Bible fast-food, partea întâi: Agape cu de toate
17 noiembrie 2017 13 comentarii
Nu știu cum sunt alții dar eu m-am săturat până peste cap de felul în care se predică în bisericile neo-protestante. Cu mici variațiuni sectare, vorbitorii au o listă scurtă de subiecte (speed dial), pe care le rulează în buclă până la imunizarea totală și definitivă a asistenței.
Cap de serie este magicul agape, cu binecunoscutele clișee: Dumnezeu iubește agape, credincioșii adevărați trebuie să (se) iubească agape, agape e picată din cer, creștinismul e fabrică de agape, agape va salva omenirea. Paradoxal, publicul parcă nu se mai satură de asemenea platitudini. Este de fapt pseudo-teologie.
O mică incursiune în trecut
În anii ’30, teologul luteran Anders Nygren propune un dualism între agape (dragostea necondiționată, creștină) și eros (dragostea egoistă, grecească): Agape and Eros (pdf). La modul practic, toate predicile moderne pe tema asta reciclează materialul suedezului, transformat în dogmă. Agape e dragoste sfântă, eros e dragoste carnală (zeul Eros).
Un teolog olandez contemporan, istoric al creștinismului, Gilles Quispel, are curajul să dărâme ceea ce devenise un mit pios. In volumul Gnostica, Judaica, Catholica, (eseurile EROS AND AGAPE IN THE GOSPEL OF JOHN si GOD IS LOVE) Quispel iși arată nemulțumirea față de felul în care creștinii violează și abuzează textul Bibliei .
Jesus is quoted as having said that the greatest love is to give your life for a friend. This is somewhat astonishing, because, as Bultmann remarks in his commentary, one would expect the greatest love to be love of your enemy. And then it occurs to us that this ideal of death for a friend is a locus communis of erotic literature.
It is a sign of eros if a man lays down his life for his friend(s).
Agape pe tavă
Demas, din dragoste agape pentru lumea de acum, m-a părăsit şi s-a dus la Tesalonic – 2 Tim 4:10
Dragostea ta agape pentru mine a fost minunată, mai minunată chiar decât dragostea femeilor – 2 Samuel 1:26
Căci iubirea ta agape este mai plăcută decât vinul – Cantarea Cantarilor 1:2 (si restul cărții)
Dacă-i iubiţi agape doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare colectorii de taxe nu fac la fel? – Matei 5:46
Dacă-i iubiţi agape doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Căci şi păcătoşii îi iubesc pe cei care-i iubesc pe ei!– Luca 6:32
… căci iubeşte agape neamul nostru şi el ne-a construit sinagoga! – Luca 7:5
Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi agape pe celălalt… – Matei 6:24
Poate nu întîmplător, termenul a dat naștere unui obicei foarte pământean: mesele în comun, numite in NT chiar agape (același lucru cu banchetele păgâne în cinstea zeilor sau cu pomenile românești în cinstea mortului) criticate de Pavel în bisericile Corintenilor pentru că deveniseră ocazii de îmbuibare, beție și etalare a poziției sociale.
Nu în ultimul rând, greaca modernă spune Te iubesc folosind același termen: Σ ‘αγαπώ (S ‘agapó)
Simone mă iubesti (agape)? Da, te iubesc (fileo)Simone mă iubești (agape)? Da, te iubesc (fileo)Simone mă iubești (fileo)? Da, te iubesc (fileo)
Simone mă iubesti (agape), așa ca toată lumea?
Simone mă iubesti (agape), așa ca toată lumea?
Simone mă iubești (fileo), gata să mori pentru mine?
oxigen2 
Eu cred ca dragostea divina este neconditionata. Si as zice ca este si nemeritata. Dumnezeu nu ne cantareste meritele si virtutile inainte de a ne iubi, asa cum facem noi oamenii cu semenii nostri, ci ne iubeste pur si simplu. Mai cred si ca, si aici e smintitor pentru multi, nu exista om pe lume, oricat de rau ar fi, care sa nu fie iubit de Dumnezeu. Mai cred si ca iubirea lui Dumnezeu are puterea de a-i da valoare omului, de a-l pretui, fara ca el sa fi facut ceva pentru asta in prealabil. Este genul de iubire surprinzatoare si de neinteles.
„…dragostea divina este neconditionata… si nemeritata. Dumnezeu… iubeste pur si simplu… da valoare omului… fara ca el sa fi facut ceva pentru asta in prealabil… iubire surprinzatoare si de neinteles.”
De unde rezulta ca pe nimeni nu iubeste Dumnezeu mai cu foc (oops!) decit pe mine, ateul.
AV
Din cartea Agape and Eros
1.Agape is spontaneous and „unmotivated”
2.Agape is „indifferent to value”
3.Agape is creative
4.Agape is the initiator of fellowship with God
La cat au ridicat teologii astia stacheta, nici nu e de mirare ca niciun (dumne)zeu nu se da in vant sa ocupe locul vacant din istorie
Taci, Ianise, ca-mi provoci melancolii. Am spus si eu povestea asta (cu mitul ‘agape’) de mai multe ori, mai ales plecind de la Ioan 21 – odata, chiar dupa ce un venerabil diasporean a regurgitat aberatiile astea de la un amvon vienez. Sadic mai eram, doamne! Da’ las, ca tot io’s cel mai iubit dintre paminteni.
Poli
Data viitoare sa fii mai degraba masochist decat sadic. Credinciosii iubesc miturile asa ca, daca vrei sa povestesti sau sa deconstruiesti unul, incepe cu formula „Domnul mi-a aratat”. Si daca mai inventezi si un citat dintr-o Marturie Selectata e si mai bine.
De-ale melancoliei: ma gandesc ca profesorii nostri de omiletica ar fi trebuit sa ne faca un test de masochism inainte. Stiu cativa colegi care ar fi aruncat scala in aer. Acum sunt pe la TV sau au ajuns „organe” 🙂
Ha, si eu am spus-o.
In alta ordine, nu exista iubire neconditionata. Agape Theou este de fapt iubirea de sine a lui Theos care isi manifesta iubirea neconditionata fata de pacatos exclusiv pentru propria slava. Augustin si Calvin au rezolvat problema asta de mult. La fel, altruismul neconditionat al sfantului cu vocatie de martir este o forma de narcisism.
Andrei Voiculescu says:
„Dumnezeu nu ne cantareste meritele si virtutile inainte de a ne iubi, asa cum facem noi oamenii cu semenii nostri, ci ne iubeste pur si simplu.”
Pe de alta parte, doar unii oameni vor ajunge in rai iar ceilalti in iad, iar criteriul selectiei celor mantuiti sunt „merite si virtuti”, oricare ar fi acestea (fapte, credinta, rituale, etc). Deci iubirea asta neconditionata e utila predicatorului sa stimuleze emotional pe ascultatori, dar daca analiezi critic, vezi ca n-are nici o valoare practica.
@Ianis
Fain articol, iar mutra tipului din poza ma face sa bufnesc in ras de fiecare data cand il vad (probabil ca imi aminteste de personaje reale pe care le-am vazut in postura asta).
„1.Agape is spontaneous and „unmotivated”
…
La cat au ridicat teologii astia stacheta, …”
Sau poate e doar descrierea unui instinct, care, in mod ironic, a evoluat sa protejeze reproducerea a unei selfish gene. Un instinct aproape pierdut de omul modern ca foloseste mai mult logica si ratiunea si evalueaza mai bine raportul costuri-castiguri inainte de a sarii sa faca un act de agape necugetat (care sa-l regrete mai tarziu).
Apropo de mituri.
Nu e nevoie sa parcurgi multe pagini ale Bibliei pentru a vedea cat de ”agape” iubeste Dumnezeu. Aceasta divinitate nu isi face simtita prezenta, pare mai degraba un ins cu dese schimbari de dispozitie. Ca sa preiau ce spune un ateu contemporan, asa cum un burlac casatorit nu numai ca nu exista, nici nu poate exista, nici un Dumnezeu definit ca iubitor nu poate exista avand in vedere ”portretul” lui Biblie.
CV
Pornind de la clipul tau, tot de la Sapolsky
Despre originea religiei: humans like explanations, humans like causality, humans like simple chains of causality, humans especially like that during periods of stress, during period of anxiety, a sense of control, a sense of predictability, a sense of explanation
Despre moralitate: triburile de vanatori-culegatori nu aveau zei care sa le pretinda comportament moral, nu-i judecau, nu le dadeau pedepse. Abia dupa aparitia societatilor mari, unde oamenii interactionau cu indivizi necunoscuti, a aparut ideea de moralitate, ca nevoie sociala. Un fel de politie care sa ofere recompense si pedepse in functie de comportament
“Christianity gave Eros poison to drink; he did not die of it, certainly, but degenerated to Vice.”
― Friedrich Nietzsche, Beyond Good and Evil