Crăciun Socratic
26 decembrie 2018 63 comentarii
omul va supravietui, mai mult, va invinge
26 decembrie 2018 de Edmond Constantinescu 63 comentarii
Filed under Editorial Tagged with Dogma, Ontologie greacă, Ontologie modernă
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Dumnezeu vorbeste pisiceste, evident 🙂
Crăciun plin de Hristos!
Conceptul de ”natura” este realmente dificil de inteles. Natura pare o abstractiune, fiindca asa si ajungem in experienta noastra la acest concept, printr-o operatiune de abstragere. Ratiunea abstrage din lucruri numitorul comun si numeste asta natura. Insa crestinismul afirma ca natura exista in mod real, nu ca abstractiune, chiar daca numai in ipostasuri. Or aici e dificultatea. Fiindca noi astazi stim, gratie stiintei moderne, ca ceea ce vedem comun la oameni, in speta anatomia, afectele, ratiunea, limbajul etc, nu sunt produsul vreunei esente metafizice, ci rezida de fapt in ADN-ul nostru, in genele noastre. Este atunci aceasta natura un noumen? Dar cum am putea traduce asta ? Ar fi un fel de ”definitie” a fapturii. Dar definitia e, in sine, ceva inchis, ceva imanent omului, iar daca sensul omului e imanent omului, atunci care mai e rostul lui Dumnezeu ? Mai este atunci harul ceva de dincolo de om, un dar, sau este imanent omului ? Iar daca natura omului consta doar intr-o aspiratie, un dor, un suspin, o tensiune spre Dumnezeu prin care isi afla adevarata implinire, atunci inseamna ca negam faptul ca initiativa in relatia Dumnezeu -om, ii apartine intotdeauna lui Dumnezeu si este o iubire care descinde, o iubire – agape. Niciuna din aceste variante nu fac sens. Prima nu face sens dintr-o perspectiva stiintifica. Celelalte nu fac sens nici din perspectiva crestina pe care se pare ca o contrazic. Atunci ce e natura asta ? Daca e sa ne luam dupa ortodoxia dogmatica, in absenta existentei acestei naturi, tot edificiul dogmatic se darama. Daca nu exista natura umana, atunci ce anume a insusit Hristos prin intrupare, ce a mantuit Hristos si ce mai inseamna ca Dumnezeu s-a facut om ? De fapt, ce este acela om ?
Un teolog m-ar acuza de rationalism. Dar faptul ca teologia isi cladeste esafodajul dogmatic pe astfel de concepte ”rationale”, luate din ontologia greaca, nu este tot rationalism ?
Insusi conceptul de natura este unul rationalist.
Daca trecem acum asupra altui concept, anume cel de libertate, o sa constatam in acelasi mod ca nu-l putem intelege. Spunem si credem ca omul e liber sau ca are, in fine, liber arbitru. Dar daca analizam asta rational, o sa vedem ca libertatea, de fapt, e de negandit. Totusi, credem in ea, fiindca ne simtim liberi (desi asta poate fi o masiva iluzie), dar si pentru ca nu ne-am putea construi viata fara sa pornim de la premisa ca suntem liberi. In cele din urma ne multumim sa afirmam ca libertatea exista, dar e un mister. Daca extrapolam asta acum la discutia despre natura, putem sa spunem si ca natura exista dar e un mister ce anume este ea in sine. Atunci a crede inseamna a accepta dogmele nu doar fara dovezi, ci chiar impotriva dovezilor. Sau asa cum spune parca Tertulian : cred fiindca e absurd. Sunt gata sa accept ceea ce spune Pascal ca toate aceste contradictii se impaca inlauntrul experientei religioase, Pascal fiind unul dintre cei care declara ca au avut o asemenea experienta. Dar pana una alta, pana sa ajungi la experienta, trebuie sa te bazezi pe absurditati. Si asta este ceva teribil de agonizant. Mai mult decat atat, daca ratiunea in sine ne duce la absurditati, de ce o folosim totusi ca instrument atunci cand formulam dogmele respective ? Vorbim despre vointe, energii, lucrari, firi, toate astea in legatura cu persoana lui Hristos, folosindu-ne de ratiune. Nu e asta ceva ilegitim ?
„Vorbim despre vointe, energii, lucrari, firi, toate astea in legatura cu persoana lui Hristos, folosindu-ne de ratiune. Nu e asta ceva ilegitim ?”
Perfect adevarat, cum bine spunea versul:
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
Uite ce ți se întâmplă,Voiculescule,dacă îți dezvălui neliniștile și dilemele unde au acces mitocani,zarzavagii vulgari ca Lampadaru ăsta …Oameni ca Cioran,Eliade sau Țuțea nu se oboseau să-i menționeze nici ca să-i înjure pe răcanii ăștia americanizați.
Am urmarit la televizor acest reportaj, ulterior l-am gasit si pe youtube, despre vindecarea confirmata medical a acestui preot . Daca aveti rabdare sa va uitati la emisiune si sa-mi comunicati parerile voastre, ar fi interesant de discutat. Exista cu siguranta multe cazuri de pretinse miracole, dar motivul pentru care am postat asta este ca e vorba de un caz confirmat si cercetat de multi medici, inclusiv de somitati medicale precum academicianul neuro-chirurg Florin Exergian.
„Vindecarea confirmata medical” – unde dracu’ e minunea? Mai ales ca vindecarea asta a fost si cauzata medical? Si somitatile pot obtine rezultate mai bune decit anticipau. In plus, minunile promise la carte sint alea cu „vei aluneca de la inaltime deasupra marii si ingerii te vor prinde in cadere”. Nu vorbeste niciunde Iisus de minuni chirurgicale.
https://www.psephizo.com/biblical-studies/once-more-jesus-was-not-born-in-a-stable/
Polihronu, omul spune si ca i-a prevestit sotiei, prin maica domnului, ziua exacta in care va naste si ca va naste baiat. Si ca erau de fata toti cei din salon. Omul parea sincer si nici nu parea ticnit.
Dragule, si eu am un prieten, absolut neticnit si sincer, care crede ca poate controla vremea prin rugaciune. Te-am luat. Nu de alta, da’ superputerea asta e mai utila decit sa-o folosesti pe sfinta fecioara pe post de ecograf.