Noua dogmă

3 Responses to Noua dogmă

  1. Este rațiunea inerentă gandirii sau a fost inventată? Nu e intrebarea mea, ea unuia Emile Noel. Este si gândirea mitologică și nevoia de metafizică inerentă psihicului omului? Cred că rațiunea e un potențial care apare in anumite condiții. Are nevoie de un suport material si cultural, ca o sămânță care are nevoie de niște condiții să apară. Esențialismul e in viziunea populară a lumii, n-am vazut trib rational, n-am vazut populatie rurală sau gospodina de la oraș care sa nu vorbească de suflet, de lumea cealaltă. Ori e cea mai tare memă, ori e ceva specific speciei, ca arhetipurile. Eu am pentru mine două discursuri paralele pt. exp. psihedelice, unul rațional, deconstructivist, sceptic, altul împrumutat din șamanism cu spirite si tot tacâmul. Asta pt. că în practică devine ceva atât de straniu și diferit de orice încât nu știi cum sa-l abordezi. Am căutat si un al trei-lea fel de a incerca să înțeleg fenomenul și nu l-am găsit. O fi esențialismul si rațiunea singurele „paradigme” ( in lipsă de alt termen)? Sigur, unul e ideologie, altul e o functie minții.

  2. Este conceptul de ființă sau lucru un sine esențialist?

  3. AS,

    Asi spune ca ratiunea a fost descoperita. mai degraba decat inventata, atunci cand Thales a demonstrat ca poate calcula inaltimea unei piramide masurand umbra ei. Insa, pentru ca gandirea greaca era inca mitologica, a urmat natural intrebarea lui Plato: cum putem intelege esentele metafizice masurand umbrele, ceea ce a dus la un noi soi de mitologie.

    Cu privire la existenta, ontologia greaca, de la Plato incoace, este esentialista, insa conceptul de existenta nu este. Heidegger a facut o deconstructie laborioasa a conceptului de fiinta esentialist si cu asta a incheiat definitiv problema lui Plato.

    In opinia mea, notiunea de lucru in sine duce la esentialism, chiar daca Kant nu a intentionat asta. Problema lucrului in sine a fost rezolvata de fizica relativista/cuantica. Kant pleaca de la paradoxul spatiului si timpului newtonian: ceva care nu exista dar exista. La sfarsitul secolului XIX, neo-kantianismul pleaca de la paradoxul atomului, considerat doar un construct matematic de scoala empirio-criticista. Einstein a rezolvat propblema atomului in 1905 si sproblema spatiului/timpului in 1915.

    Empirio-criticismul a fost reinventat in sociologie cu o parada de pasareasca pseudo-filozofica. Citatele oferite de AG din Zerubavel sunt un bun exemplu.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: