Fantomele de la 1888
3 ianuarie 2019 85 comentarii
Pe vremea când mergeam săptămânal la Andrews University pentru reeducare, treceam, la intrarea în Berrien Springs, pe lângă o casă veche, cum vezi peste tot în America rurală, cu nelipsitul pickup truck ruginit uitat pe iarbă. În cazul acesta, locul mașinii ruginite este luat de idea ruginită afișată pe frontul clădirii:
1888 Message Study Committee
Gili Cârstea si Dorin Lătăianu vor să credem că aici se află sediul ”celui mai periculos grup din lume”. Pentru că, spune Gili, elitele din habitatul de sute de milioane dolari câțiva kilometri mai la vest, nu se tem de excentrici (mulțumesc Gili) care vor să nu ne lăsăm creierul la garderoba din holul bisericii și pretind că se emancipează, ca o țărăncuță care și-a tăiat părul în vremurile bune din Teleorman, conversând cu fapte și idei moderne. Nici vorbă. La Andrews University și Lake Union nu există grijă mai mare decât să exorcizeze fantomele de la 1888 care bântuie hardughia din vecini.
Timp de doi ani am trecut regulat pe lângă casa bântuită de Jones și Waggoner ca la o ședință a surorilor Fox, pentru a pune întrebări incomode la cursul de Origins sau să joc rope-a-dope împotriva greilor de la universitate în biroul uniunii.
Argumentul pe care l-am auzit de fiecare dată într-o formă sau alta a fost acela că metanarațiunea Marea Luptă stă pe o creație în 6 zile X 24 ore (X 60 minute X 60 secunde) în urmă cu aproximativ 6000 ani. Dacă schimbi introducerea strici filmul și oamenii își vor cere înapoi banii de bilete.
Însă narațiunea 1888 este doar o variabilă în metanaraţiune și elita postmodernă a bisericii o acceptă ca atare.
Alta era situația acum un sfert de secol când Gili a publicat Păcatul Cetății. Atunci exista o singură narațiune, cea tradițională. Gili își amintește bine că i-am luat apărarea împotriva teologilor care încercau să îl te-ologească în limbaj de lemn. (Își amintește mai puțin bine că eram prieteni și că am fost invitat la respectivul panel pentru că îi oferisem amvonul). Simpatia mea pleca de la faptul că trăisem aceleași interogații în anii de seminar și că lucrarea mea de diplomă – mai precis – partea tăiată din ea de Big Brother – abordase aceiași temă. Luasem în considerare și o poziție similară cu a lui Gili – via Robert Brinsmead 1960 – dar o depășisem teologic. În principiu, consideram că interogația e legitimă dar nerezolvată. Astăzi o consider irelevantă pentru un motiv simplu care a fost, fără mistificările adăugate mai târziu, inclusiv de Jones & Waggoner, mesajul de la 1888.
Atunci Legea pentru ce este? Ea a fost adăugată pentru abateri, până când avea să vină Sămânța Căreia I‑a fost făcută promisiunea, fiind dată prin îngeri în mâna unui mijlocitor. (Gal 3, 19 NTR).
Dușul rece de la Minneapolis a fost că Legea provizorie, care a fost adăugată (și nu a fost dată/scrisă de Dumnezeu) reprezintă cele zece porunci.
Teza este în conflict cu metanarațiunea Marea Luptă.
Să recapitulăm succint elementele care ne interesează aici.
- Legea lui Dumnezeu dată pe Sinai este veșnică.
- Prin căderea omului, Satana a vrut să arate că Legea nu se poate ține deci trebuie abolită.
- Isus a venit să dovedească că Legea poate fi ținută.
- Duminica a fost introdusă de Papa ca parte a conspirației satanice împotriva Legii.
- Reformațiunea a rămas neîncheiată pentru că Luther și Calvin nu au înțeles importanța Legii și obligativitatea păzirii Sabatului.
- Scopul final al Reformațiunii este ”repararea spărturii în Lege”. AZȘ este încheierea reformațiunii.
- Papalitatea va infiltra America pentru a impune o lege duminicală, care apoi va fi extinsă global, ca semn al supunerii față de autoritatea lui. (În mod ironic, la 1888 exista o moțiune de lege duminicală pentru apărarea culturii puritane de efectele imigrației catolice, văzută prin prisma teoriei conspirației infiltrării papale. Duminica=Sabat nu este o idee catolică ci una puritană. Legea Duminicală este anti-papală).
- Ultima generație de credincioși va păzii în mod desăvârșit Legea și astfel va demonstra universului că Legea poate fi ținută.
Cade punctul 1, cade totul.
Însă Jones & Waggoner nu erau pregătiți să accepte consecințele propriei descoperiri. În anii care au urmat au salvat Marea Luptă apelând la a doua mistificare a sanctuarului.
Epistola către Evrei are la bază binarul substanță – umbră, împrumutat de iudaismul elenist din ontologia greacă. Credința este substanţa (hypostasis) lucrurilor promise (Evrei 11,1) pe când Legea este umbra lor. Isus oferă substanța ispășirii – marele preot oferă doar umbra. Templul din cer este substanța, nu din această creație, a templului de la Ierusalim.
Pionerii adventiști nu aveau cum să înțeleagă acest lucru și au făcut din Sanctuarul Ceresc o parte din această creație, adică, o altă umbră în peștera lui Platon. Legea de pe Sinai nu mai este o umbră a substanței Binelui ci copia exactă a celor zece porunci scrise în chivotul din cer. Sabatul nu mai este umbra bunurilor viitoare ci chiar substanța salvării. Gili are dreptate aici că teologia tradițională a Sanctuarului este vulgarizarea infantilă a Epistolei către Evrei. A fost prima mistificare a Sanctuarului, cea din câmpul cu dovleci.
Din câmpul cu dovleci trecem în biroul luxos unde Dr. Kellogg scrie The Living Temple. Kellogg este un om modern. Diferența între ontologia modernă și cea greacă este aceea că binarul platonic substanță-umbră este înlocuit cu binarul cartezian subiect-obiect.
Baruch Spinoza a fost dat afară din sinagogă pentru că a spus că de fapt subiectul și obiectul, în ultimă instanță Dumnezeu și materia, sunt una în univers. Kellogg re-interpretează Sanctuarul prin panteismul lui Spinoza sau re-interpretează panteismul prin Sanctuar, cum vreți, și începe să îl curețe prin circumcizie, electrocutări vaginale, eneme, vegetarianism, apă, aer, etc. În mod predictibil, Kellogg va avea soarta lui Spinoza.
Jones și Waggoner, ambii apropiați ai lui Kellogg, găsesc în panteismul Sanctuarului metoda de a salva Marea Luptă de propria solie. Legea adăugată fuzionează cu substanța divină în generația judecății de cercetare, și astfel nu mai este adăugată ci veșnică.
Pentru a înțelege esența panteistă a soliei să renunțăm pentru moment la limbajul de amvon în care, mai prudenți decât Kellogg, și-au vândut marfa Jones & Waggoner, și să o definim în jargon filozofic.
În teologia iudaică, împrumutată de adventismul tradițional, subiectul uman peren se întâlnește cu Legea de pe Sinai care este consubstanțială cu Dumnezeu, înafara lui. În teologia paulină, Legea nu are substanță. Este doar o o umbră. Repet că în filozofia modernă dihotomia substanță-umbră este înlocuită cu cea cu subiect-obiect.
Interpretarea panteistă a curățirii Sanctuarului implică fuziunea între substanță și umbră, sau, în sens modern, fuziunea escatologică între Lege, ca normă de comportament cu Legea ca substanță divină. Subiectul uman, curățit prin Ploaia Târzie, este reunit cu universul panteist care este Templul Viu al lui Kellogg.
Ambalată în limbajul de lemn al amvonului, ideea pare ortodoxă și se vinde bine.
O să trec peste diferitele școli care au re-ambalat și re-vândut ideea troicii Kellogg-Jones-Waggoner de atunci încoace. În esență, toate au ca scop să salveze Marea Luptă cu Sabatul veșnic și perfecțiunea ultimei generații de adevărul descoperit la Minneapolis. Întrebarea care se ridică aici este: cum se face că nici unul din acești guru care ne predică perfecțiunea prin credință nu ne-o și arată în viața lor, ca unii care cunosc bine rețeta.
Răspunsul pe care ni-l vor oferii cu siguranță este acela că Ploaia Târzie este o experiență colectivă și ca atare ei nu pot experimenta individual perfecțiunea ultimei generații până ce biserica nu se va pocăii colectiv la picioarele lui Jones & Waggoner (a se citi Gili Cârstea și Dorin Lătăianu) de păcatul respingerii soliei.
Cu alte cuvinte, este vina noastră că Lătaianu nu ține reforma sanitară și Gili e absorbit de sine.
oxigen2 
Eddie,
Revolutionara politic e invierea, pentru ca Leviatanul nu te mai poate ameninta eficent cu moartea. Iar ca universalimsul lui Pavel e mai revolutionar politic decat Apocalipsa o spui mult mai bine ca mine – via Badiou. Crestinismul a fost viguros politic inainte cu 4 secole de includerea Apocalipsei in canon – asta stim din istorie.
Ca ortodoxia e neutraliza(n)ta politic, aici suntem de acord, dar castrarea nu e datorata lecutrii preteriste a Apocalipsei.
Edmond, da, tocmai de asta meditam pe tema cainelui. Posibila lui evolutie e si a noastra.
Ibrian, nu stiu ce sa zic, poate ca apocalipsa sa influentat liturghia dar nu echivaleaza cu ce zicea poli legat de urcarea leviticului la cer. Acolo e mai aproape de unu la unu asemanarea. Da teologia nu i domeniul meu. Ce pot sa zic e ca ortodoxia nu se concentreaza pe apocalipsă, cu exceptia unor voci care vorbesc despre cipuri si ecumenism. Important e sfârșitul individual, nu cel colectiv prin apocalipsa. Apocalipsa nu-i text liturgic. Ortodoxismul ala profund, reprezentat de indivizi izolati, imi pare ca pune accentul pe individ, pe munca personala prin niste metode pe care le banuiesc a fi precrestine, cum ar fi paza mintii, rugaciunea inimii etc., metode care pot fi usor dezbracate de haina lor religioasa si duse in zona psihologiei, la fel ca budismul. Deci munca individuala, nu cultica, de turma. Vorbesc de exceptii, desigur. Altfel, unii spun ca atunci cand nu se va mai face liturghie, a venit sfarsitul. Oricum, revenind la apocalipsa, ortodoxia parca se jeneaza un pic, e un text incomod.
@Poli
Remarc ca intrebarea e tot din seria ”unde scrie?” De ce cauti vreo analogie 1-1 intre textul Apocalipsei si ritualul liturgic? Este vreo diferenta aici intre tine si Laiu? Daca tot crezi ca metoda teologica a orisicui consta in a incarca textul cu prejudecati (venite tot din texte as adauga eu), de ce e semnificativ suportul textual (desi nici acesta nu e un teren solid)pentru a infera ceva? Si ce reguli de inferenta ar fi valide, devreme ce toate sunt fanteziste? Si sa nu revenim la intentia autorului ca deja o dam in plictis…
Futurismul si istoricismul nu sunt grile valide pentru un grec cand vine vorba de a citi profetsimul nou testamentar. in lexicul nostru eshatologic rasaritenii ar fi mai degraba fie preteristi cu o eshatologie 95% realizata, fie postmilenisti pentru care evanghelizarea o facea imperiul cu sabia.
Am si eu o intrebare, ca nu-s prea dus la biserica si nici crescut la pension: ce este solia asta de la 1888? Daca se poate raspunde fara abstractiuni inutile sau flecarii de troli, atunci orice tentativa este foarte apreciata. Noroc bun.
Tasse https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Conferin%C8%9Ba_General%C4%83_de_la_Minneapolis_din_1888
”Revolutionara politic e invierea, pentru ca Leviatanul nu te mai poate ameninta eficent cu moartea”.
Absolut, dar Pax Romana e o mai periculoasă decât teama de moarte.
Amaranthine, tu esti o draguta sau dragut, mă rog, insa articolul ala din Wiki p-arca a fost scris de Gili Carstea. Merci frumos oricum. Vad ca nimeni nu prea stie despre ce este vorba in propozitie. Poate s-o indura Edy si de cei ca mine, daca tot a dechis subiectul.
„De ce cauti vreo analogie 1-1 intre textul Apocalipsei si ritualul liturgic?”
Nu eu am facut analogia, tu ai facut-o:
„contributia ortodoxiei e ca aduce cultul din apocalipsa pe pamant
Ca liturghia Apocalipsei este aceeasi cu liturghia noastra de acum
Martirii apocaliptici sunt co-participanti la impartasirea euharistica”
Si ai dus-o fix pina in punctul euharistiei. Eu n-am facut decit, in forma prefacut timida a unei intrebari, sa-ti dau peste bot. Nu caut nicio analogie intre Apocalipsa si liturgie.
„ce reguli de inferenta ar fi valide, devreme ce toate sunt fanteziste?”
N-am spus niciunde asa ceva. Dimpotriva, am insinuat (acum, ca am spus-o pe sleau in nenumarate rinduri*) ca o lectura dezbarata de povara intentiei teologice are sansa sa tina cont de limitele pe care textul insusi le pune interpretarii. Si nu, asta nu e totuna cu a specula despre ‘intentia autorului’ (nici cu tentativa de a aproxima prima receptare).
„preteristi cu o eshatologie 95% realizata… postmilenisti”
Si aia tot in istorie e. Nu in cer.
* De pilda aici, aici si aici.
Prima parte a piesei e identica cu a doua (incepind de la 2:37). Zic bine, Ibri?
Tasse,
Articolul de pe Wiki reflectă nu atât de mult viziunea lui Gili/1888 nonsense cât viziunea triumfalistă a bisericii.
”Criza” de la Minneapolis a fost declanșată de doi factori istorici: moțiunea de lege duminicală națională a senatorului Blair și succesul mișcării born again și holiness movement (Pre-penticostală) în US. Prima arăta că LD, pe lângă că era bazată pe aceiași teorie conspirativă a infiltrării papale ca și paranoia adventistă, arăta clar că secularismul este apărătorul libertății religioase nu conspirația Satanei de a aduce persecuția finală. În ce privește evanghelicii și penticostalii avant-la-lettre, Moody bătea miile acolo unde adventiști băteau sutele.
A. T. Jones s-a întors la Reformațiune, interesat în special de problema libertății religioase la Luther/Calvin dar și de teologie mântuirii în protestantism.
În mod natural, cele două subiecte l-au dus la lucrarea lui Luther despre Galateni și, surpriză: Reformațiunea nu era despre ascultarea de tradiție vs. ascultarea de Lege, nici teologic nici politic, ci mai degrabă recunoștea autonomia individului în fața bisericii, statului, și a legii VT.
Ca atare, mărul discordiei a fost Galateni și conceptul că Legea este provizorie și limitează libertatea, indiferent dacă este vorba de sâmbătă sau duminică în interpretarea poruncii a patra. Problema arianismului și a ascultării mecanice de lege a fost secundară.
În anii care au urmat, tendința a fost spre împrumutarea modelului Moody în evangelism și a pietății stil born-again păstrând totuși formele doctrinei tradiționale.
Hans Kung numește mișcarea born-againn ”emotional self-redemption”, așa că la legalismul tradițional a fost adăugată o dimensiune de Jesus freak, AKA cristocentrică. Cam asta e povestea.
Deocamdată evoluăm, împreună cu cel mai bun prieten, spre degenerarea biologică și spirituală.
Credeti ca Isus e real si e Dumnezeu. Daca degeneram, inseamna ca Isus si-a ratat incercarea de a o salva, nu o fost niciodata vorba de salvare, e degenerarea o etapa spre ceva mai bun, asa cum in cazul dezvoltarii embrionului mor multe celule pt ca el sa creasca?
Tasse,
Poti incepe chiar cu cartile autorilor soliei de la 1888, le gasesti pe sit-ul lui Carstea si ti le ofera gratuit dupa cum se lauda. Pe standurile bisericii, nu le gasesti, baietii stiu de ce…studierea problemei nu va face decat sa rasuceasca si mai mult cutitul in rana si asta daca esti un fundamentalist(detestat de Gili liberalul,care la randul lui se detesta) onest. Daca treci la alt nivel, este doar maculatura.
Poli,
E 2 probleme:
1. Ortodox vorbind Apocalipsa si liturghia nu se alfa in analogie, ci in identitate de referent
2. Limitele textului, ca si cum intelesul ar fi in text. E.D. Hirsch rings any bell?
1. Tu ai folosit cuvintul – „De ce cauti vreo analogie 1-1 intre textul Apocalipsei si ritualul liturgic?”
2. Parca strimbai din nas la „intentia autorului”. Acum mi-l recomanzi pe Hirsch, pentru care „the author’s meaning, as represented by his text, is unchanging and reproducible”? Nici n-am spus ca „intelesul ar fi in text”; nici nu sint departe de Hirsch, care imprumuta „orizontul” lui Husserl pentru a vorbi despre limitele interpretarii.
Edi ,as vrea sa vezi documentarul aceta daca ai timp ;https://www.youtube.com/watch?v=joDtKv62V9c scuze pentru ca nu are legatura cu subiectul prezentat ,dar pe mine ma impresionat foarte tare si as vrea sa il vezi si tu .
1. Da l-am folosit, pentru ca tu o cauti.Si da, cele doua parti sunt identice, nu analoage, ca referent.
2. Pai strambam pentru ca ma plictiseste treba cu intentia si pentru ca nici intentia, nici textul nu sunt separabile chirugical de istoria interpretarii care urmeaza textului. Articolele tale creaza mereu 2 iluzii: ca lectura NT aspura VT e artificioasa tocmai pentru ca chipurile ar fi exsitat niste limitari identificabile ale interpretarii (pe care culmea tu le stii mai bine decat unii care traiau in mediul iudeo-platonic al NT) si ca nu exista vreo stafeta a interpetarii asupra careia autorul sa fi avut un control.
1. Nici vorba. Tu te multumesti cu o analogie (cel mai probabil intre mielul injunghiat din Apocalipsa 5 si cuminecatura). Si asta in ciuda faptului ca afirmatia ta cu privire la preluarea liturghiei ceresti in cultul ortodox se refera la si se bazeaza, de regula, pe identitati de semn, ca sa zic asa (candele/candele, tron/tron etc.), nu de referent. Adica fix in punctul cel mai important al liturghiei (si al afirmatiei tale) o scalzi.
2. Nu am facut eu caz de intentia autorului. Am folosit cuvintul intr-o singura situatie – „intentia teologica”, care e a cititorului, si care e fix marea problema a istoriei interpretarii (incepind din NT).
1. Sa mai vorbim ca e imposibil sa demonstrezi istoric ca liturghia (si cea catolica, nu?) e inspirata direct din textul Apocalipsei, si nu dintr-o sursa comuna (VT, cultul greco-roman, paginisme etc.)?
2. Vorbesti cu superbia unui crestin inchistat in dogma. Ce dracu’? Nu sint lumea si istoria pline de evrei care au respins lectura crestina la VT? How about that traditie a interpretarii?
Poli,
Pai nu eu sustin ca liturghia=apocalipsa, ci unii ca Hopko sau Verhovskoy. Si nu, identitatea nu se refera la miel, ci la doxologie. La faptul ca mortii aia vin duminica cu noi sa se roage. Mielul din Apocalipsa e pentru rasaritean imaginea celui liturgic, si nu invers. Pentru un ortodox, precum Cabasila, mortii vin sa se impartaseasc la liturghia de pe pamant din fiecare duminica, nu noi ne ridicam la cea cereasca (ca la Chriril sau… Calvin).
Punctele slabe pe care il vad eu al acestei pozitii e ca:
1. Textul si diataxa liturgica nu sunt statice istoric
2. Comentariul litugic bizantin (ca gen literar) nu are nici macar aceeasi froma de-alingul veacurilor, let alone continutul…
Daca si eu vorbesc ca un crestin inchistat in dogma, atunci bine. Nu de altceva, dar daca iese Apocalipsa din canon eu nu-s deloc jenat. Iar faptul ca exista mai multe traditii ale interpretarii e un fapt si atat. Socant pentru tine ar trebui sa fie faptul ca unii farisei au fost de acord cu lectura crestina. Pentru ca atunci cand te ascult pe tine, nu inteleg deloc de ce ar fi facut-o.
Cum sa ma rusinez eu ca le dau peste degete lui „Matei” si „Luca”, care pipaie vulva Mariei si gasesc ca e identica cu cea a pustancei anonime din Isaia 7, cind niciun alt autor NT nu e la curent cu lectura asta, iar Pavel, marele si timpuriul crestin, reuseste sa faca teologie fara aceasta piesa de rezistenta? Pot detecta ecoul idioteniei autorilor NT chiar in scrierile autorilor NT. Si nu, nu e ca si cind Pavel nu le comitea si el voios.
„nu eu”
Pai, nu cu tine ma cert eu. 😛
„Socant pentru tine”
Ba deloc. Pavel cica era fariseu. Fariseii is de vina 🙂
Ca sa inchidem cercul, sa ne amintim ca si cei care urca cortul levitic in cer (adventistii), si cei care maimutaresc slujba apocaliptica (ortodocsii) fac parte din aceeasi traditie a interpretarii. Eu am spus de mult ca autorii biblici exact asta au vrut – sa babelizeze tembelii 🙂
Mortii din Apocalipsa si aia care va bintuie duminicile nu se afla in… identitate de referent? 😀
Ibri, Ibri! Ma vrajesti cu substanta ontologica a sufletelor de sub altar (cind eu ti-am spus ca nimic in Apocalipsa nu e altceva decit alegorie si simbol) si, cu aceeasi gura, ma certi c-as fi inca adventist, de-ala care crede ca e cort in cer pentru ca niste vizionari au vazut cort in cer? Bai, to’ar’se!
„o stafeta a interpetarii asupra careia autorul sa fi avut un control”
Incep sa ma dumiresc: tu agreezi de fapt intentia auctoriala (d-aia m-ai trimis la Hirsch), doar ca o detectezi, ca bun ortodox ce esti, nu in text, ci in traditia interpretarii. Zic bine?
Care va sa zica, tu zici ca Isaia a vorbit univoc despre Maria si Iisus, iar Ioan despre participarea mortilor la slujba de duminica. Nu ma mir ca nu-ti ramine decit sa dai ochii peste cap cind constati ca, fara vreo alta vina decit de-a fi apucat o alta poteca in istoria receptarii, nu gasim nici nasteri miraculoase in Isaia, nici morti piosi in Apocalipsa.
De unde rezulta si ca iti surid „limitele interpretarii”, dar – din nou – le gasesti nu in text, ci in cea mai la indemina traditie a receptarii.
Inca mai sper ca glumesti.
Ba Poli,
Mai intrebat tu pe mine ce cred?
Aaaaa nu!
Sau la tine nu se uziteaza tehnica omului de fier (antonimul paielor) in care sa expui cel mai fidel si puternic o pozitie (rasariteana in cazul nostru) pe care nu o sustii? se practica numai ironizarea caricaturilor?
Nu sunt impotriva intentiei auctoriale (doar ca nu cred ca poate fi obtinuta in mod obiectivo-valid ca Hirsch), am spus doar ca discutiile astea ma plictisesc. Dupa ce spun ca NU cred ca Apocalipsa s-ar preta identificarii liturgice si iti spun si de ce nu cred eu (Ibrian) asta, tu o tii langa ca stii ce parere as avea eu in chestiune si aceasta ar fi taman pozitia ortodocsilor rusi.
Dupa ce eu spun ca da un text se preteaza la intrepretari diverse si ca nu doar cea crestina se poate avea pretentii de validitate, tu imi pui in gura univocitate.
Cred ca nu s-a intamplat niciodata sa vorbim asa paralel.
Ba da, adineauri, cind tu imi puneai in gura cuvinte. Now you know how I feel 😛
So, sintem de acord: adventistii abereaza, ortodocsii abereaza. Mai ramine doar sa constati si tu ca autorii NT abereaza 🙂
Eu marturisesc ca nu stiu prea bine ce inseamna ”panenteism”. Adica formal stiu definitia, dar nu o inteleg pe de-a-ntregul. Si chiar m-as mira daca mi-ar spune cineva ca o intelege. Probabil ca paradigma asta s-a nascut in sanul crestinismului din curentul neo-platonizant care a facut multe ”victime” printre parintii bisericii. Un calugar spunea intr-o discutie pe facebook ca toti teologii si istoricii bisericii si ai filosofiei se chinuie sa identifice radacinile teologiei lui Maxim marturisitorul si nu reusesc. L-am intrebat atunci de unde scoate o asemenea gogomanie. Fiindca e de ajuns sa deschizi ”Filosofia evului mediu” a lui Etienne Gilson ca sa vezi ca radacinile teologiei lui Maxim nu sunt altele decat neo-platonismul. De altfel e de ajuns sa rasfoiesti pe Maxim ca sa-i identifici intelectualismul neo-platonizant. Eu sunt un amarat, nu ma pricep la teologie asa bine. Dar imi pare evident ca Maxim marturisitorul a fost supra-licitat si ca s-a exagerat importanta teologiei lui, care se incadreaza bine in ceea ce s-ar numi panenteism intelectualist. Sa afirmi precum Maxim ca in viata vesnica vom fi minti pure si sa te pretinzi cu asta crestin e pura aberatie. Ce e aia minte pura ? Sau sa afirmi ca in viata vesnica vom fi uniti cu ideea pe care o are Dumnezeu despre noi, asta nu e intelectualism pur ? Si ca sa nu fiu nedrept, sper sa vina si vremea in care un Toma de Aquino, iarasi un teolog supra-licitat, sa fie asezat acolo unde merita, in coltul lui de logician imbatabil si impecabil, dar steril si lipsit de profunzime autentica.
Prima fraza inseamna credinta in om ca individ si in solidaritatea universala cu cei oprimati. In ce priveste degenerarea cimpanzeilor civilizati, este ceva ce s-a repetat prea des in istoria vietii ca sa-i pese cuiva.