Scrisori din roase plicuri…

Dar nu dulci nimicuri. Am publicat mai jos, cu permisiunea autorului, corespondenta lui Gabriel Jarnea cu Gica Stefan, Florin Laiu si Gabriel Maurer din 2012, in legatura cu evolutia adventismului in Romania post-comunista. Observatiile lui Jarnea au la baza o analiza mai larga a fenomenului religios si azs din Romania comunista si post-comunista. Din nefericire instinctul de aparatcik este prea puternic la ceilalti doi pentru a se angaja intr-un dialog constructiv pe aceasta tema. Este ceea ce vrem sa facem noi.

0l.09. 2012
Gj catre Gica Stefan.

Draga Gica,

am primit mesajul tau cu emisiunea televiziunii azs despre actiunile tale misionar-azs in Turcia. Este admirabil angajamentul tau pentru o cauza transinstitutionala si motivata intr-un plan al valorilor din afara istoriei confesionale si terestre. Ti-am recunoscut generozitatea sufleteasca, inteligenta organizatorica si gratia prieteniei, in actiunile tale televizate, calitati care in acesti 20 de ani de dupa comunism, in Romania, sunt din ce in ce mai rare. Esti unul dintre foarte putinii adventisti… care a ramas consecvent crezului sau chiar si atunci cand acomodarile de conjunctura ti-ar fi fost la indemana si deloc stridente fata de interesele de termen lung personale si institutionale. Am vazut vocatia ta misionar-azs dublata de acelasi cult fin al prieteniei fidele, cum te-am cunoscut in copilarie si acelasi om cald si vizionar care-si pune imediat la bataie si ultimele economii financiare personale, pentru a cumpara cateva Biblii in scopul misiunii.Sunt convins ca ai avut ocazia sa-ti dai singur seama ca organizatia pt. care activezi nu are nevoie de asemenea oameni. Motivele acestei rejectari tin de psihologii abisale individuale, de mutilari mentale si ideologice in care orice sef adventist, cel putin in Romania, s-a complacut si inainte si dupa 1989.

Dupa cum stii, eu nu sunt la zi cu evolutiile institutionale si spirituale ale adventismului. Asadar, nu-mi asum competente de evaluare care tin de subtilitatile interne ale institutiei in numele careia iti desfasori activitatea in Turcia. Obervatiile mele de mai jos sunt amicale ganduri si intrebari de cetatean comun, care a cunoscut candva un spectru larg de functionari ai institutiilor azs si care a inteles ca nici o comunitate umana ( mai ales atunci cand e construita politic sau religios!) nu poate sa sara peste umbra conducatorilor ei, indiferent cat de vitale sunt valorile ideologiei pe care sefii institutiilor le mimeaza.

In acest orizont te intreb spre ce ii dirijezi pe turcii musulmani interesati de confesiunea adventista? Cum poti separa intre corpusul de idei, idealurile nobile propuse candva de Ellen White si de pionierii adventismului mondial in sec. 19 de potarnichile functionaresti psihanalizabile, unele dintre ele cu apetenta infractionala uimitoare, care conduc adventismul actual romanesc? Schizofrenia institutionala instalata confortabil in ultimii 20 de ani, prin norme religioase si psihologii abisale individuale ale sefilor adventismului romanesc nu poate fi explicata nici neofitilor mulsumani nici romani prin artificii retorice. Metafora spitalului si a bisericii azs ca loc de vindecare pentru unii, nu este deloc relevanta in cazul misiunii tale, deoarece tu esti mai degraba soferul de pe masina de salvare care transporta pacienti cu nevoie vitala de sange spre un spital unde stii de la bun inceput ca nu exista sangele necesar pacientului tau. Poti consuma timp pretios alergand cu masina de salvare prin oras, irosind clipe vitale, plimband pacientul spre un spital unde stii le la bun inceput ca nu exista sange pentru transfuzie?

Ca unul care cunosti f bine maruntaiele adventismului institutional romanesc, iti asumi fata de
prietenii tai musulmani care devin adventisti, o responsabilitate esentiala: aceea de a garanta o minima continuitate intre mesajul tau misionar azs si calitatea umana si cetateneasca a celor care reprezinta organizatia in care ii inviti sa adere. Poti garanta asa ceva acum fara sa-i faci si pe ei victimele aceleiasi schizofrenii institutionale in care se complac sefii adventismul romanesc cel putin in ultimii 20 de ani ? Cum ii poti proteja?

Mai poti justifica organizarea fiscala a adventismului romanesc, evident similara oricarei organizatii de tip mafiot, invocand anacronic si smechereste separarea bisericii de stat? In lipsa unei transparente fiscale si control fiscal extern, mai poti explica cuiva vilele scumpe pe care sefii adventismului si le-au construit in ultimii ani, din salarii foarte modeste? Poti explica vreunui neofit musulman sau roman fraudele scandaloase din sistemul pedagogic adventist romanesc girate direct de catre sefii organizatiei? Poti explica vreunui nou venit “din lume” cum pot dormi linistite constiintele catorva sute de predicatori adventisti romani care in 1995/1996 au dat declaratii pe propria raspundere, depuse la Diviziunea Euro-Africa ( CH), prin care se jurau, fara exceptie, cu mana pe inima, ca n-au colaborat cu Securitatea si n-au turnat niciodata? Te ingrozesti si jenezi in acelasi timp, din cauza mizeriilor din dosarele CNSAS ale multora dintre ei. Acesti indivizi grav psihanalizabili si interschimbabili intre ei dupa regula rotatiei cadrelor din Partidul Comunist Roman, tin azi discursuri morale, au detinut si detin diverse functii de conducere, predica prin biserici, boteaza neofiti si lupta pentru libertatea de constiinta a adventistilor.

Cum ii vei integra pe neofitii musulmani acestui nepieritor val de spiritualitate adventist-romaneasca?

Cu aleasa prietenie,
Gabriel Jarnea

Florin LAiu catre GJ ( 02. Sept. 2012)

@ Gabriel Jarnea,

Sunt în dilemă, pentru că nu ştiu cum să te numesc. Frate nu pari să fii, iar domn nici atât. Observ că ai mai „crescut” după anii de studenţie: la criticismul maladiv şi conspiranoic, ai adăugat oarecare artificii retorice de intelectual. Îţi rămâne ţie plăcerea de a descoperi dacă sentimentele pe care le exprimi (în mesajul adresat colegului Gică Ştefan) este psihanalizabilă sau simplu impardonabilă.

După atâţia ani de dispariţie dintre noi şi de tăcere inocentă, în loc de bună-ziua-ce-mai-faci îmi trimiţi subit şi năpraznic un mesaj adresat Pastorului G Ştefan, dar cu neavenite trimiteri la Biserica Adventistă, învăţăturile ei, reprezentanţii ei etc. De opinii maliţioase sunt sătul, este plină lumea internetului de neadventişti şi în special ex-adventişti şi madventişti care se răstesc la noi pe toate tonurile, de cele mai multe ori fără motiv rezonabil. Nu ştiu cum simt alţii, dar eu nu am nici o nevoie de opiniile inamicilor declaraţi şi ale renegaţilor, în special când sunt scrise cu fiere.

Sper să nu rămâi la nivelul acesta sinistru şi calamitar pentru mediul nostru adventist. Noi încă mai credem că există diavol. Dacă vrei să contaminezi şi pe alţii, eu nu pot decât să-ţi cânt toate
imprecaţiile psaltice. Dacă poţi avea şi un alt ton, m-aş bucura sincer să te revăd faţă în faţă şi să stăm de vorbă omeneşte.

Florin Lăiu

GJ catre Florin Laiu ( 4. sept. 2012)

Stimate domnule Laiu,

Datorita unei stangacii personale, ati primit si dvs. ca si alte persoane, un mesaj al meu privat catre un prieten din copilarie, Gica Stefan. Fusesem adaugat intr-o lista fara sa cer asta cuiva, iar raspunsul meu a plecat, la fel, catre acea lista in care fusesem dinainte inclus, fara sa extrag de acolo doar destinatarul dorit de mine. Cand am observat acest lucru, era deja prea tarziu. Desi nu am avut intentia sa va trimit acel mesaj, nu regret ca l-ati primit. Orice afirmatie a mea de acolo, intr-o discutie rationala, poate fi sustinuta cu fapte si argumente empirice alarmant de adevarate.
Nu sunt interesat de polemici ideologice azs, nici sa impart cu cineva fiere pe internet, nici sa va tulbur in vreun fel, mai ales dupa ce ati invocat imperativ si convingerile dvs. despre diavol. Nu cred ca am de impartit nimic cu nimeni din spatiul ideologic azs, pe care-l observ critic si distant, doar in calitate de cetatean roman, interesat de fenomenele bizare, cum consider eu spatiul adventist post-comunist. Incerc, in limitele modestelor mele competente, pe baza amintirilor si experientelor personale mai indepartate, sa-l inteleg strict sociologic si psihologic…

Nu sunt convins ca am fost vreodata suficient de prieteni, ca sa ne vorbim cu TU, dar sunt sigur ca nici dusmani nu am fost si nu vom fi vreodata. De aceea, prefer sa pastrez amintirile frumoase cu dvs…

cu stima,
Gabriel Jarnea

Gabriel Maurer catre GJ ( 4 sept. 2012)
Buna seara, Gabriel.

Permite-mi, te rog, sa te invit ca pentru un moment sa schimbi perspectiva intrebandu-te: CE AR FI DACA aceasta credinta este totusi adevarata, biblia de origine divina, multi credinciosi cu adevarat autentici, si daca supunerea fata de Dumnezeu este intr-adevar singura posibilitate de libertate veritabila in aceasta lume?

Facand parte din sistem doresc sa marturisesc public ca eu pur si simplu cred ceea ce noi predicam si ca oamenii in general si membrii bisericii in particular au prioritate absoluta in viata si servirea mea. Iar cu cat urmaresc mai indeaproape istoria schimbarii perspectivelor filozofice din societate, cu cat descopar mai mult si schimbarile de pozitie a „stiintei” din ultimele secole, cu atat
mai mult ajung la concluzia ca aceasta credinta este optiunea mai buna. In plus, cunosc multi colegi si membrii cu o tinuta asemanatoare.

Privitor la neajunsurile enumerate si generalizate: As putea sa ma plang toata ziua, dar nimeni nu ma obliga sa o fac.
Deoarece nimeni nu este perfect in aceasta lume pacatoasa, nici chiar Mercedes, Novartis sau Apple, m-am decis sa ma ocup cu preferinta de ceea ce este incurajator: Filipeni 4,8.

Iti doresc o seara placuta si sa stii ca exista oameni carora le pasa de tine.
Gabriel Maurer
Elvetia

GJ catre Gabriel Maurer ( 5 sept. 2012)
Stimate domnule Maurer,

Mesajul adresat recent prietenului meu Gica Stefan, a ajuns dintr-o neglijenta personala pe care mi-o asum, catre o lista de corespondenta din care faceam parte fara sa stiu. Constat ca lista aceasta de corespondenta ma include mai departe; ma simt obligat sa trimit raspunsul meu la aceeasi lista, de data asta, intentionat, desi nu am acest interes, mai ales ca multe nume din ea imi sunt complet necunoscute. Nu am intentionat sa deschid polemici cu nimeni.

Sunt surprins placut de tonul cordial si civilizat din mesajul dvs. Din acest motiv, imi permit mici observatii private, la cele scrise de dvs:

1.- Eu nu cred ca adventismul NU este o religie adevarata. De altfel, fiecare religie are acces la adevar si deci, nu trebuie dispretuita sau privita cu aroganta si autosuficienta.
2.- „Supunerea fata de Dumnezeu” este o expresie complicata si f. usor de manevrat indeologic, mai ales in religiile monoteiste. Ea tine de registrul vietii private spirituale, de intimitatea fiecarei fapturi libere, iar institutiile bisericesti au obligatia sa o protejeze de intelesuri politice, ideologice sau eclesiologice. Din pacate, in privinta aceasta adventismul nu sta prea bine, dar la o observatie strict istorica, nici nu cred ca a facut excese mai mari decat alte confesiuni crestine protestante si neoprotestante.

3.- E demn de apreciat efortul de a observa compatibilitati intre perspectivele ( unele) filozofice contemporane, abordarile stiintelor exacte, convingerile teologice si entuziasmul intim crestin individual. Nu este productiva pe termen lung aceasta perspectiva, chiar daca pe moment ea face mai usoara „traducerea” unor mesaje crestine in lumea de azi. Esenta valorilor crestine, implicit si adventiste, nu se sprijina pe aceasta perspectiva, dupa opinia mea.
4.- Cu privire la „neajunsurile enumerate” nu va constrange nimeni sa va plangeti, daca ele nu intra in contradictie cu valorile dvs. si ale organizatiei din care faceti parte.
5.- Imperfectiunea generala a lumii noastre nu cred ca este un motiv suficient de a accepta fraudele imediate, golanii penale din mediul accesibil noua, mai ales atunci cand facem parte din el prin adeziune. Constiinta morala individuala, in opinia mea, reactioneaza la ce se
intampla in jur nu neaparat mereu galagios, dar in nici un caz o viata intreaga prin tacere, autoconservare si acomodare. Nu orice tacere este semnul intelepciunii; ea( tacerea) poate fi la fel de usor semnul lasitatii si al complicitatii, dupa cum nu orice galagios si zvapaiat este un militant candid pt. principiile morale invocate.
Critica mea la cele enumerate in adventismul romanesc vine din perspectiva strict civica si, din pacate, nu se fundamenteaza in frustrari private, ci pe fapte empirice alarmante, imputabile grav sefilor adventisti din Romania.

 cu stima,
 Gabriel Jarnea

Florin Laiu catre GJ, 6 sept. 2012

Dragă Gabi,


… Îţi mulţumesc foarte mult pentru ultimul tău mesaj, care ar fi meritat un răspuns mai prompt din partea mea. Nu am avut timp de corespondenţă în ultimele trei zile. (Am avut o conferinţă pastorală aici în campus, cu sute de pastori din România şi Bulgaria, şi am preferat să fiu cu ei permanent, să aud referatele teologice şi să folosesc pauzele discutând cu foştii studenţi).

Încerc să te înţeleg mai bine. Poate am reacţionat prea dur. Dumnezeu să mă judece, n-am ce să zic, am făcut ce am crezut că este bine. Dacă te-am ofensat, îmi cer scuze şi nu mai am nimic de zis. Aşează-te însă în locul meu. Era primul mesaj pe care mi l-ai scris vreodată şi m-a lovit în două puncte sensibile: în imaginea Bisericii şi în imaginea ta.

Parţial te înţeleg. Am şi eu insatisfacţii şi răni legate de mersul Bisericii şi de propriile mele neîmpliniri. Cine nu are dezamăgiri? Dar nu este drept să rostim sentinţe generale şi definitive. În opinia mea, un pluton de execuţie este mai cinstit decât un anumit fel de judecător, care este distant, nu în sensul imparţialităţii, ci în sensul superficialităţii pe care distanţele de orice fel o creează în mod obligatoriu.

Ai dreptate că adventismul (nu doar cel postcomunist!) este un fenomen bizar. Creştinismul este, încă din leagăn (sau din iesle) o bizarerie în lumea aceasta. Într-un sens mai profund, fenomenul a început cu Moise şi tot ce a urmat este straniu, bizar, pentru lumea normală. Nu este de mirare că până în zilele noastre, religia ACEASTA a Scripturii (în special când este lipsită de prestigiul unei instituţii milenare, sau al unor nume răsunătoare în Zeitgeist Kultur) este privită, în cel mai bun caz, cu condescendenţă de capetele luminate. (Lumina prea mare supraîncălzeşte uneori filamentul).

Să înţeleg că te-ai specializat în sociologie şi psihologie? Este o idee excelentă, dacă te apuci să cercetezi şi să scrii. Dar dacă deja percepi fenomenul ca fiind bizar, ce şanse îţi rămân ca să descoperi mai multă umanitate şi normalitate în spaţiul adventist? Mă întreb şi eu, ca un nespecialist.

Sincer m-aş bucura să ne revedem, chiar dacă ar trebui să evităm orice discuţie despre religie. Tot respectul pentru pregătirea ta şi îţi doresc succes.

Florin Lăiu
http://tornafratre.com & http://florinlaiu.com
„Numai DOMNUL va fi înălţat în ziua aceea ” (Isaia 2).

GJ catre Florin Laiu, 7 sept. 2012

Stimate domnule Laiu,

Am primit mesajul dvs. pt care va multumesc. Sper sa nu-mi luati in nume de rau daca va amintesc ca adresarea cu TU, cel putin in cazul meu, este rezervata strict prietenilor. Limba romana este suficient de bogata si ne permite, mai ales noua filologilor, sa gasim usor expresia politetii si a respectului colocvial neconditionat. Ma deranjeaza in general tu-tu-iala gratuita.

Nu cred ca ati reactionat prea dur. Eu cred ca ati reactionat sincer si in acord cu matricea spiritualitatii in care v-ati gasit raspunsurile la intrebarile esentiale. E important ca reactia dvs. nu vi s-a parut dvs suspecta. Daca la un messaj asa de rational, sobru si grav cum scrisesem eu lui Gica Stefan, ati gasit de cuviinta sa raspundeti prin somatii despre existenta diavolului si dexteritati exorciste, inseamna ca adventismul a facut regrese importante fata de cum il cunosteam eu prin anii 1990-1995.

Inteleg ca mesajul meu catre Gica Stefan v-a lezat Imaginea Bisericii AZS si Imaginea mea ( G.J.). Nu ma simt comod sa va fac tocmai dvs. astfel de observatii ce tin de abc-ul lecturii.
Ce va intereseaza mai mult, Imaginea buna a AZS sau acordarea acesteia cu exigentele pe care pretinde azs ca le respecta? N-ar fi fost mai usor sa ma somati sa va ofer argumentele care m-au condus la concluzii asa de sumbre despre sefimea azs decat sa va pregatiti arsenalul exorcist? Nu exista in mesajul meu nici un atac la vreo doctrina azs. Imaginea mea lezata in ochii dvs.mi-o asum, dar nu ma preocupa foarte mult. Eu nu tin asa de mult la imaginea mea. Desi nu era prea buna nici cu 20 de ani in urma, din cate inteleg din ironia dvs. (criticism maladiv si conspiranoic) nu vad totusi prin ce legitimeaza asta reactia dvs. atat de irationala si contondenta. Eu o iau doar ca pe un mic incident peste care putem trece fara mari ezitari.

Daca aveti nemultumiri si rani despre mersul bisericii azs din care faceti parte, cine va opreste sa verbalizati aceste nemultumiri si sa le puneti in discutie responsabil si respectuos in cercurile dvs de activitate?Eu cred ca sunteti chiar unul dintre cei mai indreptatiti sa verbalizati si sa tematizati putregaiul moral pe care sefii adventismului romanesc au asezat iresponsabil si nerusinat intreaga comunitate a adventistilor din Romania, jignind zeci de mii de adventisti onesti si cu frica de Dumnezeu? Sau priviti aceasta ca pe o contaminare periculos-draceasca pentru semenii dvs azs? Nu va temeti ca ingerul dvs. ar putea citi in aceasta atitudine, mai degraba, lasitate si indiferenta morala fata de bunul mers al confesiunii dvs? Cum ar fi aratat Vechiul Testament, daca nimeni din cei ce mai aveau cat de cat busola morala n-ar fi vorbit despre derapajele grave ale conducatorilor “poporului ales”? Eu vad lucrurile astea mult mai simplu: lucrurile omenesti se rezolva omeneste, lucrurile dumnezeiesti se rezolva
dumnezeieste. Cine le amesteca pe motiv ca si Isus Hristos are o dubla natura simultan, este intr-o eroare cu consecinte gravissime.

Am folosit cuvantul bizar in sens mai degraba negativ-respingator, nu ca pe un sinonim al lui suprarational, paradoxal si ancorat in plan suprauman- divin. Bizar, in contextul meu, insemna o suburbie spirituala, apa statuta cu iz de sulf. Faptul ca adventismul nu are oameni de cultura de anvergura se datoreaza in primul rand mediocritatii morale a conducatorilor lui de multe decenii. Amintiti-va aversiunea scolii in care lucrati fata de lecturi exotice, teama de cartea seculara, in general, patimile josnice ale profesorilor azs de pe strada Romulus si razbunarile ignare fata de tot ce-i depasea. Dar nu lipsa oamenilor de cultura afirmati in Zeitgeist este lipsa cea mai grava in adventism, ci lipsa de caracter a celor ce ajung in functii de conducere. Lipsa de cavalerism in disputele cu adversarii incomozi, lipsa bucuriei constructiei comunitare trecandu-si propria mediocritate individuala in plan secund; pe scurt, lipsa celor 7 ani de acasa a conducatorilor. Cel putin asa era pe vremea mea.

Nu stiu unde sa identific umanitate si normalitate in adventismul institutionalizat. M-as bucura sa-mi indicati cateva repere. As fi bucuros sa descopar macar acum ceea ce nu am fost in stare sa vad cu multi ani in urma.

Cu stima,
Gabriel Jarnea

P.S. Am trimis aceasta scrisoare alaturi de scrisoarea dvs. si lui Gica Stefan, care s-a simtit f stingher fata de mine dupa mesajul dvs. Profit de ocazie sa va spun cateva cuvinte despre el. Este cel mai fair si sportiv adventist pe care l-am cunoscut vreodata. Este singurul adventist, din cati am cunoscut, care a intrupat in destinul lui public principii mai inalte decat persoana lui si le-a urmat consecvent si atunci cand ele il dezavantajau. Nu aveti multi oameni de calibrul acesta in adventismul romanesc. Acest om si-a pus in joc, pe termen lung, sanatatea, resursele financiare personale, echilibrul familiei, ca sa faca misiune azs in Turcia. In chip inexplicabil, dupa cativa ani de activitate demna de toata admiratia sefilor sai onesti, a fost concediat, umilit, aruncat in drum, ca urmare a unor frustrari si complexe ale unor sefi, probabil adanc inruditi ca mentalitate cu cei de la scoala azs din Str. Romulus pe care i-am cunoscut si eu prin anii 1994/95. Aveti, poate, parghii de a interveni la diversi sefi azs si a provoca o minima corectura la acest abuz nerusinat care pe el il pune in radicala dificultate de supravietuire. Daca in organizatia din care faceti parte mai exista minime resurse de colegialitate si empatie in scopuri comunitar-azs, cred ca oameni de calitatea si autoritatea dvs. ar trebui sa initieze neintarziat un memoriu de protest la institutia unde se poate corecta acest abuz.

Florin Laiu catre GJ, 8 sept. 2012

Stimate domnule Jarnea,

Să presupunem că nu ne-am cunoscut vreodată. Dacă adresarea cu TU este rezervată prietenilor, acuzaţiile sunt deasemenea rezervate acestora? Eu nu mai ştiu nimic despre statutul dvs de adventist sau de creştin, iar despre spiritualitatea pe care aţi ales-o între timp am aflat doar din atitudinea pe care mi-aţi destăinuit-o pentru prima dată în mesajul trimis lui Gică Ştefan.

Gică este unul dintre eroii misiuniii noastre pe care-l respect şi-l îndrăgesc. Mesajul dvs a venit imediat după ce eu reacţionasem foarte pozitiv la emisiunea difuzată de STV. Îl cunosc de multă vreme şi ştiu că este adevărat ce ai spus despre el. Dar nu am ştiut că în ultima vreme ar fi fost îndepărtat din misiunea turcă. El nu mi-a spus şi nimeni nu a vorbit despre asta. Ultima dată când ne-am întâlnit era venit în ţară, pentru că trebuia să-şi înnoiască periodic viza pentru Turcia. Era bucuros că Daniel Nae urma să preia supervizarea câmpului misionar din acea zonă. Am aflat acum câteva zile despre suspendarea lui şi am înţeles că e o situaţie temporară. Din informaţiile mele, situaţia este mai complexă şi nu sunt eu dator s-o descurc. Am discutat cu un lider al Diviziunii şi am încrederea că situaţia este sub control.

Dacă mesajul tău a fost „rational, sobru si grav” rămâne să se dumirească îngeraşul despre care îmi vorbeai. Mie mi s-a părut într-adevăr foarte grav, ca şi conţinut (nu ca ton!), dar sobru nu mi se pare că a fost. Raţional poate să fi fost, dar asta nu contează atât de mult, dacă n-a fost şi just. Orice antepronunţare din partea judecătorului este un verdict nedrept. Ce filozofie în lumea asta ne învaţă că, plecând de la cazuri particulare, observaţii empirice şi ceva piper, am putea trage concluzii generale? Lucrurile sunt mai complexe, mai variate şi mai profunde în orice domeniu, inclusiv în spiritualitatea adventismului românesc postdecembrist. Dacă aţi cunoaşte realitatea de aproape şi peste tot, presupunând că aţi avea şi ceva bunăvoinţă faţă de obiectul de studiu, aţi avea cu siguranţă altă imagine despre Biserică şi despre oamenii ei, pastori sau laici. Când am vorbit despre imagine, nu m-am referit la o imagine idealizată, mentală, ci la aceea care vine din experienţă. Mă uit la pozele copiilor mei şi ţin la ele nu pentru că ar fi mai valoroase decât originalele, ci tocmai pentru că îi reprezintă pe aceia pe care îi cunosc deja din experienţă. Cât priveşte acordarea imaginii adventismului cu propriile exigenţe se pot discuta multe, spre folosul ambleor părţi implicate, dar în cu totul alt cadru.

Da, ar fi fost uşor să vă somez să-mi oferiţi argumentele care v-au condus la concluziile mai mult decât sumbre despre „şefimea azs.” Dar nu am făcut-o, pentru că atunci când am nevoie de informaţii sigure, nu mă dau pe mâna unui outsider, afară de cazul că este SeRIos şi are documente… Nici în într-un insider nu am mare încredere dacă observ că este peste măsură de informat în ce priveşte cotloanele şi culisele instituţiei, observând cu precădere aspectele criticabile şi interpretabile. Nu sunt un naiv, observ şi eu lucrurile în mod critic. Nu pretind că le cunosc pe toate şi chiar nu vreau să le cunosc, decât în măsura în care aş putea face ceva să îndrept. Da, vorbesc şi am să mai vorbesc, dar în măsura în care cunosc cu adevărat lucrurile. Nu pot să nu observ partea pozitivă care este o dominantă a Bisericii şi poate fi observată atât în administraţie, la pastori şi la membri. Aspectele negative nu pot fi ignorate, dar acelea sunt situaţii care trebuie judecate după natura lor. Există fenomene generale care trebuie îndreptate şi există unele particulare. Există şi oameni care au datoria de a le observa, evalua, judeca şi
rezolva. Rolul meu în acestea e foarte limitat. Nu sunt nici administrator, nici pastor, sunt un profesoraş care încearcă să înţeleagă Scriptura şi să răspundă la întrebările care se pun sau care ar trebui să se pună. Pe lângă aceasta, printre hobby-urile mele nu este inclus acela de detectiv particular…

Sunt convins că limba şi gândirea românească meritau (merită) mai multă curiozitate şi efort intelectual din partea celor care se pregătesc să vorbească sau să scrie românilor. Aici este o carenţă serioasă, dar care nu se poate vindeca în totul, ca să fim realişti.

Problema intelectualului adventist (dacă recunoşti că pastorul este un intelectual, ca să răspundem la întrebarea profului de sociologie!) este o problemă generală a intelighenţiei româneşti actuale. Cauzele sunt multiple. Una este înstrăinarea de naţionalism (un fapt benefic în fond!), alta este un cosmopolitism încurajat de condiţiile politice şi social-economice post-comuniste. În cazul comunităţilor religioase care au puternice legături instituţionale şi sociale cu America şi Britania, importanţa unei engleze koiné, insuficient înţeleasă şi imperfect tradusă în spaţiul mioritic, a creat în mod inevitabil un jargon cultural cu rădăcini mai vechi, care este astăzi mediul nostru de comunicare. Da, suntem o subcultură, dar nu văd cum am putea fi altceva. Suntem un mediu social diferit de cel românesc ortodox, avem o literatură a noastră cu care ne hrănim. Nu ne avantajează literar, în comparaţie cu oarecare înălţimi pe care le cunoaşteţi, dar are un conţinut care depăşeşte spiritualitatea românească în general.

E frumos că sunteţi idealist (încă), dar este nerealist să-mi imaginez că păstorimea noastră ar putea fi uşor convinsă să se dedea la marea literatură română, la eseiştii, filozofii şi moraliştii actuali, să fie preocupaţi de febra lui Nietzsche sau de serenitatea lui Noica. Mie însumi îmi place literatura, vorbăria în general. Regret că nu am avut timp de filozofie, deşi nu cred că m-ar fi făcut mai înţelept sau mai fericit, însă aş fi fost mai informat şi poate mai eficient. Bineînţeles veţi avea replici inteligente pentru scuzele sau criticile mele, dar în esenţă, nu avem timp în viaţă pentru multe, suntem nevoiţi să alegem. În plus, mai e şi conştiinţa formată într-un fel care permite sau nu permite cuiva toate desfătările culturale. (Aceasta este o problemă încă nerezolvată teologic din primele secole până astăzi. Cultura [cultivarea laică] este, totuşi, o podoabă, în creştinismul primar. Există o tensiune între Evanghelie şi cultură până în zilele noastre. Din nefericire, unii au preferat cultura în detrimentul Evangheliei, alţii au preferat Evanghelia în detrimentul culturii. În mod ideal, cultura ar trebui subordonată Evangheliei, în măsura posibilităţii, să devină un instrument al mesajului biblic).

Nu înţeleg la ce anume vă referiţi când vorbiţi despre „putregaiul moral pe care sefii adventismului romanesc au asezat iresponsabil si nerusinat intreaga comunitate a adventistilor din Romania, jignind zeci de mii de adventisti onesti si cu frica de Dumnezeu.” Vă rog insistent, dacă vă referiţi la ceva foarte precis, ca să ştiu şi eu despre ce este vorba, sau să pot cere relaţii, fiţi mai explicit. Dacă nu aveţi în minte decât o imagine construită din descrieri second hand, acuzaţiile dvs mă ofensează în mod inutil. Administratorii noştri sunt fraţii mei, oarecum colegii mei, îmi sunt prieteni sau cel puţin simpatizanţi, eu îi cunosc ca pastori bineintenţionaţi şi conştiincioşi, chiar dacă, în ciuda ignoranţei mele, ar putea fi făcut niscaiva greşeli. Nu pot fi de acord cu descrierea pe care o faceţi. Pentru mine este total inacceptabilă această descriere generală şi fără
referire la caz. Mă bucur că nu criticaţi doctrina adventistă, dar mie mi se pare mai important spiritul adventismului decât doctrina însăşi.

În ce priveşte exemplul profeţilor şi reformatorilor din VT, care au criticat „derapajele grave ale conducătorilor poporului ales,” există o distincţie clară. Eu nu sunt profet, nici reformator. Sunt doar un scrib, un cărturar care încearcă să-şi facă meseria. Ca profesor, am făcut tot ce am crezut că este mai bine, dar nu obişnuiesc să vorbesc prea mult neîntrebat. Poate fi o calitate sau un defect, Dumnezeu să judece. V-am spus că am şi eu amărăciunile mele, dar conştiinţa nu mă lasă să-i amărăsc pe toţi cu ceea ce mă priveşte. Sunt anumite riscuri pe care mi le-am asumat. Într-un anumit sens, fiecare avem o cale pe care n-a mai mers nimeni vreodată şi trebuie să mergem pe ea, singuri cu Dumnezeu.

Resping în continuare expresiile de tipul „suburbie spirituala, apa statuta cu iz de sulf… mediocritatea morala a conducatorilor … patimile josnice ale profesorilor azs de pe strada Romulus si razbunarile ignare fata de tot ce-i depasea, …. lipsa de caracter a celor ce ajung in functii de conducere, … lipsa celor 7 ani de acasa a conducatorilor…” Dacă nu-mi daţi un singur exemplu concret (pe care să-l cunosc şi eu bine), nu pot accepta acest limbaj…

Încă sper să-mi destăinuiţi mai multe despre preocupările dvs. Dar, aşa cum am zis, întâlnindu-ne, de preferinţă în campus… Oricum, puteţi conta pe prietenia mea în continuare, deşi uneori reacţionez tăios la tăişuri şi ar fi preferabil să nu scoateţi sabia. Chiar dacă nu scot sabia, fiţi sigur că scutul meu este contondent…

Cu simpatie şi stimă,
Florin Lăiu
GJ catre Florin Laiu, 8 sept. 2012

Stimate domnule Laiu,

Mesajul dvs. f. vast, in care intervin f. multe teme, ma pune in dificultate pt ca ar insemna sa ne scriem volume intregi. Din pacate, timpul nostru e limitat, asa cum spuneati si ar trebui sa ne concentram fiecare asupra prioritatilor care ne framanta esential viata personala. Cele discutate aici sunt exterioare preocuparilor mele principale. Din acest motiv nu pot sa va raspund detaliat. Constat o diferenta fundamentala de viziune asupra a ce inseamna privat-public, proiect pedagogic, responsabilitatile pedagogilor, viata comunitara, responsabilitati individuale si comunitare si, in fine, o imensa diferenta de viziune asupra spiritului si a omului.

Retineti, va rog, ca nu am facut nici un comentariu asupra vietii private a cuiva si nici nu am pus in discutie vreo dogma a confesiunii dvs. Viata privata a oricarui functionar de institutie este la fel de respectabila ca a oricarui cetatean. Comentariile mele si acuzatiile se refera doar la fapte publice facute in exercitiul functiunilor publice si care se reflecta asupra institutiilor. Orice functionar este dator sa dea socoteala pentru faptele sale publice si sa le explice, mai
ales atunci cand asupra lor planeaza suspiciuni penale. Nu sunt detectiv particular si nici SRI-ist cum lasati de inteles. Nu cred ca veti face greseala sa ma confundati cu barfitorii de zvonuri sau cu frustratii care nu au pus mana pe “beneficii” si devin critici cu cei ce le digera confortabil. a reamintesc ca nu lipsa savantilor era/este problema centrala, ci lipsa oamenilor de caracter si cu reale vocatii pedagogice.

Va datorez explicatii asupra “ putregaiului moral”:

  • de 20 de ani sefimea azs nu doar ca refuza sa separe din corpul preotesc fostii turnatori si colaboratori ai Securitatii, dar chiar ii promoveaza si protejeaza. Mai grav este faptul ca la cererea Diviziunii Europa- Africa , in perioada 1995/1996, toti predicatorii azs din Romania, au dat declaratii pe propria raspundere ca nu au fost colaboratori si nu au turnat la Securitate sub comunism. Nu a existat nici o exceptie care sa spuna ca a turnat. O parte importanta dintre ei au mintit cu nerusinare si continua si azi sa fie indrumatori spirituali ai credinciosilor sub protectia tuturor ierarhiilor adventiste romanesti. Acest lucru reprezinta, in opinia mea, un afront adus zecilor de mii de credinciosi care au fost verticali, si-au riscat serviciul, viata si carierele copiilor sub comunism pentru a-si pastra constiintele curate. Tuturor acestor functionari nerusinati, in anul 2012, li s-ar cuveni interdictia de a mai atinge Biblia un timp, iar din partea Uniunii azs, gratuit, cu lectura obligatorie, volumul “ Apel catre lichele” scris de Gabriel Liiceanu.
  • refuzul reprezentantilor confesiunii dvs. de a initia o cercetare multidisciplinara, riguroasa si impartiala asupra trecutului recent al organizatiei adventiste din Romania, in perioada 1945- 1989, implicit cu valorificarea Arhivelor CNSAS, in scopul elaborarii unui raport detaliat si obiectiv, accesibil publicului larg. Demersuri similare au facut deja multe dintre cultele protestante si neoprotestante in Romania.
  • in perioada 1992/ 1995 sefii scolii azs ( str. Romulus), purta numele pe vremea aceea Institutul Teologic Adventist de Grad Universitar, minteau sistematic elevii scolii( nu le permiteau pe vrema aceea sa-si spuna studenti!) ca vor absolvi cu diploma de Master of Arts, in timp ce scoala nu era nici macar acreditata. Dupa aproape 20 de ani, situatia se prezinta mai grav, deoarece scoala dvs. pretinde taxe scolare de la studenti si alte costuri, in conditiile in care ii minte sistematic pe candidati ca vor absolvi o scoala acreditata. V-ati gandit vreodata la batjocura pe care o vor simti acei copii si parinti care trudesc greu, ca sa-si plateasca taxele 3-4 ani de zile, ca la urma sa descopere ca nu valoreaza nimic hartiile de la absolvire eliberate de scoala in care sunteti profesor? Ii puteti minti asa de senin pe acei copii ca vor avea acces la joburi in invatamantul public, ascunzandu-le adevarul esential ca scoala dvs. nici macar nu este acreditata ?

Ma opresc la aceste 3 motive.

Cu stima,
Gabriel Jarnea

Florin Laiu catre GJ, 9 sept. 2012

Stimate domnule Jarnea

Referitor la acuzaţiile pe care le-aţi proferat la adresa pastorilor, a Bisericii AZS române şi a instituţiei de învăţământ pe care o servesc, vă răspund următoarele:

I. Chestiunea „turnărilor” poate fi percepută politic, moral, spiritual etc. Adevărul curat despre aceste lucruri numai judecata lui Dumnezeu îl va scoate la iveală. Dosarele CNSAS sunt relevante, dar incomplete şi uneori problematice. Problema colaborării cu poliţia politică comunistă este o chestiune politică, nu strict morală. Au existat colaborări şi cu poliţia politică (siguranţa) interbelică şi s-ar putea şi astăzi să existe colaborări cu SRI, SIE sau cu alte forţe similare. Este cunoscut cazul a doi elevi de la seminar (anul IV), prin anii ’60, care s-au vândut Securităţii, ca să dea o lecţie de morală liderilor din vremea aceea. Aşa a început povestea cu arestarea lui Ştefan Năilescu, a liderilor şi trezorierilor de conferinţe, anchetele cu bătăi şi, cum era de aşteptat, racolări şi alte minuni carea u urmat. Statul comunist a controlat Biserica în mod foarte clar şi deschis. În mod oficial au colaborat toţi cu statul comunist (erau instituţional dependenţi de structurile Departamentului Cultelor) şi unii au colaborat neoficial cu Securitatea, care era în concurenţă cu Departamentul în aceste activităţi. Erai ameninţat de una, te adresai celeilalte. Erai ameninţat de amândouă, îţi găseai scut în structurile înalte ale Partidului, eventual chiar la Moscova. Nu mă mir că a existat colaborare şi pe nivel de securitate. Este o problemă de conştiinţă politică şi spirituală, care este dificil de tratat drept. Aşa a fost şi problema războiului. Mulţi viteji, după război, au dorit ca aceia care fuseseră combatanţi în război să fie excluşi. Dar Biserica (nici măcar în America) nu şi-a luat răspunderea unor asemenea judecăţi politice.
Un proces al comunismului în Biserică ar fi fost nimerit (poate), în primii ani după Revoluţie, când corpul pastoral era format din oameni care trăiseră evenimentele. Dar aceasta nu a fost considerată o prioritate nici măcar de cei care nu fuseseră implicaţi politic. Pe atunci nici nu exista CNSAS, dacă îmi aduc aminte bine. Iar acum, când o asemenea cercetare este mai simplă (oarecum), majoritatea covârşitoare a pastorilor noştri sunt dintre absolvenţii ultimilor 25 de ani. Ce doriţi dvs., să-i cercetăm acum pe pensionari şi să-i executăm? Sau să asmuţim pe tinerii aceştia împotriva puţinilor pastori seniori, care se apropie şi ei de vârsta pensionării? Pe mine nu mă interesează deloc cazul celor care „au colaborat” cu securitatea, deoarece în multe cazuri, colaborarea era practic inevitabilă. Singurul lucru care cred că trebuie pus în discuţie, din punct de vedere moral, este nu problema colaborării, cu note informative şi tot ce implică, ci minciuna şi adevărul compromiţător raportate împotriva unor semeni. Încă şi mai grav cred că este cazul celor care au trădat interesele Bisericii în colaborare cu Statul (Departamentul), chiar dacă nu au colaborat şi cu securitatea. Dar chiar aceste cazuri nu pot fi aspru judecate de cei care nu au trăit vremurile acelea. În ce mă priveşte, cercetarea propriului meu dosar m-a ajutat să înţeleg multe din această poveste a colaborărilor. Foarte bine că Biserica a ceurt declaraţii pe propria răspundere în această privinţă. Nu mă mir că nu s-a autodeconspirat nimeni. Puţini suspectaţi ca turnători poate nici nu au fost decât colaboratori (adesea siliţi). Personal nu aş fi bucuros să aflu despre colegii mei că ar fi fost turnători. Imaginea pe care o am din colaborarea mea cu ei este mai importantă decât aceea a presupusei lor colaborări cu securitatea. Zelul deconspirării acestor oamenii ar sta mai bine unora care au avut de
suferit (cum a fost cazul meu), decât unora care nu au avut nici o legătură cu problema în cauză. Tu socoteşti că o parte dintre pastorii noştri au minţit semnând declaraţia. Înseamnă că tu ştii sigur că acea „parte” a turnat. De asemenea îi prezinţi pe laici ca simpli muritori sau victime, care nu au fost implicaţi în asemenea mizerii, ca şi cum într-un sat numai popa era turnător. Să fim serioşi. Majoritatea colaboratorilor din Biserică au fost laici, nu pentru că laicii sunt mai răi, ci pentru că ei sunt majoritatea Bisericii. Da, au existat oameni verticali, inclusiv printre pastori. Dar mulţi, atât pastori cât şi laici au fost verticali în anumite aspecte şi îndoiţi în alte aspecte. Cât despre volumul lui Liiceanu, opinia mea este că şi liicenii sunt suspectabili de a fi fost lichele sau licheluţe. Aş face o distincţie între politică şi morală aici, cu precizarea că politica de orice culoare nu prea este morală, iar etica este mai complexă decât justiţia, întrucât are rădăcini în lumea spirituală şi se reflectă în conştiinţe diferite.
Cât priveşte dezinteresul Bisericii pentru o cercetare multidisciplinară, riguroasă şi imparţială în această chestiune, nu mă mir, deoarece aceeaşi lipsă de interes s-a manifestat şi în ce priveşte nevoia de a avea o adevărată istorie a adventismului românesc. Singura „consolare” ar fi aceea că nici alţii n-au făcut prea mult în acest domeniu. Oricum, nu suntem o confesiune foarte interesată de istorie. Şi nu este o laudă.
Nu ştiu ce demersuri au făcut alte biserici româneşti în problema relaţiilor cu serviciile secrete. Nu ştiu dacă s-au luat decizii la nivel superior în cazul lor, pentru a începe o veritabilă vânătoare de vrăjitoare. Dacă te referi la anumiţi cercetători dintre ei (de regulă, pastori) care au scris despre această chestiune, avem şi noi asemenea cercetători, dar mă îndoiesc că publicarea rezultatelor ar trebui să ducă la deconspirări de nume.

II. În ce priveşte “Institutul Teologic Adventist de Grad Universitar,” titulatura era oficială, apărea pe orice act oficial al Institutului în relaţie cu instituţiile statului, inclusiv cu ministerele. Seminarul fusese autorizat oficial ca instituţie de învăţământ terţiar şi era pe drum spre acreditare. De aceea studiile noastre erau recunoscute şi puteam primi o diplomă de licenţă în relaţie cu Facultatea de Teologie Reformată a Universităţii Babeş-Bolyai. Acelaşi drept îl avem astăzi, prin asociere cu Facultatea de Teologie Baptistă, în cadrul Universităţii Bucureşti. Din nefericire, autorizarea din ’92 s-a pierdut după mai mulţi ani, deoarece nu s-au făcut paşi în vederea acreditării. Problemele reale au fost multiple, atât obiective, cât şi datorate lipsei de viziune şi de unitate de înţelegere a problemei. În anii ’97 s-au făcut noi demersuri pentru autorizare, am fost din nou autorizaţi, apoi s-a obţinut acreditare pe linia Bisericii, din partea AAA (un comitet de experţi în educaţie de la GC, care include şi experţi neadventişti). Între timp, s-au înfiinţat şi specializări duble (teologie-litere, teologie-asistenţă socială), care s-au transformat apoi în specializări unice, ca şi la alte institute teologice: română-engleză, asistenţă socială, pedagogie). Institutul nu putea fi acreditat în România, până când fiecare din aceste specializări nu era acreditată. De câţiva ani a fost acreditată şi teologia pastorală, dar încă nu toate specializările institutului nostru.

Partea cea mai bună, din punct de vedere al valorii relative a diplomei, este în mod paradoxal, faptul că încă nu suntem acreditaţi ca unitate de învăţămâmt terţiar. Toate promoţiile care au absolvit între anii 1997-2012 au diplomă de Babeş-Bolyai sau de UB (cu excepţia unei singure promoţii, care s-a nimerit între cele două perioade de
autorizare). Această diplomă de UB contează mai mult în mediul românesc decât o diplomă de ITA, când va fi o instituţie deplin acreditată.

Nu ţin minte să se fi promis studenţilor mai mult decât era cazul, iar dacă li s-a vorbit despre “Master of Arts,” acestea erau speranţe şi posibilităţi, nu certitudini. În nici un caz ITAGU nu putea oferi diplome de licenţă, sau de ceva echivalent cu BA sau MA. Totuşi, absolvenţilor ITAGU li s-au echivalat în străinătate studiile. Singurii care au avut probleme au fost cei care erau absolvenţi ai Seminarului, înainte de 1992, sau care nu dăduseră examen de diferenţă la Babeş-Bolyai sau UB. Aceştia au avut probleme mai mari sau mai mici în străinătate, iar câţiva, după ce s-au întors în ţară cu un Master sau Doctorat, au descoperit că nu au diploma fundamentală de facultate. Intenţia de a avea cursuri de Master la ITA s-a materializat însă în ultimii ani. Avem promoţii care au absolvit cursuri de “Master of Arts in Religion” cu Universitatea Andrews (profesori AU au predat în campusul nostru) şi un tip de Master în Educaţie cu Universitatea Montemorelos din Mexic (în aceleaşi condiţii). La ora aceasta nu mai poate fi angajat cineva pastor în România fără MA. Vom avea în viitorul apropiat şi cursuri doctorale cu AU (probabil DMin – Doctor of Ministry).

Nu cred că sunteţi informat corect cu privire la ITA. Avem într-adevăr unele probleme ca orice şcoală, în special pe timp de criză, dar mai puţin cele pe care le-aţi enumerat. Problema taxelor şi costurilor la ITA este una de bun simţ. Percem taxe fără de care instituţia nu ar putea funcţiona, dar sunt iferioare taxelor percepute de alte instituţii similare (cu excepţia celor subvenţionate de stat). Acreditaţia sau neacreditaţi, costurile nu sunt diferite şi cineva trebuie să le suporte, asumându-şi toate riscurile. Noi suntem şcoală, nu instituţie de caritate. Şi nu este nici o minciună legată de acreditate. Adevărul l-am expus mai sus şi îl cunosc şi studenţii, deşi nu are nimeni nevoie de chiar toate detaliile. Noi nu eliberăm diplome, nu avem dreptul legal de a o face. Absolvenţii ITA primesc diplome de la UB, dacă au susţinut examenul de licenţă în mod legal şi acceptabil academic, iar absolvenţii de masterat primesc diploma din partea universităţilor care au ţinut cursuri la ITA.

Absolvenţii noştri au oricând acces la joburi în învăţământul public, unii chiar sunt în învăţământ, deşi în general au preferat învăţământul adventist. Dar sunt unii angajaţi în învăţământul public. Problema nu este diploma, deoarece nimeni nu poate respinge o diplomă UB, ci salariile foarte mici din învăţământ, precum şi cele mult mai mici pentru asistenţii sociali. Aceasta nu este problema şcolii noastre.
Aşadar, cu privire la motivele de blam pentru Biserică şi pentru Institut, eu aş fi mai nuanţat, mai realist, mai informat, mai reţinut, mai empatic.
Cu aceeaşi stimă,
FL

GJ catre Florin Laiu, 10 sept. 2012

Stimate domn,

am citit siderat raspunsul dumitale la problema turnatorilor si a colaboratorilor Securitatii, in randul predicatorilor adventisti. Este, intr-adevar, halucinant ce scrieti, daca acesta reprezinta punctul de vedere oficial al conducerii confesiunii azs. Un om ca dvs., convins de existenta diavolului si de influenta lui printre muritori, gaseste ca cel mai bun exorcism in privinta asta sunt piruetele asa de strambe logic si jenante, ca sa explice ca, de fapt, colaborarea cu Securitatea si/sau turnatoria era o problema politica sau ca predicatorii erau constransi si n-aveau alternativa! Se rascoleste in mormant Constantin Ticu Dumitrescu daca ar citi o asemenea aberatie rostita de un protestant! Ati auzit cumva de tortura vreunui predicator adventist pt ca nu a vrut sa devina turnator sau colaborator? Racolarile de colaboratori si turnatori din clerul azs au inceput inainte de anul 1960. In preajma anului 1960 existau deja ca. 22-25 de colaboratori si turnatori de nadejde, dintre predicatori. Numarul lor creste intr-adevar dupa 1960, iar spre sfarsitul anilor 1970 norma anuala de racolari propusa de Securitate crescuse spre cifra de ca. 30-35 “surse”/ pe judet ( inclusiv laici si clerici). Dupa anii 1980 cifrele acestea cresc si mai mult pana la ca. 45- 50 “surse” racolate/ an./ judet. Cedarile laicilor nu sunt echivalente cu cele ale predicatorilor. Nu mi-am imaginat ca problema aceasta poate fi echivalata de un adventist asa de studiat ca dvs., cu participarea americanilor azs pe front in Razboiul de secesiune. Este o enorma jignire pe care o aduceti adventismului mondial si istoriei confesiunii dvs. facand asemenea analogii, in genul televiziunilor romanesti care, cu cateva saptamani in urma, il asezau pe puscariasul Adrian Nastase in rand cu Iuliu Maniu, tot puscarias si el. Nu ma asteptam sa ma dezamagiti asa de jos! No comments!

In chestiunea minciunilor cultivate controlat in randul candidatilor la invatamantul universitar adventist, m-am informat de pe pagina internet a institutiei in cauza si a Ministerului Educatiei. Faptul ca o comisie americana din confesiunea dvs. a oferit o acreditare unui program de studii la Cernica, va permite cel mult sa anuntati candidatii dvs. ca ,probabil, diplomele de studii le vor fi recunoscute in USA, dar nu va da dreptul sa cultivati ambivalenta, lasand de inteles, prin omisiune, ca este vorba de o acreditare valabila in Romania. Diferenta intre autorizatie de functionare, acreditarea (confesionala din USA) si acreditarea Ministerului Educatiei din Romania e uriasa. Pe cine si cat timp va imaginati ca puteti pacali vorbind despre “acreditare pe linia Bisericii” sau sustinand ca de fapt “Adevărul l-am expus mai sus şi îl cunosc şi studenţii, deşi nu are nimeni nevoie de chiar toate detaliile.” Rar asa proba de iresponsabilitate academica si umana! In prezentarea internet a institutiei dvs. se cultiva intentionat aceasta confuzie. Nu suflati nici un cuvant catre candidati ca urmeaza sa-si dea licenta la Universitatea Bucuresti sau despre colaborarea dvs. cu Institutul Baptist in scopul examenelor de licenta. In anii 1992/ 1995 minciunile despre care va spuneam, le rosteau in anturajul studentilor de anii 3-4, principalii sefi ai scolii: rector Nelu Dumitrescu si decan Adalbert Orban. Ori nici ei nu stiau ce vorbesc, ori minteau premeditat. Tind sa cred mai degraba si eu prima varianta, devreme ce se impopotonau atat de usor cu titluri academice fara nici o acoperire.

Cred ca ne facem un bine reciproc, daca vom opri aici schimbul nostru de scrisori. Timpul este pretios si sunt sigur ca aveti multe obligatii.

Va urez succes,
Gabriel Jarnea
Florin LAiu catre GJ , 10 sept. 2012

Stimate Domnule Gabriel Jarnea

Observ că ați decis să aveți ultimul cuvânt într-o dispută pe care domnia voastră ați provocat-o. Eu cred că ultimul cuvânt îl are judecata de apoi. Vi s-a întâmplat vreodată să nu aveți dreptate?

Problema colaborărilor cu poliția comunistă este un episod trist din istoria noastră, nu neg faptul. Am vrut doar să spun că nu am eu harul sau pasiunea de a iniția vânătoarea de vrăjitoare și că este nedrept să considerăm că orice colaborare a afectat viața altora. Faptul că nu ați auzit de predicatori care au fost torturați și totuși nu au turnat, ține de limitele cercetărilor dvs. Euștiu că au existat și pastori care au fost torturați. Nu sunt informat despre ce s-a petrecut în Transilvania sau în Sud, dar la noi în Moldova au fost torturați pastori. Îmi amintesc trei cazuri: Ionel Mihordea (socrul lui L Cristecu), din stafful Comitetului Conferinței, fratele Kling, pastor de tineret (unchiul lui Dan Costin, care a lucrat cândva la RVS), Luca Constantinescu. Eram copil când Kling a murit în închisoare, iar Mihordea, la scurt timp după scurta detenție. Pe Luca Constantinescu, asociatul lui Kling, l-am cunoscut mai târziu, la Piatra Neamț. A s-făcut închisoare și oricine a făcut închisoare a fost torturat, cel puțin bătut sau torturat psihic.

Cea mai obișnuită formă de tortură a Securității a fost tortura psihică. Aș fi fost bucuros să mă bată bine și să abandoneze orice anchetă. Cu toate acestea, nu am fost torturat ca să colaborez, nici măcar nu mi s-a propus în primii ani în care au început să mă urmărească. Abia în ultimii ani, 85-89 au început să insiste să colaborez cu ei, și ofițerul s-a purtat destul de gentil. În ciuda refuzuiui meu sistematic, nu am fost nici măcar amenințat. Tatăl meu, acum pastor pensionar, a fost de când îl știu în conflict cu sistemul. Era permanent în dizgrația inspectorilor de culte și uneori a liderilor Bisericii. Cu toate acestea, nu a avut vreo întâlnire cu Securitatea până târziu, în anii 80. I s-a făcut percheziție acasă, i s-au luat cărțile, dar nu l-au chemat și nu l-au torturat pentru nimic. A doua oară a fost chemat împreună cu mine (căzusem în abatere cu proiectarea de slaiduri despre Apocalipsa, într-o comună și deranjasem pe popă și pe primar). Tata a fost chemat pentru că era pastorul comunității din comună. Am fost anchetați (împreună, nu separat) și apoi am fost nevoiți să promitem că nu se mai repetă. Dar nu am fost racolați ca să colaborăm cu ei. În dosarul meu apare un singur pastor care mă turna sistematic. Restul semnatarilor erau diverși laici (adventiști sau neadventiști), care au fost siliți să scrie ceva, dar au dat referințe care nu prezentau pericol. Cel mai grav document din dosar este o scrisoare personală (adresată unui for al Bisericii)
în care, cu toată naivitatea, reproșam cultului oarecare supușenie față de regim. Sunt și astăzi foarte mirat de faptul că Securitatea nu s-a ocupat mai serios de mine. Documentele din dosarul meu arată că atât securiștii, cât și colaboratorii lor, rareori își luau în serios rolul. Nu neg prin aceasta faptul că alții au suferit. Merită cercetat și scris despre. Dar opinia mea este că unii dintre nepastorii și neadventiștii care au suferit grav, au avut probleme politice, nu doar religioase. Adventiștii, în general, nu au făcut politică anticomunistă. Exprimau de regulă sentimente de stânga, pentru că dreptașii ne persecutaseră mult mai rău. Ca și în cazul evreilor, regimul „puterii populare” era perceput ca un Cyrus eliberator și ca un Cezar, căruia nu trebuie să-i faci opoziție, potrivit Exemplului.
Dacă doriți răspunsuri oficiale, mergeți la forurile oficiale ale Bisericii și informați-vă. Eu sunt un profesor de Biblie. Aceasta este cea mai compromițătoare colaborare pe care am avut-o. Pe cei care colaborau, deja îi știam (noi). Dosarul nu mi-a oferit surprize. Probabil să fi fost mai mulți colaboratori decât știu eu, dar turnători nu au fost mulți. Iar cei pe care-i știam ca turnători, fie au murit între timp, fie sunt de mult pensionari.

Privitor la școală, nu m-ați înțeles corect. Acreditarea din partea GC este una, iar din partea ministerului este alta. Am spus că toate specializările noastre sunt acreditate de stat, cu excepția pedagogiei. Informațiile de pe sait sunt practice, nu detaliate. Aceasta nu înseamnă că înșelăm candidații. Diploma pe care o vor primi este valabilă oriunde. Dar dacă vă place să contraziceți, pe motive lipsite de importanță practică, puteți continua. Pentru detalii, vă puteți adresa celor în drept, nu mie.

Cu stimă,
FL

FL catre GJ, 9- 10 sept. 2012
Mai căutaţi, domnule Jarnea. La un search superficial pe Google, am găsit un monitor din 2010, care spune ceva mai mult: http://www.univ-tomis.ro/0578.pdf Pentru detalii, cereţi informaţii şi documente de la secretariatul Institutului. Nu sunt persoana cea mai indicată să vă dea toate detaliile.
Dar cred că nu acesta este motivul că nu puteţi dormi.

FL
–––- Forwarded message –––-
From: Gabriel Jarnea 
Date: 2012/9/11
Subject: Document ME
To: Florin Laiu 
Cc: biserica adventista 

Puteti dovedi cu acte ca toate specialitatile scolii azs de la Cernica ( exceptie pedagogia!) sunt acreditate de stat? Ministerul Educatiei sustine contrariul. Aveti atasat aici documentul oficial
care va contrazice. LA pg. 75 gasiti exact situatia oficiala din 2008, neschimbata, pana azi. Dvs. in ce an ati absolvit Seminarul sau Institutul Adventist? Nu cunosc detaliat situatia celor 3 predicatori torturati de Securitate. E uimitor ca despre acesti eroi s-a vorbit extrem de putin mai ales dupa 1989. Ei fac parte, din cate inteleg, din categoria mica a acelor eroi profund jigniti ca dupa 1989 confesiunea pt care ei au suferit si murit eroic, a fost condusa de oameni fara scrupule si multi dintre ei vanduti Securitatii candva pe preturi de nimic. Chiar nu au deranjat si revoltat pe nimeni acest lucru in ierarhiile dvs., aceste contradictii morale uriase?

GJ

Anunțuri

11 Responses to Scrisori din roase plicuri…

  1. ge2oana says:

    Edi,

    Oare ce-ar mai fi de spus sau ce-ar mai putea spune FL, ca sa se autodefineasca sau sa fie definit cumva !!??

    Eu cred ca nici macar Dumnezeu, cat o fi El de Dumnezeu, NU POATE face nimic in legatura cu ASZ-SDA si , mai ales, cu oamenii dezamagiti si schiloditi sufleteste de tagma liderilor-beneficiari din sistemul asta .

    Realitatea cea mai clara este sucita conform idelogiei&interesului corporativ , ca de Dumnezeu , saracul Dumnezeu, cum dracu´ ar putea sa fie vorba in toata afacerea asta !!??

    Oricum , ca si informatie ,plus ceva informatii, merita atentia .

    In rest, ceva nou sub soare !?

    Nici vorba !

    Gruss

  2. Două constatări scurte:

    1. Mitul filologului/cărturarului s-a dus de suflet… scrie foarte prost pentru un „umanist”.

    2. Moral-politic e un fel de Felix (D. Voiculescu). Relativizări și „problematizări” penibile.

  3. lampadaru says:

    Reflectii lampadaresti de pranz

    Deviza clubului *iubeste-ti (sic) aproapele ca pe tine insuti * !

    Aplica deviza selectiv pentru derutarea oii.

    Asigura-ti existenta !

  4. Edi,

    Dacat tot te-ai apucat sa intri in subiectul asta, eu zic sa-l si lamuresti… 🙂

    Dupa mine, orice religie/biserica ORGANIZATA devine un STAT (mai laic ori mai teocrat). Asa ca bisericile sunt pana la urma stat-in-stat, iar conducatorii bisericilor trebuie sa cada la intelegere intr-un fel sau altul cu conducatorii statului daca vor sa fie „recunoscuti”. Altfel ajung in ilegalitate si suporta toate consecintele. Martorii lui Iehova, din cate stiu eu, erau considerati ilegali in Romania comunista.

    Confuzia porneste de la faptul ca enoriasii cred ca biserica este „condusa” de Dumnezeu (deh’, asta e de fapt argumentul fals in toata chestiunea) fiindca asa suna doctrina, cand in realitate orice biserica/religie este condusa de o grupare de oameni (doar numele si vesmintele difera, idea este tot aia).

    Si de-asta enoriasii ajung mereu sa se minuneze de situatia in care ajung: ei intra in biserica cu idea ca il slujesc/asculta pe Dumnezeu, si-ajung apoi sa constate (mai repede ori mai tarziu) ca de fapt ei ii slujesc/asculta pe/de niste oameni.

    Interesant este ca cele spuse mai sus enoriasii le stiu foarte bine dar le aplica exclusiv la „alte religii/biserici”, nicidecum la biserica/religia lor, si refuza sa vada alteceva decat „viziunile” pe care le au deja in cap.

    De-asta nu cumpara nimeni „alifie pentru ochi”… 🙂

  5. lampadaru says:

    *iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti*

    Si uite asa batand tzurca printre popice a iesit si algoritmul de intelegere a bibliei (ala care imi place mie ) despre care spunea domnul profesor A.I. ca nu ezista …..
    @Paul poate il comunici tu ca eu am picat examenul academic al comunicarii cu dansul care de fapt dupa spusele lui oricum e o spalare de creer …..

  6. Aurel Ionica says:

    lampadaru spune:

    Si uite asa batand tzurca printre popice a iesit si algoritmul de intelegere a bibliei (ala care imi place mie ) despre care spunea domnul profesor A.I. ca nu ezista …..

    Si uite asa, ai demonstrat ca atunci cind bati tzurca printre popice de fapt dai cu bita-n balta ca nu esti in sate nici sa citesti, asa cum le sta bine oxigenatilor de aici. Paul vorbea de biserici, iar mata ai inteles biblie. In mintea mata de oxigenat confuz, Biblia, bisericile, dogmele, si interpretarile atit ale fundamentalistilor cit si ale liberalilor sunt toate unul si acelasi lucru. Bravo, dai tare cu tzurca printre popice sau cu datul bitei in balta ca in felul acesta in mod sigur veti scoate lumea din intuneric.

  7. lampadaru says:

    Domnule Ionica
    Sincer mesajul meu nu avea nici o legatura cu ce a spus Paul (cu care sunt perfect de acord) pur si simplu este legat de ce ati afirmat dvs. In cadrul unui dialog anterior . Algoritmul identificat de/pentru mine se pare ca nu va surade , nici o problema cand o sa il aplicati o sa am doar un deja-vu al demersurilor dvs.
    Cu respect lampadaresc va salut precis !

  8. lampadaru says:

    Ps.
    A se intelege *respect lampadaresc* ceea ce ramane din respectul maximal dupa ce lacom si singur te-ai infruptat din el .

  9. https://danutm.wordpress.com/2013/12/07/gheorghe-modoran-biserica-prin-pustiul-rosu/
    Dupa baptisti (prin citeva lucrari mai degraba teziste si prea apropiate de diversii poli de putere ai acestei comunitati) si penticostali (prin Rascumpararea memoriei, o lucrare remercabila prin acuratetea ei, tinind cint de faptul ca autorul nu este istoric de profesie), iata ca si adventistii din Romania au publicat un text care analizeaza situatia acestei confesiuni sub comunism, cu luminile si umbrele ei. Este vorba de cartea lui Gheorghe Modoran, Biserica prin pustiul rosu. Rezistenta si compromis in adventismul din Romania in perioada comunista.

  10. ge2oana says:

    Bogdan,

    Da, asa e, doar ca SS de la azs.ro a facut mult ca sa nu mai fie disponibila.
    Ca cica nu e ….oportuna, face rau ca zice, si nu e cazul.
    Eu am citit cu interes profesional si pot sa zic ca e bine documentata, nu e pasionala sau sa tina cumva cu ursu´, nu, e pe fapte si personaje.

    Aaaa, ca a aparut exegeza despre ce si cum , deh, narav azs, ca adica , nu ce-a fost si cum a fost e adevarat , ci alte alea despre „planul lui Dumnezeu”, cacanarii de astea care sa spele krurile kcate ale unor golani care au facut ce-au vrut la adpostul securitatii.

    Ma bucur daca ai citit-o , pe bune !

  11. @ge2oana :
    am dezvoltat o pasiune pentru perioada comunista din Romania si am citit mult despre diabolica securitate comunista . Posed aproape toata colectia „Memoria-revista gandirii arestate ” -(http://revista.memoria.ro) .
    Am avut o discutie cu dl. Bocaneanu despre cartea lui Modoran si dansul incerca sa fie echidistant sau correct politic 🙂
    Domnului Modoran I-am adresat felicitari via e-mail si mi-a multumit ! Comunismul si postcomunismul societatii romanesti este cancer , ciuma si asta se vede si in AZS bineinteles . Nimeni nu are raspuns la intrebarea : Cum de a fost posibil , blestemul asta asupra societatii romanesti ?
    PS : SS-ul AZS mi-a cerut sa ma barbieresc si sa ma tund inainte de botez ! asa ca stiu cu ce se mananca ” comitetul ” 🙂
    PEACE !

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: