Despre lucrurile cu adevarat importante

Pragurile ne pun de regula pe ginduri. Avem tendinta ca, de exemplu, atunci cind luam anul de la capat, sa revizuim lista de prioritati intre care ne impartim viata. Sa redescoperim motivele pentru care sinuciderea nu „face sens”.

In lista mea, aproape de top sinteti voi, comunitatea pestrita a Oxigenului. Ce importa ca se mai intimpla sa scriem comentarii simandicoase prin metoda copy-paste (mental sau digital)? Ca incercam uneori sa sustinem edificiul subred al unui suflet saracit prin efuziuni lirice sau false profunzimi filozofice? Ca ne distram unii pe seama altora?

Conteaza apropierea. Conteaza ca invatam unii de la altii. Ca ridem impreuna. Ca ne tachinam, enervam si plictisim unii pe altii. Ca relatiile interumane devin mai importante decit acordul asupra acelorasi idei. Ca idei vechi, aflate in dezacord cu ce invatam despre noi si lume, isi pot afla aici obstescul sfirsit.

Va iubesc – atit cit poti iubi niste fantome. Si sint recunoscator cind am sansa sa va intilnesc intrupati. Ca ma tolerati printre voi nu inceteaza sa ma mire. E singurul miracol in care cred.

PS Nu conteaza nici daca reusiti performanta de a pune in acord ontologia carteziana, in care Dumnezeu nu se confunda cu res cogitans, cu afirmatia si asa confuza a unui document antic („Dumnezeu este spirit” ). Eu tot va iubesc.

PPS Era sa uit lucrul cel mai important: cind va paste depresia, puneti la cuptor niste ciuperci umplute cu cascaval ras, presarate cu oregano si scaldate in lamiie si vin alb. O sa vi se deschida ochii.