Controverse care cer un răspuns

[Scrisoare deschisă către adolescenții de acum 50 ani.]

1Corinteni 13:11-12 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.

O listă* a provocărilor contemporane cu care se confruntă membrii confesiunilor creștine.

[Desigur, puteți ucide mesagerul. Dar nu asta rezolvă problema. Mesajul este fundamental.

Suntem în posesia a cel puțin două tipuri de adevăruri:

A. Unele intuitive, potrivite cu bunul simț, convenabile și convenționale, cele care coincid cu idealurile și dorințele noastre de bine, cu aspirațiile și proiecțiile noastre, cu așteptările și speranțele noastre, cu convingerile și credințele noastre, cu simpatiile și dragostea noastră, pe de o parte, și,

B. Altele, contraintuitive uneori, istorice, documentate, verificate, științifice – adevărurile reale, care ne vorbesc despre lumea și realitatea în care trăim, exact așa cum este ea. Adică, cel mai bun și adecvat răspuns, la un moment dat.]

Care va fi atitudinea noastră, privind:

  1. Datele paleontologiei, istoriei documentate ale omenirii prin dovezi databile, universal acceptate și dovedite prin evidențe geologice, datare biologică, confirmare genetică.
  2. Volumul imens de informații neintegrate în istoria sacră: continente, specii, istorie planetară, religii, mitologii, sisteme filosofice, progresul științific, tehnologic, informațional, etic, social și al civilizației.

  3. Contradicțiile legate de conținutul biblic: poligamie, sclavie, superstiții, politeism, regim preferențial, separatist, capricios, rebarbativ și ranchiunos, inechitate, discriminare feminină, genocid, epurare etnică, pedeapsă capitală pt abateri de conștiință.

  4. Caracterul legendar, anistoric, al unor părți din VT, sau evanghelice – de mesaj, solie, nondocumentar și imposibil de documentat prin mijloace științifice – arheologic, istoric.

  5. Indiscriminarea comună între literatura ficțională și povestirile cu pretenție istorică, nevalidate încă.

  6. Discrepanța datărilor: canonul iudaic se formează între sec V îHr și sec I – (Iamnia). Ex clasice: niciun teolog respectabil nu mai acceptă o datare mai veche de 150 î.Hr. pt cartea atribuită lui Daniel. Știe orice seminarist că nu Moise, ci surse multiple – sunt autorii Pentateucului sau Torei. Sursa deuteronomistă este cât se poate de bine precizată.

  7. Atribuirile pseudoepigrafice – falsuri pt adjudecarea credibilității (Enoh, Adam, Petru, Toma, Ioan, epistolele pastorale – școala paulină, etc.

  8. Nediscriminarea între interpretarea mitologică, legendară și datele istorice certe.

  9. Literalismul dogmatic, profetic și populist – popular, accentuat folcloric. Ex clasic: legea duminicală, diverse numerologii: 666, 144 mii, subterfugiul împlinirii condiționate, etc.

  10. Sacralizarea sacrosanctă, cu efortul de invalidare a oricărei tentative de gândire critică.

  11. Poziționarea extremistă chiar în rândul teologilor, de dragul originalității – interpretarea istoristă, actualizarea dogmelor iudaizante – nonevanghelice, perfecțiunea ultimei generații, judecata preadventă, etc.

  12. Idolatrizarea propriilor dogme, istorii recente, redarea eufemistică a propriilor erori.

  13. Fenomenul multiconfesional și religios universal: aceleași dogme, aceleași simțăminte, experiențe, minuni, stereotipii manipulative, separare sectară, izolare culturală, tabu uri, interdicții absurde, controling, filosofie ascetică, pasiv agresivă, anti-vitală, contra-naturală, de amânare sine die a implicării autentice în existență – aici și acum.

  14. Rigiditatea dogmatică, cultivarea suspiciunii, fricii, temerilor, efemerității vieții reale, proiecții fantastice privind universalitatea și mondializarea insignifianței, egocentrismul și egolatria de grup – toate frizează trăsături paranoice culturale, moștenite și dobândite.

  15. Confundarea aspirațiilor, năzuințelor, bunelor intenții, proiecțiilor culturale, profetice și imaginației utopice, ideale – de multe ori pur defensive – chiar a ideologiilor de clasă, etnice, naționaliste – cu realitatea istorică.

  16. Motivarea prin vinovăție – contraproductivă, cu accent pe un sistem punitiv sadic, patologic, concomitent cu gratificații utopice, iluzorii și imposibile legic și logic.

  17. Noncontradictorialitatea perpetuă. Reașezarea succesivă, apologetică, defensiv – stângace, recursul la paralogisme, aporie, autoritate, tautologie, etc., ceea ce conduce la o pseudovalidare internă.

[Ambele tipuri de adevăruri – A și B – sunt necesare, esențiale, fundamentale. Dar trebuie, în sfârșit, să le împăcăm! Pentru valorizarea lor și sănătatea noastră culturală, spirituală, trebuie să devină congruente, complementare!

Vom continua să ne amăgim, cocoloșindu-ne sau vom lua taurul de coarne, vom accepta adevărul așa cum este și ne vom adapta crezurile, convingerile, la realitatea palpabilă și nu unor himere înșelătoare și păguboase?!?

De la Galilei sau poate de la Democrit, această controversă stăruie în cultura și istoria omenirii, și nu e ușor de eradicat!]


*Autorul recunoaște limitele acestui demers complex și le asumă, împreună cu erorile inerente, acceptă critici și dialogul constructiv, este bine intenționat și onest în căutările sale, iar acest text este, în ultimă instanță, rezultatul unor frământări de conștiință, dedicate și închinate celei mai autentice atitudini existențiale.

56 Responses to Controverse care cer un răspuns

  1. alterego1968 says:

    NM

    „poate este ceva genetic/cultural romanesc care nu ne da voie sa o facem”

    Genetic… nu cred ca sunt dovezi, cultural… poate un piculet, tipic romanesc…in nici un caz.
    Cauza e mintea noastra egotica, careia ii putem zice „sine iluzoriu”, „carne”, „fire pamanteasca”, ale carei mecanisme de functionare le dezvaluie Invatatura. Totul porneste de la modul in care ne raportam la cuvantul Eu. Pacatul originar, despre care vorbea recent Edi, e ruperea de Intreg. Asta inseamna „hamartano”, sa ratezi tinta, esenta, sa traiesti nesabuit, inconstient de adevarata ta identitate. De aceea ceea ce noi numim „dialog”, e in majoritatea cazurilor, o suma de doua ori mai multe monoloage. Dialog pot purta doar doua persoane care au devenit constiente de faptul ca „diferenta specifica” creeaza „genul proxim”, adica doi Oameni care vad diferenta intre esenta si forma si care vad ca dincolo de deosebirea de forma dintre ei, in esenta sunt Acelasi.
    Pentru o mai buna intelegere, daca exista interes… am postat acum cateva zile cate ceva despre ceea ce este egoul(forma), si care sunt mecanismele inconstiente care-l ajuta sa „supravietuiasca”. Desi incomplet, va raspunde cu precizie la dilema ta.

  2. nicumohanu says:

    Ianis, eu am aterizat pe acest site ca urmare a postarii lui Sorin. Inteleg frustrarea celor care au discutat aceste subiecte anterior. Eu nu am idoli si perceptia mea se schimba cu timpul. Cu toate acestea nu poti ignora un Jordan Peterson care aduna mii de oameni/tineri la discutii despre Vechiul Testament. Nu stiu daca esti adventist, eu sunt, dar noi ne-am pierdut relevanta de mult. Revenind la evolutionism/paleontologie, o teorie nu este „de aur” sau de referinta pentru ca este 99% testata si replicabila, ci poate fi pusa sub semnul intrebarii pentru 1% de dubii serioase. Sa zicem ca pot sa inghiti primele proteine sau acizi nucleici formati prin sansa, desi sansele sunt infinitezimale. Dar sa spui ca toate acestea s-au adunat si au format prima celula iti trebuie mai mult decit imaginatie bolnava. In cel mai fericit caz accept s-o punem pe linie de asteptare. Janis, eu nu am nici un dusman. Tu esti singurul. M-asi bucura mult sa ne intilnim si sa bem o cafea impreuna. Eu nu am nici facebook nici instagram nici nu sunt pe o alta platforma de socializare. De la inceput mi-am dat seama ca retelele sociale virtuale in loc sa apropie oamenii cum se zice, ii desparte in afara ca frecventezi dating sites. Sunt sigur ca daca eram la o masa rotunda dinamica relatiei noastre era diferita.
    Pentru ultima postare a lui Edi am nevoie de timp si microscop ca s-o cercetez. Ca de obicei el stie ce spune. Apreciez folosirea calificativelor: „probabil”, „pare sa”. Nimeni nu poate ignora astfel de abordari. Am o cunostinta in Australia care este genetician si poate sa-mi ofere o opinie.

  3. Ianis says:

    Nicu
    E irelevant cati oameni aduna Jordan Peterson la discutii. Nu e un argument. Vezi ca Edi are mai multe articole si prezentari despre el.

    Dar sa spui ca toate acestea s-au adunat si au format prima celula iti trebuie mai mult decit imaginatie bolnava.
    Asta e un argument clasic creationist: „Eu nu pot concepe deci nu e adevarat”. Evolutia nu are nevoie de imaginatie ci de timp si conditii prielnice. Daca ceva este probabil, este si posibil.

    Am o cunostinta in Australia care este genetician si poate sa-mi ofere o opinie. Daca te trimite la „creationism stiintific” sau la „intelligent design” iti pierzi timpul.

    Intrebarea este daca vrei sa intelegi realitatea sau cauti argumente care sa iti valideze conceptiile religioase despre lume si viata. Pentru ultima parte, pregateste-te sa peticesti pe banda. Dupa ce termini cu evolutia biologica, iti ramane evolutia universului dar si lumea cuantica.

  4. alterego1968 says:

    „Intrebarea este daca vrei sa intelegi realitatea sau cauti argumente care sa iti valideze conceptiile religioase despre lume si viata.”

    In esenta(dincolo de forma) ai dreptate, dar as reformula(as pune in alta forma) asa :

    „Intrebarea pe care trebuie s-o pui e „Vreau sa cunosc Adevarul ori caut argumente pentru iluzie?””

    Si aceasta forma e insa imperfecta. Lucrurile stau mai curand asa:
    1. iluzia nu poate cunoaste Adevarul
    2. Impulsul ori nevoia care ma impinge spre cunoastere, spre cautarea Adevarului, e „instinctul de supravietuire vesnica”
    3. iluzia are propriul instinct de conservare(o umbra a „instinctului” de supravietuire vesnica), care-i modeleaza comportamentul.
    4. Adevarul si iluzia coexista in forma, Adevarul se va extrage pe Sine din forma, iluzia nu.

    De aceea intrebarile care trebuie puse sunt cat de des sunt:
    1. de ce fac eu ceea ce fac in acest moment?
    2. cine sunt eu?

    Nu ma grabesc sa raspund, am rabdare si astept atent(veghez), raspunsul si Raspunsul va veni!

  5. JP este admirabil ca psiholog (evolutionar) si oponent al corectitudinii politice. Singura mea problema cu el este teoria conspiratiei marxismului cultural.

    Fata de ceilalti doi am indoieli serioase.

  6. nicumohanu says:

    Ianis, pentru tine un fenomen care poate fi demostrat sau reprodus devine „fact”. Fine. Cind nu poate fi demostrat/explicat/reprodus/ atunci introducem dimensiunea timp si astfel devine „fact”, mai ales cind oamenii „respectabili” de stiinta il sustin.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: