Lasa mortii sa-si ingroape mortii
23 noiembrie 2017 4 comentarii
Ianis nu are nevoie de o exegeza filozofica pentru a justifica dezacordul cu neo-liberalismul catolic/ortodox al intelectualului roman. Nu ai nevoie de apologii cand duci un cadavru la groapa comuna. Iau in serios gluma de la subsolul articolului, ca l-a manat duhul sa scrie despre Baconschi. Prin “duhul” inteleg aici Spiritul lui Hegel. Ianis este impulsionat de Zeitgeistul care a condamnat ideile neo-conservatoare la groapa comuna a istoriei.
Curentul reprezentat de Baconschi si restul pseudo-pleiadei pravoslavnice sau papistase, nu s-a nascut la Bucuresti sau la Paltinis. S-a nascut la Washington, atunci cand neo-conservatorii americani i-au asezat pe Berdiav si Soljenitin in panteonul “noii Europe”, alaturi de Ioan Paul II si maica Tereza. Aceasta ideologie care se pretinde post-ideologica are la baza mitul “catacombelor” comuniste, in care, conform profetiei lui Berdiaev, ortodoxia rusa urma sa se purifice de pacatul iubirii de putere si bogatie lumeasca. Cat de bine s-a purificat se vede la Moscova, unde autocratia lui Putin, inaugurata cu toata pompa curtii imperiale, a primit binecuvantarea unui cler miliardar. Se vede si in Romania, eternul “Bizant dupa Bizant”. Dar mai ales se vede din dosarele KGB-ului si Securitatii care dezvaluie adevarata natura a „catacombelor” lui Berdiaev. Biserica a continuat relatia cu puterea inaugurata de Constantin.
O continua raportare la spectrul comunismului a fost justificarea deregularilor si privatizarilor radicale, nu numai in economie dar si in mass-media si educatie, si chiar in aventuri militare internationale, de la 1990 incoace. Rolul bisericii, in aceasta mitologie postcomunista, a fost acela de exorcizare a fantomei lui Marx. Avem nevoie de semnul crucii sa ne apere de secera si ciocanul.
Insa sperietoarea care a tinut sub plapuma timp de un sfert de secol generatia etern infantila a baby-boomerilor, nu ii sperie pe copiii lor, maturizati in conditiile iresponsabilitatii adulte. Milenialii cunosc rele mai recente si mai periculoase pentru viitorul lumii pe care au mostenit-o. Pentru ei, judecata istoriei nu trebuie invocata impotriva celor morti ci impotriva membrilor auto-proclamati ai juriului. Un sfert de secol este destul pentru minciuna mare.
oxigen2 
“aceasta mitologie postcomunista“
Cea mai importanta lectie a Romaniei anilor ‘90 – va aduceti aminte cu siguranta – a fost revelatia faptului ca bisericile erau pline de… comunisti.
Inseamna ca textul celor doi prooroci venea de sus 🙂
După cum popa mergea totdeauna mînă în mînă cu feudalul, tot astfel şi socialismul popesc merge alături de socialismul feudal.
Nimic mai uşor decît a da o spoială socialistă ascetismului creştin. Oare creştinismul n-a tunat şi fulgerat şi el împotriva proprietăţii private, a căsătoriei şi a statului? Oare n-a propovăduit el în locul acestora caritatea şi cerşetoria, celibatul şi înnăbuşirea patimilor trupeşti, viaţa de chilie şi biserica? Socialismul creştin nu-i decît aghiasma cu care popa sfinţeşte necazul aristocratului.
— Karl Marx and Friedrich Engels, The Communist Manifesto
Conservatorismul român e o șaorma cu de toate, având la fel de multe elemente de conservatorism tradițional și nouă dreaptă ca de neoconservatorism. (Mozaicul ăsta nu va ajunge la groapa istoriei prea curând). Lăsând la o parte revizionismul Inchiziției și alte baliverne de pe profilul lui Baconschi, vreo 90% din „portretul de conservator” ar fi la el acasă într-o însemnare de-a lui Scruton. Ianis se ultragiază cam degeaba aici. Singurul spirit care îl animă este acela de fost credincios resentimentar. Asta și câteva fobii cu care l-a contaminat Dana Lexe. Ne-o spune chiar el.
Cât despre mileniali, nu îmi fac speranțe. E limpede că sperietoarea comunistă a fost înlocuită cu sperietoarea fascistă, folosită de neolibs cu iscusință spre a promova același status quo. Parcă dvs. afirmați asta într-un eseu recent. Cât despre maturitatea și realismul milenial, canci! Singurul realism e acela al cruntei stări de a nu-și permite vreodată propria casă. În rest, ai rețeta perfectă pentru idiocrație: un sistem de învățământ la pământ, combinat cu acapararea atenției de către mass media după revoluția informatică, au produs o generație aeriană. Sfertul de secol respectiv e spațiu suficient pentru tabula rasa.