Bible fast-food, partea întâi: Agape cu de toate

Nu știu cum sunt alții dar eu m-am săturat până peste cap de felul în care se predică în bisericile neo-protestante. Cu mici variațiuni sectare, vorbitorii au o listă scurtă de subiecte (speed dial), pe care le rulează în buclă până la imunizarea totală și definitivă a asistenței.

Cap de serie este magicul agape, cu binecunoscutele clișee: Dumnezeu iubește agape, credincioșii adevărați trebuie să (se) iubească agape, agape e picată din cer, creștinismul e fabrică de agape, agape va salva omenirea. Paradoxal, publicul parcă nu se mai satură de asemenea platitudini. Este de fapt pseudo-teologie.

O mică incursiune în trecut

În anii ’30, teologul luteran Anders Nygren propune un dualism între agape (dragostea necondiționată, creștină) și eros (dragostea egoistă, grecească): Agape and Eros (pdf). La modul practic, toate predicile moderne pe tema asta reciclează materialul suedezului, transformat în dogmă. Agape e dragoste sfântă, eros e dragoste carnală (zeul Eros).

Un teolog olandez contemporan, istoric al creștinismului, Gilles Quispel,  are curajul să dărâme ceea ce devenise un mit pios. In volumul Gnostica, Judaica, Catholica, (eseurile EROS AND AGAPE IN THE GOSPEL OF JOHN si GOD IS LOVE) Quispel iși arată nemulțumirea față de felul în care creștinii violează și abuzează textul Bibliei .

Analizând Ioan 15:13 (Nu este mai mare dragoste/agape decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi) observă că tema individului care își dă viața pentru prieten/iubit are o istorie veche în literatura clasică
Jesus is quoted as having said that the greatest love is to give your life for a friend. This is somewhat astonishing, because, as Bultmann remarks in his commentary, one would expect the greatest love to be love of your enemy. And then it occurs to us that this ideal of death for a friend is a locus communis of erotic literature.
Ideea lui este că eros și agape pot fi folosiți interschimbabil (eros nu apare în NT) si că idealul antic era:
It is a sign of eros if a man lays down his life for his friend(s).
Ceea ce a făcut și Isus.
Agape pe tavă
Dincolo de fanteziile pioase ale lui Nygren, agape este, de fapt, termenul generic pentru dragoste, fără vreo încărcătură religoasa. Nu e revelată, nu e specială, oricine o poate avea. Poate să includa banii si sexul:

Demas, din dragoste agape pentru lumea de acum, m-a părăsit şi s-a dus la Tesalonic – 2 Tim 4:10

Dragostea ta agape pentru mine a fost minunată,  mai minunată chiar decât dragostea femeilor – 2 Samuel 1:26

Căci iubirea ta agape este mai plăcută decât vinul – Cantarea Cantarilor 1:2 (si restul cărții)

Dacă-i iubiţi agape doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare colectorii de taxe nu fac la fel? – Matei 5:46

Dacă-i iubiţi agape doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Căci şi păcătoşii îi iubesc pe cei care-i iubesc pe ei!– Luca 6:32

 … căci iubeşte agape neamul nostru şi el ne-a construit sinagoga! – Luca 7:5

Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi agape pe celălalt… – Matei 6:24

Poate nu întîmplător, termenul a dat naștere unui obicei foarte pământean: mesele în comun, numite in NT chiar agape (același lucru cu banchetele păgâne în cinstea zeilor sau cu pomenile românești în cinstea mortului) criticate de Pavel în bisericile Corintenilor pentru că deveniseră ocazii de îmbuibare, beție și etalare a poziției sociale.
Nu în ultimul rând, greaca modernă spune Te iubesc folosind același termen: Σ ‘αγαπώ (S ‘agapó)

Cele mai aberante predici cu aromă de agape le-am auzit din Ioan 21, dialogul dintre Isus și Petru.Mai întâi trebuie spus că textul este o ficțiune. Isus și Petru n-au vorbit între ei în greacă, făcând jocuri de cuvinte (la fel este și cazul dialogului Tu ești Petru și pe această piatră…)
Simone mă iubesti (agape)? Da, te iubesc (fileo)
Simone mă iubești (agape)? Da, te iubesc (fileo)
Simone mă iubești (fileo)? Da, te iubesc (fileo)
Comentatorii văd aici o poveste descrescătoare, Isus cere dragoste necondiționată lui Petru dar el nu e capabil să ofere așa că, a treia oară, Isus coboară ștacheta și se multumește cu mai puțin.
După părerea mea, autorul face un joc în sens crescător, de la dragoste generică (agape) la dragoste care merge până la moarte (fileo), sacrificiu ce i se va cere lui Petru în curând
Simone mă iubesti (agape), așa ca toată lumea?
Simone mă iubesti (agape), așa ca toată lumea?
Simone mă iubești (fileo), gata să mori pentru mine?
Din cate se vede, de la Sola Scriptura la Biblia fast-food nu e decât un pas. E suficient să învârți niște cuvinte grecești, să le atribui semnificații mistice și să găsești un public superficial. E rețeta perfectă pentru anesteziat stomacurile creierele avide de fast-food misticism.

Etica vetero-testamentară

În definiția psihologică seculară, moralitatea reprezintă suma comportamentelor și intuițiilor ereditare care au rolul de a inhiba egoismul, încurajând comportamentul responsabil și asigurând bunul mers al unei societăți. Comportamentul moral decurge din interacțiunea socială. Există teorii foarte bine argumentate care explică originea comportamentului moral. Pentru creștinii conservatori, aceste idei par innacceptabile, întrucât par să Îl scoată pe Dumnezeu din ecuație. Fără o normă scrisă (Biblia, Decalogul), omul ar fi incapabil să ierte și să iubească semenii. Pentru a analiza această pretenție, este necesar să înțelegem etica vechiului Israel, așa cum transpare din Vechiul Testament.

Legea Ceremonială
Levitic 18.5: ”Să păziţi legile şi poruncile Mele: omul care le va împlini, va trăi prin ele.” La primirea ei, poporul promite să respecte Legea. Drept răsplată pentru ascultare, Dumnezeu le promite prosperitate materială și pace. În caz contrar, le promite blesteme: pedeapsă divină, război, foamete și molime. Existau două motive pentru care un evreu respectă Legea: a. obligativitatea ascultării poruncilor lui Yahweh și b. teama de contaminare.

a. Poruncile divine – obligatorii
Pentru un evreu din vechiul Israel, dilemele etice contemporane ar fi fost irelevante! El nu ar fi fost interesat de binele concret, utilitar, pe care l-ar fi putut face semenilor. Tot ce conta era ascultarea absolută a Legii. Întrucât omul care împlinește legile și poruncile Torei ”va trăi prin ele”, respectarea lor avea prioritate în fața binelui făcut semenilor.
Marcu 7.11: ”Voi, dimpotrivă, ziceţi: Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: Ori cu ce te-aş putea ajuta, este Corban, adică dat lui Dumnezeu, face bine”. 
Numeri 15.30 ”Dacă cineva, fie băştinaş fie străin, păcătuieşte cu voie, huleşte pe Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului său”. Pedeapsa capitală era valabilă și în cazurile de întinare ceremonială: Numeri 19.13 ”Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, şi nu se va curăţi, pângăreşte cortul Domnului; acela să fie nimicit din Israel.” 
Dintre străini, anumite popoare erau proscrise, iar evreii aveau un mandat divin de exterminare. Un evreu credincios îndeplinea toate aceste îndatoriri, fără remușcări și dileme. Singura lui temere era aceea de a nu călca vreo poruncă divină. Citește mai mult din acest articol

Cu Iacob Coman despre interpretarea Bibliei