Atunci cand mintea ta este propriul tau dusman
29 septembrie 2018 5 comentarii
Pentru multi dintre noi imaginea persoanelor religios fundamentaliste, abatute, inacrite, anxioase, rigide, fara viata, … este una obisnuita. Multi se intreaba de ce aceste persoane nu pot vedea ca isi distrug nu doar propria viata si fericire dar si a celor din jur. Nu cred ca ceea ce voi spune mai departe va da un raspuns complet sau exhaustiv (cu siguranta ca expertii in domeniu care vor citi vor putea gasi lipsuri) dar totusi cred ca va arunca cel putin o lumina asupra problemei.
Perfectionismul poate fi de doua feluri:
- pozitiv: in care persoana este pasionata de ceea ce face dar este flexibila si se poate adapta la schimbari
- negativ: in care persoana este scrupuloasa, meticuloasa dar nu pentru ca este pasionata de ceea ce face ci pentru ca vrea sa evite greseli; are o mare anxietate si teama de a gresi. Se pare ca la orginea problemei se da un amestec intre factori genetici si ambientali iar persoana in cauza invata foarte devreme in viata ca anxietatea (cronica) pe care o simte se evita prin control, scrupulozitate, etc.
Perfectionismul negativ este legat de OCPD (alterare obsesiva compulsiva a personalitatii) dar poate fi si de OCD (alterare obsesiva compulsiva).
Alterarile sunt dimensionale si problema nu este neaparat daca cineva are alterarea ci in ce grad o are. De pilda, cei cu personalitate obsesiva (OCPD) sunt rigizi, vor sa aiba control asupra lor insisi, a celorlalti, a evenimentelor, le este imposibila delegarea activitatilor, nu sunt niciodata multumiti de ei insisi, de realizarile lor. Odata ce au realizat ceva, nu simt satisfactie ci sunt indreptati spre meta urmatoare. Sunt persoane care supravietuiesc punandu-si obiective, este motorul lor in viata. Si simt o teama teribila de greseli. Nu suporta critica, nu inteleg cum altii pot sa gandeasca diferit de ei (pentru ca ei au dreptate tot timpul), gandesc in alb si negru, etc.
Daca pe deasupra se intersecteaza cu alterarea obsesiva compulsiva (OCD) apar ganduri instrusive care pot lua orice forma (dar ceea ce au in comun este ca provoaca multa anxietate pentru ca sunt nedorite, absurde, cu tema violenta, etc.) si comportamente compulsive (comportamente pentru a ameliora anxietatea provocata de gandurile intrusive). De exemplu, cineva care inainte sa iasa din casa simte nevoie de a controla de multe ori daca a inchis aragazul (gandul intrusiv este ca poate provoca un incendiu si comportamentul compulsiv este uitatul repetitiv la aragaz). Altcineva, poate avea gandul intrusiv ca se va contamina daca nu se spala suficient iar comportamentul compulsiv poate fii spalarea mainilor in mod repetat pana la rani dermatologice grave. Altcineva poate avea gandul intrusiv ca este pedofil si ca atare comportamentul compulsiv poate fii sa evite copii, sa-i fie teama sa aiba copii, etc.
Daca trecem la domeniul religios, consecintele pot fi catastrofale pentru ca acesta este elementul care va afecta cel mai mult viata unei persoane cu aceste probleme. Sa vedem cum.
Daca e vorba doar de obsesii ale personalitatii, acestea sunt persoanele care gandesc in alb si negru, rigide, care se imbraca ca si Ellen White sau care cred ca gradinaritul este cel mai bun sport pentru corp. Care isi pedepsesc corpul si viata pentru ca niciodata nu sunt multumite de ele insele sau de altii. Care vor sa aiba controlul asupra oricarui detaliu al vietii proprii si a celorlalti. Care realmente se simt responsabile pentru mantuirea celorlalti, care se simt foarte rau daca altii nu gandesc ca si ele. Care se simt ofensate pentru ca cineva din biserica poate crede ca creationismul este un mit. Care se raporteaza la un Dumnezeu constant nemultumit de orice ar face. Care nu se simt niciodata multumite de ele insele. Care au o teama teribila ca nu cumva sa greseasca pentru ca Dumnezeu este autoritar si nu iarta greselile. Nu ne putem mira daca aceste persoane sunt abatute, fara viata, inacrite, etc.
Daca e vorba de obsesii compulsive, atunci apar ganduri intrusive de tema sexuala, violenta, etc. care sunt ’’ameliorate’’ prin rugaciuni, penitente, posturi, etc.
Daca ne gandim la idea sfintirii celor 144.000 sau a celor care cred ca nu mai pot pacatui sau nu mai vor sa pacatuiasca, putem observa acelasi fel de gandire. De exemplu, oameni care nu vor sa pacatuiasca nici cu gandul. Sa nu cumva sa uite sa marturiseasca vreun gand, vreun pacat. Sa nu cumva sa le apara vreun gand de pofta, de invidie, etc., si atunci cand acesta apare (ceva normal) se sperie, au anxietate si recurg la tot felul de compulsiuni (rugaciuni, etc.). Sau ne putem gandi la evreii ortodocsi care nu se uita la o femeie daca trece pe langa ei ca nu cumva sa pacatuiasca. Un perfectionism legat de obsesii de a nu pacatui.
Un alt element relationat este indoiala patologica care este tot un fel de gand intrusiv si care poate lua orice forma. In mediul religios, persoane care se intreaba la nesfarsit daca Dumnezeu chiar le iubeste, le accepta, le iarta pacatele, etc., urmate de comportamente compulsive ca de exemplu rugaciuni la nesfarsit, cititul exagerat al bibliei, penitente, post, comportamente fanatice, si altele.
Am vazut mai demult o postare pe FB unde este vorba de o fata penticostala care se intreaba la nesfarsit daca Dumnezeu chiar o iubeste. Asa cum vedem, se intreba daca nu este doar in mintea ei si se pare ca mama ei i-a spus de multe ori ca da, ca Dumnezeu o iubeste. Putem observa un alt element al perfectionismului negativ (fata spune ca a facut pacate de moarte). Sunt curioasa ce fel de pacate ‘’de moarte’’ a facut fata asta.
Celor care se simt identificati in ceva, as vrea sa le spun ca tendintele acestea nu au nimic de-a face cu Dumnezeu sau cu Satana, nici de faptul ca nu sunt destul de credinciosi, morali sau buni. Problema este prihologica. Este vorba de niste mecanisme ale mintii care trebuiesc intelese pentru a putea avea o viata normala. De aceea, celor identificati le-as recomanda sa nu mearga la pastor sau la alti credinciosi sa le ceara ajutorul, ci la cineva care ii poate ajuta cu adevarat. Adica la un expert in domeniu (psiholog clinic cu specializare in OCD, OCPD/Perfectionism negativ).
Pana la urma si Isus ii vindeca pe oamenii bolnavi inainte ca acestia sa poata fii receptivi cu adevarat la mesajul Lui.
oxigen2 
Păi e mult de comentat aici soră! 🙂
To be continued. 🙂
„Celor care se simt identificati in ceva, as vrea sa le spun ca tendintele acestea nu au nimic de-a face cu Dumnezeu sau cu Satana, nici de faptul ca nu sunt destul de credinciosi, morali sau buni. Problema este psihologica. Este vorba de niste mecanisme ale mintii care trebuiesc intelese pentru a putea avea o viata normala. De aceea, celor identificati le-as recomanda sa nu mearga la pastor sau la alti credinciosi sa le ceara ajutorul, ci la cineva care ii poate ajuta cu adevarat. Adica la un expert in domeniu (psiholog clinic cu specializare in OCD, OCPD/Perfectionism negativ).”
Alise, da-mi voie sa incep cu un mic amendament(ca tot sunt la moda amendamentele), cei care sunt identificati cu ceva, nu stiu si nici n-au cum sa afle, si tocmai in asta consta dificultatea „insanatosirii” lor. Greu vei gasi pe vreunul din cei ce apeleaza la terapeut sa o faca pentru ca ar sesiza ca are o problema legata de sine. Dimpotriva, cei mai multi sustin ca n-au nici o problema, ca totul e in regula cu ei, cu „viata lor”, ca nu-i nevoie sa faca schimbari. Ei ajung la terapeut pentru ca se simt rau, acuza probleme organice de cele mai multe ori si se simt rau fara a intelege cauzele. Au evitat toata „viata lor” sa se priveasca introspectiv, sa aiba deschidere, sa accepte adevarul despre cum sunt, sa-si priveasca barna din ochi. Pentru asta trebuie sa iesi din mintea egotica, sa te ridici deasupra, sa o transcenzi si in felul asta sa deschizi drumul spre conosterea adevaratului SINE. De altminteri asta e si singura forma de eliberare care ne e accesibila, eliberarea de sinele nostru iluzoriu, de mintea noastra egotica, adica nasterea din nou, cum o numea Omul acela. De altfel, cei mai multi terapeuti nici macar nu-i pot ajuta in sensul asta. Pot dovedi. Exista un numar extrem de mic de terapeuti care inteleg exact mecanismele mintii egotice. Unul din ei, si cel mai mare a fost Isus Hristos. De acord din toata inima ca problema nu are nimic a face cu notiunile de dumnezeu, satana, morala, bunatate samd. Ea are a face cu cunoasterea de sus(epignosis), a faptului ca esti Om si nu om. In cei aproximativ zece ani de cand scriu pe forum am incercat sa aduc dovezi care au avut in buna masura efect transformator in sensul asta, insa de lucru ar mai fi, asa ca da-i inainte viteazo!
Este un joc sinistru in care aceiasi persoana, mama care spune “esti o pacatoasa – si mama care spune “Isus te Iubeste”, Yahwe si Tatal, Isus din Apocalipsa – Isus din Evenghelie, joaca succesiv good cop/bad cop. Abzul emotional al celui dintai o face pe fata sa se refugieze in bratele celui de-al doilea, care este acelasi abuzor cu alta masca. Te gandesti la sotia balcanica care spune “ma bate pentru ca ma iubeste”.
Pacatele de moarte ale fetei sunt probabil instinctele sanatoase care o impiedica sa isi intre in rolul de oita pasiva.
Fericirea fetei care a aflat ca Isus o iubeste desi are pacate de moarte este usurarea lui Wiston Smith in 1984 atunci cand ajunge in sfarsit sa il iubeasca pe Big Brother. Biserica este patul de tortura pe care se afla pentru ca Isus o iubeste si vrea sa o salveze prin pastorul tortionar care o iubeste si el “in Domnul”. Bucuria va fi deplina atunci cand fata va vorbii in limbi.
Daca un stat civilizat ca Norwegia o ia pe fata in custodie sare in sus toata gloata pocait-orotodoxa din Romania ca un copil este smuls din bratele iubirii sado-masochiste ale parintilor si bisericii.
Partea cea mai trista este ca schema e prea bine lucrata pentru ca fata sa o poata demonta singura. Ar trebuii sa-i postezi articolul la reply ca sa-i dai o sansa. Prima reactie va fi “uite Satana!” (aka psihologia), dar samanta va creste cu timpul.
Felicitari Alise. Altora le-a trebuit o viata sa inteleaga jocul.
’’Greu vei gasi pe vreunul din cei ce apeleaza la terapeut sa o faca pentru ca ar sesiza ca are o problema legata de sine. Dimpotriva, cei mai multi sustin ca n-au nici o problema, ca totul e in regula cu ei, cu „viata lor”, ca nu-i nevoie sa faca schimbari. Ei ajung la terapeut pentru ca se simt rau, acuza probleme organice de cele mai multe ori si se simt rau fara a intelege cauzele. Au evitat toata „viata lor” sa se priveasca introspectiv, sa aiba deschidere, sa accepte adevarul despre cum sunt, sa-si priveasca barna din ochi. Pentru asta trebuie sa iesi din mintea egotica, sa te ridici deasupra, sa o transcenzi si in felul asta sa deschizi drumul spre conosterea adevaratului SINE. De altminteri asta e si singura forma de eliberare care ne e accesibila, eliberarea de sinele nostru iluzoriu, de mintea noastra egotica, adica nasterea din nou, cum o numea Omul acela.’’
Alterego, ai dreptate. OCD-ul este mult mai usor de identificat atat pentru cel afectat cat si pentru cei din jur, depinzand bineinteles de gradul de afectiune. Dar ce priveste OCPD-ul sau perfectionismului negativ, este foarte greu ca cel afectat sa fie constient ca are o problema. Pe de alta parte sunt multi care experimenteaza ambele probleme, atat partea gandurilor intrusive si compulsii cat si perfectonism. Dar daca ne concentram pe perfectionism negativ sau OCPD ai dreptate, in general persoana afectata nu numai ca nu este constienta, dar fiind perfectionista si competenta in multe domenii ale vietii, crede ca este foarte bun felul in care gandeste, ca are dreptate in tot si ca probleme vin din exterior (cei din jur care nu stiu sa se comportate de ex. sau lipsa de control asupra evenimentelor). De obicei acestia ajung la terapeut din cauza insistarii celor din jur, sau la medic din cauza afectiunilor organice cum bine spui, si nu pentru ca ar intelege ca problema lor porneste din interior. Dar chiar daca persoanele afectate (desi nu as generaliza) nu isi vor da seama de nimic din articolul asta, poate ca macar cei din jur vor putea identifica mai bine unele probleme 🙂
”Partea cea mai trista este ca schema e prea bine lucrata pentru ca fata sa o poata demonta singura. Ar trebuii sa-i postezi articolul la reply ca sa-i dai o sansa. Prima reactie va fi “uite Satana!” (aka psihologia), dar samanta va creste cu timpul.”
Din pacate nu o cunosc pe fata si pozele le-a postat o sotie de pastor penticostala aratand marea credinta a fetei…