut sa spun. Ma bucur ca esti in Kenya. Corectez:
    Si eu ca iubesc, oameni buni! Va scriu din RO.

  25. remus11 says:

    eu imi cer scuze ‘ami.
    cred ca devin paranoic cand citesc forumul o2.

    va pup inca o data.

  26. Sertorius says:

    Bine te-am regăsit, dragă Polihronu.
    Am scris un răvaș aici și aseară, dar soarta nemiloasă mi l-a răpit, în momentul postării, trântindu-mi în nas o ușă cu inscripția ”Error”. Acuma nu știu dacă inscripția se referea la conținutul mesajului meu, la vreo ordine transcendentă, la umoarea simpaticului dispecer Ianis sau, pur și simplu, la o defecțiune tehnică.
    Hai să mai încerc o dată să ajung până la tine.

    Intru drept în subiect. Articolașul tău m-a lăsat cu o nedumerire, căci îl găsesc bântuit de un nerv auto-negator. După ce începi cu Iisus, termini cu ideea autismului ateist. Înțeleg că tu poți vedea împreună aceste două elemente, însă eu îmi recunosc limitele intelectuale. Eu nu pot.
    Căci, dacă Dumnezeu este creația omului, atunci trebuie să ne asumăm câteva consecințe ”ineluctabile” (haha, m-a distrat ideea că nevoia de auto-transcendere ar sălășlui, în chip ”ineluctabil”, în natura omului; realitatea cred că te contrazice flagrant, dar nu face nimic, ideea sună înălțător și optimist): Revelația este o minciună și mistica o prostie. Iar în acest context, ce sens ar mai avea prima parte, cea referitoare la Iisus?
    PS. De ce nu mă miră că Eddi e de acord cu tine în ceea ce privește ”revoluția teologică” a tinerilor hegelieni, recte autismul religios al omului? Și dacă tot veni vorba de acești respectabili gentlemeni, îngăduie-mi, în pofida admirației voastre ptr ei, să fac observația că băieții și-au făcut maestrul de rușine. Vă imaginați că Hegel l-ar fi trecut clasa pe unul care ar fi comis barbaria să lanseze conceptul auto-contradictoriu de… ”materialism dialectic”?

  27. polihronu says:

    @ serto: Salve! Depinde cum definesti auto-transcendenta. Daca accepti uzul termenului din psihologie, atunci este intr-adevar o „nevoie ineluctabila”. Mijloacele de implinirea a acestei nevoi pot, fireste, fi extrem de sofisticate (gindirea etica, investigatia stiintifica, elatia artistica) sau surprinzator de rudimentare („hai rapidu’!”, „faca-se voia Ta” ). Pentru mine, daca stii sa folosesti limbajul articulat, te situezi deja in domeniul auto-transcendentei.

    Despre tinerii hegelieni – Am mai spus-o: in viata (spre deosebire de „la clasa” ), studentii dau note profesorilor. Prin urmare, mi-e egal daca Hegel ar fi lasat corigent pe cineva. Eu nu vad in metafizica mai mult decit o grila de lectura a realitatii, o interpretare. Iar traditia clasica a metafizicii, incununata de Hegel, mi se pare pur delir interpretativ.

    Revelatia nu este o minciuna – ea pune foarte bine in lumina omul. Si, vorba aceea: nimic din ce e omenesc nu mi-e strain.

  28. Sertorius says:

    Polihronu #28,

    Deși spui vorbe pe-nțeles…
    1. Credeam că folosești conceptul de ”auto-transcendență” într-un sens mai profund decât cel pur psihologic, intențional. Căci, dacă te reduci la psihologie, presupun că și animalele beneficiază de o oarecare deschidere de acest gen. Însă dacă ne plasăm în planul ăsta, ce relevanță mai are toată discuția asta? Dacă însă vizai un sens mai profund, de împlinire într-un univers simbolic, aici universalitatea ”nevoii” devine discutabilă.
    2. ”Tinerii hegelieni” nu referă neapărat la studenți ai lui Hegel, ci din unii care au pretins că se revendică de la el. Iar în acest sens, cred că Hegel este în drept să-i judece.
    3. Tradiția clasică a metafizicii… pur delir interpretativ?! Păi, decupează, te rog, tradiția asta din istoria gândirii și vezi cu ce rămâi. În ideea asta, te întâlnești cu Eddi. Însă, dacă nu vă supărați pe mine, eu cred că a afirma așa ceva este pur și simplu o barbarie.
    4. Ultima frază e f alunecoasă, cred că în mod intenționat. Ai un mod ludic de a jongla cu Revelația și cu omul. Deja ți-am menționat nedumerirea mea, iar tu ești prea inteligent ca să nu fi înțeles că solicitam o clarificare, dacă ai una, nu o cuantă nouă de ceață. De aceea, nu mai insist.

  29. polihronu says:

    @ serto: 1. „Implinire intr-un univers simbolic”. Pai, ce-am spus eu? „Daca stii sa folosesti limbajul articulat, te situezi deja in domeniul auto-transcendentei.” Restul e diferenta de grad, de sofisticare.

    2. Hegel e mort.

    3. Barbari zici? Excelent! Imperiile sint facute sa cada, mai ales daca sint cladite in nori.

    4. Sigur ca intentionat. Revelatia = omul. Mai bine? 🙂 „Cuanta de ceata” – mi-a placut.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: