Haskalah contează
18 septembrie 2018 136 comentarii
omul va supravietui, mai mult, va invinge
18 septembrie 2018 de Edmond Constantinescu 136 comentarii
Filed under Video
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Si ce credeti ca ati facut voi, inteleptii lui Iov, prezidand cearta de sus si cerand mai sus de voi vindecari si lamuriri?
„Si ce credeti ca ati facut voi, inteleptii lui Iov, prezidand cearta de sus si cerand mai sus de voi vindecari si lamuriri?”
Buna intrebare!
Invatatii extremului orient numesc asta „satori”, o clipa de iluminare, un moment de indumnezeire.
Chiar asa, de ce atata cearta si de ce, si pentru ce ori pentru cine?
Noroc ca ati aparut voi, facand discutia relevanta. Nu este vorba despre nici-o cearta, asa pare privind de pe margine. Privita in aceasta nota toate dezbaterile de pe O2 incepand cu 10 ani in urma sunt o cearta.
Si ce credeti ca ati facut voi????????, inteleptii lui Iov, prezidand??????? cearta de sus si cerand mai sus de voi vindecari si lamuriri??????? Noroc ca ati aparut voi, facand discutia relevanta???????. Nu este vorba despre nici-o cearta???????, asa pare privind de pe margine???????. Privita in aceasta nota??????? toate dezbaterile de pe O2 incepand cu 10 ani in urma sunt o cearta.
Afara roiesc intunerici ?????? Se cearta-ntre ele biserici????????…….
Hai lasa-ma cu vrajeala asta ieftina.
Aaaaaaa….am inteles, doar par certuri, in realitate sunt mangaieri reciproce pe crestet, OK!
Cestiunea nu e despre daca sunt certuri au ba, ci despre ce sta la baza parerilor noastre(a se citi tipare de gandire) si de ce le aparam cu atata inversunare. Mai apoi, daca tot facem apologia ratiunii, de ce evitam sa ne punem limba in directa legatura cu creierul nostru, nestiind ce vorbim si mai ales pentru ce vorbim?
Cu un bluf vrei a conta!
Daca esti convins ca e bluf, plateste si iti arat cartile!
Traduc : daca esti convins ca sunt subtire in argument, angajeaza-te serios, nu ca fugarul care zbiara „las ca ne mai intalnim noi!”.
Amaranthine Sophia,
O carte buna pentru intelegerea ortodoxiei este ”Abecedar al credintei” de Christos Yannaras.
https://www.cartepedia.ro/carte/religie/teologie/christos-yannaras/abecedar-al-credintei-27352.html
Cat priveste intelegerea crestinismului in general, cred ca as recomanda ”Crestinismul redus la esenta” de C S Lewis.
Prietene, a fost o discutie intre doi oameni de aceasi confesiune care s-a incheiat.
Desenez: nu te priveste pe tine discutia, sau cearta. Ati poti cauta parteneri de discutii despre extraterestri, suflete ratacitoare dupa moarte sau Isusi sectanti in alta parte. Cat despre fugi, stai linistit, sunt aici daca te tine pizda, dar cred ca stii cum se termina, da?
Da ilustrule anonim, stau linistit, mai ales ca zgomotul ce pretinde ca esti tu, e aici si nu e agresiv, n-are comportament evitant(a se citi nu fuge), si mai cu seama nu se cearta. Totul e mangaiere!
Fara el, as cadea intr-o disperare adanca.
Spune-ti durerea, te ascult.
„Cat priveste intelegerea crestinismului in general, cred ca as recomanda ”Crestinismul redus la esenta” de C S Lewis.”
Eu as recomenda sa invatati pe din afara cuvintele Lui, adica Invatatura, e mai direct si mai sigur asa, sa-L mananci pe El. Poate, cine stie, e adevarat ce zice, ca asa El va fi in Tine si Tu vei fi in El.
Spargeti-va capetele baieti, nu va lasati, da cu parul ortodoxiei, da da cu pumnul ezoteric, las ca vin eu cu pocaitii. O cautare sincera duce la ateism si eu cred ca vi frica de el. Va este frica sa priviti pustiul din fata ochilor si va ascundeti dupa fusta misticilor din trecut si prezent.
„Spune-ti durerea, te ascult.”
Aiurea, in momentul asta esti incapabil sa asculti altceva decat propria-ti minte.
Si pentru ca nu vad posibil un dialog(doi care se pot intalni in logos), astept sa te linistesti, altminteri m-as lasa atras intr-o batalie absurda si inutila intre doua monoloage, cu pretentii sforaitoare de dialog.
Pace tie!
Este ceea ce spuneam. Dispari!
„Este ceea ce spuneam. Dispari!”
Ei bine, asta e foarte greu, spre imposibil!
Cum spuneam adineaori! Ca sa vezi cartile trebuie sa platesti! Dupa ce ai perdut potul, degeaba acuzi de bluf. Ramane intrebarea daca cartile ce nu ti s-au aratat erau sau nu mai bune decat ce tineai tu in mana. Dar mai dureroasa e indoiala privitoare la cartile tale, erau ele suficient de bune?
Si nu in ultimul rand chestiunea jocului, sunt oare chiar atat de bun la poker?
Asa ca o sa te mai bantui o vreme, cu sau fara voia ta!
„O cautare sincera duce la ateism”
O cautare cu adevarat sincera e o cautare continua, ca atare ea nu duce nicaieri. Ateismul poate fi o statie, o pauza in cautare.
Imi cunosc limitele intelectuale iar obsesia de a ma bantui arata ca joci in liga mea!
Completare
Nu numai ateismul e statie, ci orice „ism”. Asta ca sa nu se inteleaga ca as avea ceva impotriva celor care-l folosesc temporar ca loc de popas. E un loc la fel de bun ca oricare altul, dupa cum e la fel de pagubos, prin limitele lui, daca odihna se prelungeste peste masura.
Esti dragut!
„obsesia de a ma bantui arata ca joci in liga mea!”
Ramane de vazut, sa ne mai gandim, sa ne mai socotim, sa vedem ca ce si cum. Si de ce nu, la urma urmei, sa ne radem chiar.
Nu am spus ca in ateism cautarea se opreste, din contra, lumea se mareste ( treci de la viziunea de trib la cea univesala).
„E un loc la fel de bun ca oricare altul, dupa cum e la fel de pagubos, prin limitele lui, daca odihna se prelungeste peste masura.”
Sa inteleg ca matale ai trecut de ateism intr-un stadiu superior, povesteste-ne si noua cum ai reusit
” Asa ca o sa te mai bantui o vreme, cu sau fara voia ta! ”
Nu este nevoie dragutule, noi suntem prieteni si cunostinte vechi de pe vremea cand ma trimeteai sa ma masturbez ( ” si nu e agresiv ” ) cu mana ramasa netaiata de Isus-ul tau, politita ce nu a ramas neplatita de domnia ta printr-o felatie.
Si uite asa ne-am mai pierdut o zi cu nimicuri.
„Sa inteleg ca matale ai trecut de ateism intr-un stadiu superior, povesteste-ne si noua cum ai reusit”
Evit sa ma identific cu „povestea vietii mele”. Si ea e parte zgomotului mental. E greu sa nu cazi in capcana egoului atunci cand o istorisesti. Parca m-aud : „ce mai roman si viata mea, adica ce zic eu roman, o adevarata epopee dom’le!”. Mai apoi, povestea reusitei mele e calea cea mai sigura pentru ratarea dumitale, asa incat nu-ti e de folos. Dar totusi, asa de dragul conversatiei da-mi te rog voie sa te intreb ceva. Ce inseamna pentru dumneata „cautare” si cum o exerciti, adica practic ce faci atunci cand cauti ceva? Si ma rog tot cu voia dumitale : Ce cauti?
” Ramane de vazut, sa ne mai gandim, sa ne mai socotim, sa vedem ca ce si cum. ”
N-am nimic de impartit cu nimeni.
Tu esti mai bun.
Vad ca matale ai un dar (de la duhu) alunecos, uns cu alifia retoriceasca. Ce-ti mai place sa te joci cu cuvintele, invartesti cuvantul, rasucesti cuvantul pana iese ca matale ( observ acest lucru de ceva timp din comentariile presarate pe acest forum)
„Ce inseamna pentru dumneata „cautare” si cum o exerciti, adica practic ce faci atunci cand cauti ceva? Si ma rog tot cu voia dumitale : Ce cauti?”
Ce caut? Metoda practica ii in felul urmator: Pai bag mana’n buzunar si caut intunericul
Si cum stii ca l-ai gasit?
Hai dom’le, e chiar atat de greu? Am pus intrebari simple, nu ti-am cerut sa explici nus’ ce notiuni complicate din filosofie sau de aiurea. Te-am intrebat ce intelegi prin „a cauta”. Ar trebui sa fie simplu, il folosesti in vorbirea curenta asa cum respiri. Ai incercat sa ma crosetezi ca as fi, ca n-as fi, apropos, cunosti intelesul notiunii „retorica”? Da lasa asta, sa ne intoarcem la „cautare”. Am inteles raspunsul dumitale, dorit sugubat, ca-ti cauti intunericul din nadragi. Am zis sa fiu politicos, sa nu amintesc ca de multe ori cand te cauti prin buzunarele nadragilor, o faci cu un scop diferit, si oricum cautarea n-ar trebui sa fie „continua”, decat in cazuri extreme, daca intelegi la ce ma refer. Ca atare am dedus ca dumneata chiar cauti intunericul in buzunarele nadragilor si am zis sa intru in jocul dumitale. Prin urmare, cum stii ca l-ai gasit? Ori nu stii ca l-ai gasit au ba, si taman de aia cautarea dumitale se impune in continuitate. Da’ ar trebui sa stii macar in ce stadiu te afli, cu aproximatie, las la alegerea dumitale marja de eroare. Daca nici macar asta nu stii, care mai e rostul cautarilor ‘mneatale? Adica intrebarea care vine automat:
De ce dracu’ cauti?
P.S.
N-am neaparata nevoie de raspuns! Sigur, in masura in care consideri ca ti-ar fi de ajutor, putem continua discutia, deschis si mai ales sincer, car nu acea „sinceritate” specifica „cautarilor” dumitale.
Pace!
P.S la P.S.
Valabil pentru toti cei care pretind ca au beneficiat de felatii din partea mea, aflandu-se la distante infinit mai mari decat lungimea propriei lor barbatii.
Doamne fereste, nu a fost decat o injuratura virtuala. sper ca te-ai linistit.
Stiu! La adapostul distantei, parca te simti indreptatit sa fii curajos. Ma intreb oare cum ar fi o intalnire la emisiunea „fata in fata”. Si asta nu-i valabil doar pentru tine. Oare cum ar fi sa lasam mastile jos, sa renuntam la roluri si sa ne privim curat in ochi! Pentru ca din ratiuni de ordin material, e nefezabil in momentul asta, nu-mi ramane decat sa cer interlocutorilor mei, seriozitate, sinceritate si un picut de angajament. Daca nu se poate, inteleg!
Mai, mai, mai, mai sa te confund cu Sertorius, nu stiam ca esti si mare boxer, ca ai faci KO pe adversari inainte de intalnire!
Poate doar afinitatile politice va deosebesc. Sau nu?
Ma doare sa-i scot pe copii din povestea lui Alba ca Zapada. In fine… nu sunt Sertorius, dar asta nu schimba cu nimic pretuirea pe care i-o port. Era unul din putinii care aveau un deosebit simt al higienei in materie de transmitere de idei. Ar mai fi vreo doi, unul e Edi care dupa mine e cam prea ingrijit si cate odata de aia nici nu-i iese, si celalalt e Poli despre care apreciez ca e mai degraba oscilant. Cand e genial, cand prost tamaie. Per ansamblu, pare ca totusi geniul e predominant. Si-apoi cine e omul acela dintre noi care poate pretinde consecventa si asta indiferent de domeniu.. In ce ma priveste, am incercat sa impun o anumita rigoare in discurs, sa ne definim termenii ca sa stim ce si despre ce vorbim, sa avem o oarescare doza de bun simt atunci cand pretindem sa purtam un dialog, adica sa ne luam timp si sa judecam, cat sta in puterea noastra, ceea ce preopinentul va sa zica. Numesc asta „Sa ai limba ta in directa legatura cu creierul tau”, sa stii ce vorbesti si mai ales PENTRU CE VORBESTI. Acum 2000 de ani, un Om indemna tocmai la asta cand zicea ca felul tau de vorbire ar trebui sa fie cumva. In vremea noastra a devenit limpede ca creierul, nu face diferenta intre informatia care se inregistreaza in el si realitate. Parca-i aud pe unii din #Ratiunea zicand: „Mahhhhh esti un dobitoc!” Adevarul, pe care-l puteti verifica fiecare dintre voi, e acela ca atunci cand stai in patul tau, intr-o noapte linistita (nu neaparat de vara), si esti stapanit de angoase de genul : „voi fi jefuit, toti privesc cu jind la realizarile mele, asa ca numaidecat asta trebuie sa se intample” , creierul dvs. nu va face diferenta intre realitate si ceea ce dvs transmiteti. Asa se face ca va da ordin sa se pompeze adrenalina, ritmul cardiac creste, incepand lupta cu inamicii imaginari, si daca nu intervine un moment de luciditate, care sa zica : „Stop joc! E o noapte linistita de vara, futu-i, nici dracu nu ma ameninta in momentul asta”, deznodamantul ar putea fi nenorocit. Asa ca daca vei da mesaje creierului tau ca esti maimuta, sa nu te miri ca ti se va face dupa credinta ta. Necazul vine atunci cand realizezi ca Omul stia asta. Intrebarea : „Da de unde pastele masii stia asta?” o putem ocoli o vreme, dar nu la infinit.
„un deosebit simt al higienei… cam prea ingrijit… Cand e genial, cand prost tamaie.”
Vai, ma faci sa ma simt ca la gradi, cind mi se cauta negrul sub unghie! Adevaru’ e ca preacuratii mor tineri – nu dezvolta imunitate – si sint, in general, nesuferiti 🙂