Viaţa, ca informaţie (I)

Introducere

Edi si cu mine avem cel putin doua convingeri comune. Amandoi suntem de acord ca adevarul va invinge. Nu exista un ideal mai inalt decat a cunoaste adevarul si a-l urma, indiferent unde te va duce. A doua convingere comuna este ca in disputele noastre amicale pe tema evolutiei vom invinge prin checkmate. Aici drumurile noastre se despart. Edi considera ca deja a gasit adevarul si a invins. Eu cred ca sunt inca in procesul de a cunoaste adevarul si ca doar o cunoastere deplina a lui poate garanta victoria.

Adevarul nu este atat de usor de gasit traind intr-o lume si o vreme cand teoria evolutiei darwiniene este “vaca sacra” a academiei. Asa cum imi spunea fiul meu cand isi pregatea dosarul pentru admiterea intr-un program de Masters in biologie, trebuie sa fii foarte atent in formularea oricarui eseu, a oricarei scrisori de intentie, pentru a nu da nici cea mai mica impresie ca ai o parere diferita fata de paradigma de gandire (ma refer la universitati din domeniul public). Daca esti banuit ca nu esti dedicat 100% cauzei evolutionismului, nu vei fi acceptat in program, punct. Iar daca ai “zburat pe sub radar”, poti sa fii sigur ca nu vei avea ocazia sa discuti liber (pro-con) in campus despre teoria evolutiei darwiniene. Acest aspect a fost criticat de W. Provine in cuvantarea pe care a oferit-o la a doua aniversare a Zilei lui Darwin in 1998:

“(….) a small group of powerful naturalist evolutionists have taken control of our schools. They want to stifle discussion of evolution in the classroom by everyone according to his or her beliefs Discussion may then change minds. Evolutionists are their own worst enemies by preventing free discussion of all views in the biology classroom.” [1]

A vorbi impotriva evolutiei darwiniene a devenit o blasfemie. Sa ridici intrebari si obiectiuni este considerat un atac impotriva comunitatii intelectuale, impotriva prestigiului si integritatii oamenilor de stiinta, iar unii considera ca este chiar un atac impotriva rationalitatii, al progresului stiintific, si o amenintare la adresa civilizatiei moderne. In cuvintele lui Dawkins:

„It is absolutely safe to say that if you meet somebody who claims not to believe in evolution, that person is ignorant, stupid or insane (or wicked, but I’d rather not consider that)”.[2]

Suna familiar, nu-i asa? Am primit adesea astfel de “complimente” pe care le-am asimilat ca pe niste vaccinuri. Asta ma ajuta sa continui cercetarea si, daca mi se cere, sa impartasesc si altora ceea ce am aflat. Articolul de fata este doar o introducere la o mini serie de articole prin care incerc sa raspund provocarii primite din partea lui Edi[3]:

“Pozitia ta cu privire la evolutie este cunoscuta. … argumentul tau principal este ca biologia moleculara ar fi dovedit imposibilitatea acumularii de informatie in ADN prin mutatii + selectie naturala. … simte-te liber sa ne spui care sunt acele date din biologia moleculara care dovedesc ca evolutia darwiniana este imposibil de sustinut?

Argumentul meu este, de fapt, ca studiind ceea ce savantii au descoperit in domeniul biologiei moleculare ofera o intelegere largita a proceselor vietii si a organismelor in general, si poti deosebi limitele si inadecventa teoriei neodarwiniene ca model-umbrela a dezvoltarii vietii. In acest scop, voi prezenta datele stiintifice care sunt evidentiate in diverse lucrari de cercetare, interpretarile pe care savantii le ofera in legatura cu observatiile facute, la care voi adauga comentariile mele atunci cand voi considera ca anumite lucruri care ar trebui sa fie spuse sunt trecute sub tacere din diverse motive. Nu intentionez sa conving pe nimeni sa gandeasca asa cum gandesc eu, ci doar imi revendic dreptul de a-mi exprima liber opinia.

Teleologia organismelor vii

Stiinta porneste intotdeauna de la observatie, iar unele lucruri sunt evidente. Prea putini oameni de stiinta vor refuza sa admita ca exista un aspect intentional, teleologic, ce caracterizeaza organismele vii. Insusi Dobzhanski spunea:

“It would make no sense to talk of the purposiveness or adaptation of stars, mountains, or the laws of physics”, (…) dar “adaptedness of living beings is too obvious to be overlooked … Living beings have an internal, or natural, teleology.”[4]

Iar filozoful biologiei Robert Arp formula astfel:

„Thinkers cannot seem to get around [evolutionary biologist Robert] Trivers’ claim[5] that “even the humblest creature, say, a virus, appears organized to do something; it acts as if it is trying to achieve some purpose” … Darwin’s biology does not deny — rather, it reaffirms — the immanent teleology displayed in the striving of each living being to fulfill its specific ends … Reproduction, growth, feeding, healing, courtship, parental care for the young — these and many other activities of organisms are goal-directed”.[6]

Cu toate acestea, ideea ca evolutia are o intentionalitate si finalitate teleologica a fost considerata anatema de majoritatea biologilor evolutionisti post-Darwin. P. A. Corning remarca:

Indeed, the fundamental distinction between a contingent, historical, ‘trial-and-success’ process and a deterministic directional process, whether divinely sanctioned or as the result of some hidden natural force or ‘law’, lies at the very heart of the great divide between scientific and religious world views.[7]

Ca atare, unul dupa altul oamenii de stiinta evolutionisti au depus eforturi sustinute pentru a avansa ideea de “pseudo-teleologie”, ideea ca acest aspect de scop si finalitate a lumii organice este doar o iluzie si ca organismele sunt practic niste masini care executa un set de intructiuni codate in moleculele de ADN si ARN. Modul in care este de regula prezentata teoria evolutiei subliniaza ca intreaga dezvoltare a vietii de la bacterie la om a avut loc printr-un proces natural. In acest context, “natural” inseamna de regula “in totul material, fara nici un scop si, evident, fara nici un sens”. Daca pe de o parte respingerea proceselor naturale nu duce prea departe, adoptarea unei viziuni strict materialiste nu ofera nici ea speranta unei iluminari deosebite. Considera biologii ca adevarul este important si ca munca lor are o valoare si semnificatie? Intentia si finalitatea sunt “straine” de natura? Daca nu, de ce ar fi straine de procesele fundamentale ale vietii?

Unitatea organismului – o realitate obiectiva

Biologia moleculara, desi ramane un camp de studiu important, este astazi depasita de o orientare noua in biologie numita “biologia sistemelor”. Biologia moleculara tine de abordarea veche, reductionista, in care sistemele biologice sunt disectate si partile lor componente examinate individual, pana chiar la nivelul genomului. Chintesenta reductionismului biologic, care a constituit paradigma de gandire pentru mai bine de jumatate de secol, este bine exprimata prin fraza atribuita lui Francis Crick (1966):

“The ultimate aim of the modern movement in biology is to explain all biology in terms of physics and chemistry”. [8]

Desi reductionismul in biologie a avut un rol important in aceea de a examina in amanunt procesele biochimice care sunt inerente vietii, in acelas timp a fost o piedica in intelegerea fenomenelor complexe observabile in fiintele vii care ne aduc in prim plan realitatea ca un organism viu este o unitate ireductibila la partile sale componente. Unitatea, care este o caracteristica fundamentala a organismului, este rezultatul integrarii exhaustive a numeroase parti componente mai mici. Un puzzle are unitate. O movila de nisip nu are.

Cand construim un avion sau o masina, folosim parti pe care le ansamblam conform unui plan care incorporeaza anumite legaturi fizice de cauzalitate conform intentiei pe care am avut-o in vedere. Performanta realizata de masina este dependenta de aceste relatii de cauzalitate, de acest set de “conditii initiale”. Organismul nu este o masina. El nu este inzestrat cu un set fix de “conditii initiale”  pe baza carora apoi va functiona. Un organism viu este un sistem dinamic in continua schimbare, capabil de a-si modifica parametrii de functionare de la un moment la altul, creand el insusi “conditii noi”, adica are capacitatea de auto-reconfigurare si auto-expresie care nu depinde de un set initial de factori. Aceasta  munca de auto-design este o activitate inseparabila de insasi viata organismului, este insasi exprimarea vietii si nu doar o cauza a ei. Este posibil ca aceasta calitate de auto-determinare o organismului sa fie intr-un fel cuprinsa si codata doar in moleculele de ADN si ARN asa cum a crezut Francis Crick? Biologia sistemelor propune ca “dogma centrala a biologiei” exprimata de Crick, desi are valoarea ei in intelegerea modului in care informatia se transmite in genom, este astazi depasita sau mai bine zis complementata de realizarea faptului ca intr-un sistem organic informatia calatoreste in toate sensurile. Genomul a ajuns sa fie inteles astazi nu atat ca un set de informatii care codeaza si determina procesele biochimice ale vietii, ci este un fel de baza de date pe care organismul o foloseste moment de moment pentru a supravietui, a se reproduce, si a se adapta la mediul inconjurator. Viata nu mai poate fi privita sau definita doar prin prisma biochimiei, ci ea trebuie inteleasa ca o expresie a informatiei, pe care eu as numi-o “ informatie inteligenta”. Traim de ceva vreme in “era informatiei”, dar sensul frazei este de obicei unul tehnologic, al modului in care informatiile traverseaza aproape instant intregul glob pamantesc. Dar informatia ca viata, sau mai bine zis viata ca informatie este cu totul altceva. In sistemele biologice, informatia trebuie inteleasa ca informatie functionala, dinamica, in stare sa produca amino-acizi, proteine, organe si organisme. Despre cum a aparut aceasta informatie, nu avem deocamdata o explictie stiintifica, acesta ramanand un domeniu al filozofiei. Dar pretentia neodarwinismului ca poate explica dezvoltarea, innoirea, multiplicarea si diversificarea informatiei, si respectiv a vietii, trebuie sa fie examinata. Personal nu sunt de acord cu opinia lui Christoph Adami:

“We of course know that all life on Earth has enormous amounts of information that comes from evolution, which allows information to grow slowly. Before evolution, you couldn’t have this process. As a consequence, the first piece of information has to have arisen by chance.”[9]

“It has to”? “By chance”? Vom continua sa exploram in articolele urmatoare.

 

 

Referinte                                                                  

[1] Provine, William (1998). “Evolution: Free Will and Punishment and Meaning in Life”, abstract of keynote address at the Second Annual Darwin Day Celebration, University of Tennessee, Knoxville (Feb. 12). Available at https://web.archive.org/web/20070829083051/http://eeb.bio.utk.edu/darwin/Archives/1998ProvineAbstract.htm

[2] http://www.goodreads.com/quotes/273975-it-is-absolutely-safe-to-say-that-if-you-meet

[3] https://oxigen2.net/2016/04/18/cum-a-pierdut-dembsky-pariul-cu-darwin/comment-page-1/#comment-53244

[4] Dobzhansky T , Ayala FJ , Stebbins GL , Valentine JW , eds. 1977. Evolution. San Francisco, CA: Freeman.

[5] Trivers, Robert (1985). Social Evolution. Menlo Park CA: Benjamin-Cummings.

[6] Arp, Robert (2007a). “Evolution and Two Popular Proposals for the Definition of Function”, Journal for General Philosophy of Science vol. 38, pp. 19-30. doi:10.1007/s10838-006-9008-3

[7] Corning, P. A. (2014), Evolution ‘on purpose’: how behaviour has shaped the evolutionary process. Biological Journal of the Linnean Society, 112: 242–260. doi: 10.1111/bij.12061

[8] Crick FHC (1966) Of Molecules and Men. University of Washington Press, Seattle, WA, USA

[9] https://www.quantamagazine.org/20151119-life-is-information-adami/

Anunțuri

57 Responses to Viaţa, ca informaţie (I)

  1. geronimo1123 says:

    @AV,

    Uite aici un raspuns posibil la intrebarea retorica propusa de answersingenesis legata de numarul de mutatii per generatie : http://sandwalk.blogspot.ro/2015/04/human-mutation-rates-whats-right-number.html.

  2. Sonata says:

    @ Edi

    Doar ca fapt divers: nu mi se pare cinstit ca eu sa nu-mi pot edita/corecta comentariile pe cand alții, ca polihronu, au aceasta posibilitate. Ai vreo explicație? Ti-am mai spus, sunt logat, deci nu asta e motivul.

  3. lampadaru says:

    @sonata
    De ce sa faci domne* edit sa/ncurcat *duhul sfant* in argumente ?

  4. Sonata says:

    @ geronimo1123,

    AV anticipează fără sa înțeleagă faptul ca pentru a înțelege „textele” trebuie sa studieze cât mai mult posibil din actualele discipline ale științei la care se referă textele.

    Articolul propus de tine este interesant dar nu se referă la „Haldane’s Dilemma”, ci la chestiunea ceasului molecular. Nu obiectez la media pe care o face autorul (100 mutații pe generație) dar însăși rata asta pune TE in dificultate pentru ca sunt mult mai multe probleme care se leagă între ele si le voi aborda in viitor. Unii au încercat sa rezolve dilema lui Haldane, dar argumentația lor este nesatisfăcătoare. Dilema lui Haldane este încă valabilă, dar este mai mult decât ce a crezut Haldane ca este.

  5. dorinvieru says:

    „Coincidentele sunt modul lui Dumnezeu de a ramane anonim”

    Dumnezeu dă cu fulgere și cu accidente mortale ?

    ai vreo singura exceptie de la regula pentru a-ti justifica „posibilitatea”, sau este doar argument din ignoranta.

    Când spun procese naturale nu am nevoie de o dovadă. Știința lucrează numai cu procese naturale. Apelul la argumentul din ignoranță în acest context este un nonsens. Orice posibilitate acceptată de știință va fi o explicație naturală. Tu îmi ceri o excepție supranaturală pentru apariția vieții. Asta nu este știință.
    Da, este adevărat că nu înțelegem cum a apărut viața, dar când eu spun că viața a apărut prin procese naturale, accept faptul că metoda de investigare științifică este cea mai bună metodă de investigare a adevărului. Și nu, nu mă contrazic. Dacă eu îți spun că viața a apărut prin procese naturale, dar nu cunoaștem aceste procese, asta nu înseamnă că, tu ai voie să intervii în știință cu explicații supranaturale. Nu cunoaștem regulile jocului (cum a apărut viața), dar singura metodă pe care o avem pentru cercetare, este înțelegerea cauzelor naturale. Asta este știința.

    Eu am mai spus: nu exista nici un experiment care sa demonstreze ca mutatiile aleatorii au adus informatie noua, functionala in genom, care sa duca la formarea de aminoacizi noi, proteine noi, etc.

    http://www.nature.com/nature/journal/v434/n7034/full/nature03466.html
    https://www.newscientist.com/article/dn13673-evolution-myths-mutations-can-only-destroy-information/

    Pe de alta parte, nici tu nu ai avut nici o reactie la ceea ce ti-am aratat din domeniul tau. (?)

    Nu compara merele cu perele. O eroare de sintaxă semnalată de un compilator reprezintă o comparație cu o informație deja existentă. Din acest motiv, limbajul de programare este limitat (este un sistem închis). Într-un limbaj de programare tu ai practic numai variatele corecte, fără nici o posibilitate de modificare a sintaxei. Spre deosebire de tranzisor (logic gate), lumea vie se poate modifica fizic. Nu poți compara erorile dintr-un limbaj cu erorile din ADN. Cele două nu sunt comparabile. Și sper să nu îmi amintești că există softuri care folosesc AI având ca model TE. Exemplul pe care mi l-ai dat nu este nici pe departe din această categorie.

  6. Sonata says:

    @ dorinvieru

    „Dumnezeu dă cu fulgere și cu accidente mortale ?”

    Am spus eu asa ceva? Ti-am dat doar o zicala a lui Einstein.

    „Când spun procese naturale nu am nevoie de o dovadă. Știința lucrează numai cu procese naturale. Apelul la argumentul din ignoranță în acest context este un nonsens. Orice posibilitate acceptată de știință va fi o explicație naturală. Tu îmi ceri o excepție supranaturală pentru apariția vieții.”

    Tot nu ai raspuns la intrebare. Cred ca trebuie sa renunt. Si nu despre originea vietii era vorba Vad insa ca toti cei care faceti alergie la „Inteligenta” sau „Dumnezeu”, imediat atasati din oficiu ideea de supranatural, ca si cum Dumnezeu nu are voie sa se implice in natura respectand legile pe care El le-a stabilit. Eu zic, dimpotriva!

    Trimiterile tale duc, prima, la un text pe care nu am avut timp sa-l studiez, cum de altfel am spus deja ca nu ma ocup deocamdata cu problema omului, iar a doua este un text atat de slab si plin de erori incat ma mir ca nu le-ai descoperit si singur.

    ” Într-un limbaj de programare tu ai practic numai variatele corecte, fără nici o posibilitate de modificare a sintaxei. Spre deosebire de tranzisor (logic gate), lumea vie se poate modifica fizic.”

    Si eu nu tot asta am spus? Ca informatia care a prescris legile naturii este statica, in sensul ca legile naturii sunt constante si materia inorganica nu poate decat sa se comporte strict determinat de ele? Si ca informatia care a prescris viata este dinamica si se poate dezvolta? Ideea pe care o pierzi din vedere este ca neodarwinismul propune un „mecanism” care nu functioneaza, si totusi toata lumea se mira dupa ea ca dupa fiara.

    „Nu poți compara erorile dintr-un limbaj cu erorile din ADN. Cele două nu sunt comparabile.”

    Dimpotriva, pot compara erorile in functie de informatia functionala ideala fie ca sunt in limbaj, fie ca sunt in ADN. ADN-ul este redat ca o insiruire de caractere ACTG si este baza alcatuirii arborilor filogenetici moleculari.

    Ma opresc aici, scuze pentru timpul prea putin pe care il am la indemana.

  7. dorinvieru says:

    Nu esti consecvent Sonata.
    Daca Dumnezeu a facut legile naturii si acestea creaza fulgere care ii omaoara pe oameni, atunci cine este responsabil pentru asta ?

    Intrebarea ta era pe ce statistica ma bazez cand spun ca este posibil ca o celula vie sa apara prin procese naturale. Exista viata si asta este un fapt. Daca accepti supranaturalul pentru aparitia vietii iesi din metoda de cercetare stiintifica. Nu am alt raspuns. Daca imi spui ca Dumnezeu a creat viata prin legile naturii, este acelasi lucru. Iesi din metoda de cercetare stiintifica.
    Care mai e diferenta dintre natural si supranatural daca Dumnezeu lucreaza prin legile fizicii. Sau vrei sa spui ca Dumnezeu a calculat fiecare forta, reactie chimica si a stiut ca viata o sa apara ?

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: