Literatura apocaliptică
28 iunie 2020 26 comentarii
Toate adevărurile, personajele, evenimentele, normele, considerate sacre, imuabile, veșnice, au caracter istoric, temporal, cultural, un moment documentat – de cele mai multe ori – al apariției, dezvoltării, modificării sau dispariției lor. Acest adevăr este valabil pentru Yahwe – zeul madianit obscur, devenit Dumnezeu, Decalog, literatura deuteronomistă, Sfânta Treime, etc., și pentru literatura cu caracter profetic sau apocaliptic.
Ce reprezintă apocalipticismul? Una dintre formele revelației – mantra de la interfața orient / occident, dintre antichitate și lumea modernă. O soluție, o promisiune, un compromis, o amânare, o proiecție, o defensă.
Soluția rezolvării dilemei teodiceei, compromisul translației din lumea reală, încăpățânată și contradictorie, într-o lume imaginară: Impărăția lui Dumnezeu, a luminii, perfecțiunii, veșniciei, în contrapartidă cu Împărăția Întunericului, iadul, infernul, pedeapsa veșnică. O radicalizare!
O amânare a justiției și justificării, o proiecție spre personaje mitologice, atotputernice, cu atribute și carateristici absolute, într-o zonă în care totul devine posibil, chiar imposibilul, improbabil.
Dar, n-ar putea apocalipsa să mai fie și altceva? O revoluție interioară, amputată, avortată? Mulți pot avea ideea revoluției, dar nu oricine este în stare sau vrea, cu tot dinadinsul, să pună mâna pe jungher, pe spadă sau pe armă. Și atunci?
Însăși ideea revoluției este sublimată și proiectată, lăsată în seama Domnului, care va aduce dulcea răzbunare, care va face, în sfârșit, dreptate! O fi însemnând „Soarele mult doritei dreptăți!” și lumină, dar prăjește foarte eficient! „În căminul măreț uimitor, Odihnesc fericiții tihniți… A venit, iată și rândul lor, Căci destul au fost prigoniți!” Între armonia paradisiacă, tensiunea conflictului și intoleranța iadului, nu e decât un pas, iar trecerea este foarte bine dozată.
Apocalipsa nu este decât o revoluție înveșmântată sacerdotal, o răsturnare de regim isihastă, un pelerinaj spre tărâmuri generoase imaginare – Noul Ierusalim.
Să ne amintim că orice revoluție este confiscată, deturnată. De cine? De real, cotidianul tern și lumea noastră prost orânduită, de interese, privilegii, corupție și putere. De oameni. Și atunci, poate că apocalipsa este de fapt, o revoluție ideală amânată, proiectată în zona morgana împărăției ideale, către care tindem, dar nu ajungem.
O defensă șchioapă, care expediază inconveniențele lumii reale imediate, într-o zonă imaginară, himerică, bogată în promisiuni excedate, cu acoperire incertă, plină de iluzii care pot întreține boala, dar nu aduc vindecarea, nici rezolvarea.
Citit în cheie literalistă, ea devine religie, credință, superstiție. Totuși, rămâne ceea ce este: o ficțiune! Oricât de bogată ar fi în semnificații!
Prin alegorie, parabolă, sunt preluate simboluri transcendente sau imanente, valori etice și/sau mitice, metafizice, sunt ancorate în raporturile naturale ale lumii reale și istorie, realizând o îngemănare a celor două lumi, sporind sentimentul de firesc, verosimil.
Un samizdat, o subversiune. Îmi amintesc de “Pregătire pentru criza finală”, scrisă la mașina de scris pe hârtie pelur, în douăsprezece exemplare – apostoli din era comunistă a pre-copiatoarelor, trimiși să potolească setea de “altceva”!
M-am născut la câțiva ani după al doilea război, în plin stalinism, colectivizare, comunism ceaușist, am trăit un cutremur major, revoluția, tranziția, digitalizarea, internetul și ce mai urmează.
Ritmul istoriei se grăbește sau este doar o aparență. Una este să trăiești istoria și alta este s-o percepi, s-o scrii, în mod semnificativ. Istoria este povestea jocurilor de putere, de interese, ale informării și dezinformării. Teoriile conspirației sunt un fel de profetism și apocalipticism contemporan.
Știm azi că necunoscutele din știința viitorului – futurologia, sunt prea numeroase ca să putem face predicții științifice, altele decât pe termen scurt. Modelăm viitorul, impregnați fiind de trecut. Viața omului este prea scurtă, ritmul istoriei prea lent, adevărul evenimentelor reale clasificat, pentru decenii sau pentru totdeauna.
Pentru profetism și apocalipticism, trebuie să ai imaginație bogată, să fii suficient de exaltat, dar bine dozat, să faci un joc de perspectivă apriori – aposteriori de câteva secole, să te pretezi la tehnica pseudoepigrafiei – furt de identitate sacru – să stăpânești suficient de bine limbajul oracular, să aplici principiul profetic an–zi pentru a transforma anii în secole, secolele în milenii și să dai istoriei perspectiva veșniciei.
Cu puțin noroc, dacă concurența nu e prea mare – ai șansa să-ți reușească. S-a purtat până la saturație! S-a umplut lumea de apocrife! Patima scrisului e mai mare decât patima cititului!
În mentalitatea literaliștilor, inerantiștilor, profetismul și apocalipticismul poate fi reînviat la dimensiuni caricaturale, pantagruelice, un fel de apetit debușonat de interdicția ficțiunii, cultivat cu osârdie și obsesiv la toate nivelurile, de la pseudoacademic la vulgar, trecând prin seminariile (ppt) obligatorii și de gust îndoielnic – ca să folosim un eufemism, până la can-can-urile decretului duminical și fixarea addictivă, masochistă, a unor date profetice parusiene.
Care sunt, totuși, calitățile profetismului, apocalipticismului?
Capabil să simuleze și disimuleze jocuri de putere și interese. Dezvăluia adevăruri perene despre o realitate imediată care nu permitea libertatea de gândire și expresie. Dădea glas celor oprimați.
Probabil cea mai importantă funcție este cea mitologică, simbolică, bogăția de semnificații, planurile reverberate și multiplicate de valori și înțelepciune, incluse.
Totuși, percep o incompatibilitate funciară între împărăția lui Dumnezeu interioară despre care ne spune evanghelistul doctor Luca, că vorbea blândul Isus, și viziunea catastrofică, cataclismică a finalului apocaliptic. Pare și un fel de calcul cu efecte terifiante, făcut sau completat de preoți, locotenenți ai liturgicii și anexelor sale pecuniare.
A fost de partea omului simplu, împilat. O luptă pentru echitate și împotriva abuzurilor de tot felul. Este măreț și strălucitor. Are funcții artistice, estetice, etice, epice, dramatice, catartice – reale, incontestabile. Este perfecționat și finisat în mod savant, așa cum numai anticii puteau s-o facă.
„Să nu impunem micile noastre programe de burghezi cu bun simț acestor mișcări extraordinare atât de mult peste statura noastră. Vom continua să admirăm morala Evangheliei…, dar să nu ne închipuim că, cu idei simple de fericire sau de moralitate individuală se poate schimba lumea. Ideea lui Isus a fost mult mai profundă, a fost ideea cea mai revoluționară din câte au existat vreodată într-un creier uman, ea trebuie luată în ansamblul ei, și nu cu suprimări timide care amputează tocmai ceea ce a făcut-o eficace pentru regenerarea umanității.” Ernest Renan, Mântuitorul – Viața lui Isus, trd Ion Papuc, București, Orizonturi, 2013, p 81.
Despre Sorin Săndulache
oxigen2 
Daniel-Apocalipsa Bibliei ebraice,scrisa pe la anul 160 îen,este expresia veleitatilor universaliste(globaliste,am zice noi,azi) ale unui grup care strabatuse deja 1000 de ani de istorie,avea o identitate bine conturata si incepuse sa aiba sentimentul unei “misiuni speciale” printre celelalte popoare!
Istoria ca proces si finalitate -asta era motivatia acestei scrieri.Autorul incerca sa faca un manifest pentru o natiune amenintata cultural si militar cu extinctia ,reamintindu i ca destinul sau glorios este vegheat de arhangheli si chiar de Cel prea Inalt!Ce vrei o asigurare mai buna si o motivatie mai puternica in lupta cu dusmani superiori numeric si tehnic?!…
Asa se hraneste eroismul,asa se nasc martirii.
Culmea e ca ,uneori ,chiar functioneaza!
Ca să rămânem în cheia personajului, îl văd citind și zâmbind!
Mulțumesc!
Occidentul, dupa ce a inlaturat chirurgical tesutul oriental (danke Hegel), a spus: REVOLUTIE.
You say you want a revolution
Well, you know
We all want to change the world
You tell me that it’s evolution
Well, you know
We all want to change the world
But when you talk about destruction
Don’t you know that you can count me out (BLM).
See here.
More clear:
You say you’ll change the Constitution
Well, you know
We all want to change your head
You tell me it’s the institution
Well, you know
You better free your mind instead
But if you carrying pictures of Chairman Mao
You ain’t going to make it with me anyhow
Don’t you know it’s going to be alright
Nu! Nu vom mai fi oi, ci vom deveni oameni! Nu! Nu vom mai fi abuzați prin jug imaginar al autorității, ci ne vom redescoperi tăria și conștiința de a fi liberi! Nicio măgăriță nu poate alcătui un discurs pentru libertatea unui om! Ne vom asuma libertatea, valorile, adevărul, binele și frumosul! Le vom conceptualiza la fiecare 500 de ani, le vom reconstrui, remodela, la fiecare 50 de ani!
Amin
Hai sa va spun ce este apocalipsa și restul! Luca ne dă cheia când spune la începutul Evangheliei sale că a văzut cum mulți s-au apucat de Stand Up și s-a gândit să o facă și el !! Toate urmează același patron! Așa era moda cum e azi cu Youtubul !! Isus a fost un fel de youtuber al zilelor sale ! Asta e și apocalipsa și restul scripturilor !! CONTENT !! Material care să aducă folowers și prin urmare bani!! Asta a fost și Sadoveanu sau Marx sau Nietzsche ! Fiecare cu nișa lui! Nu e nici o diferență intre Isus și Micutzu,in fond și la urma urmei amândoi caută același lucru,împărăția cerurilor! Ce este împărăția cerurilor dacă nu un loc unde nimeni nu muncește și toți cască gura!!
Și voi aici aveți nișa voastră in jurul căreia aberați de ani de zile ! Pana la urma tot săraci și singuri veți murii !! Credeți că aduceți ceva nou,că faceți revoluție că important e ce ești și nu ce ai,de parcă cea ce ai nu reprezintă cea ce ești….. Pierdeți timpul!! Sunteți mici,doar niște adventiști care v-ați prins de șmecherie prea târziu!! In timp ce voi vă dați mari aici unul altuia ce vi s-a descoperit vouă pe Wikipedia,alții stau pe iaht cu o bere rece in mână și nici măcar nu rad de voi,că nici nu știu ei de existența voastră !! Știți cine sunt ? Strănepoții lui Nietzsche ,a lui Luther,Marx,Pavel…
Ai dreptate BLT, lui Isus i-au dat sa bea bere rece pe cruce, Pavel si Luca au stat la o bere rece intr-o croaziera de lux pe Mediterana (Fapte 27), Luther a baut o bere cu doctor Maier von Eck la Worms, Marx a mers in saracie din tara in tara, nu pentru ca era fugarit de politia secreta ci pentru a incerca branduri noi de bere, ubermenchul lui Nietzsche bea bere pe yacht sau joaca golf la Mar-a-Lago. Toti au fost youtubisti si FB-isti in cautare de like-uri si ads iar noi suntem looseri. Welcome to the party.
Peste 1000 de ani,postările dumneavoastră o sa aibă zeci de miliarde de vizualizări pe YouTube sau cum o sa se numească … Cineva o sa bea bere pe iacht de pe urma acestor lucruri !!
Peste 1000 de ani in timp ce urmașul dumneavoastră o sa trăiască bine datorită realizărilor mărețe de acum,o sa fie un grup de neurotici care o sa analizeze și o sa dezbată la nesfârșit ce ați vrut de fapt sa faceți și sa Spune-ți in toate aceste multe prezentări acumulate pana acum! Și o sa mai fie că nu o sa va opriți cel puțin douăzeci de ani de acum înainte!! Marele păcat e ca nu o sa va bucurați in timpul vieții de toate acestea ! Chiar mi-aș fi dorit sa beau o bere cu dumneavoastră pe barcă că știu că va doriți una (barcă nu bere)!
Bogdan,
Lasa pluralul francesc pentru cei de pe yacht. Insa gresesti cu privire la substante. Urmasii lui Sorin vor inhala Psilocybe cubensis aka ciuperca adevarului iar ai mei vor face krokodil, aka russian magic, si vor juca russian roulette cu Biblia in pe masa. Asta ca sa vezi ca nu am iluzii.
Nonetheless, hope against hope that „the arc of the moral universe is long, but it bends toward justice.” MLK.
Edi,nu ai crezut ca Obama va câștiga președenția iar acum greșești încă o data crezând că Sorin va avea vre-un urmaș !! Hai să fim serioși !!
BLT
Sunt fericit că mi-ai devenit, realmente, simpatic. Chiar dacă ai rămas un pic sentențios.
Civilizația bunăstării a creat o dilemă omului modern: E mai bine să ai ce-ți dorești sau să-ți dorești ceea ce ai? Se pare că sunt infinit mai mulți oameni din prima categorie, dar a doua categorie este mai selectă. Două lucruri mi-ar face o deosebită bucurie: să fac parte din a doua clasă – e posibil să fiu pe undeva pe aproape și, să ne cunoaștem, să devenim prieteni. Pentru mine, fiecare om este un univers.
Bineînțeles că toate se apleacă într-un final spre dreptate !! Ce nu înțeleg eu e de ce vi se pare nedrept că lumea aparține celor ce au luptat și au muncit să facă ceva !! Voi vreți ca cei săraci cu duhul sa mosteneasca pământul !! Adică bunicul meu își pierde piciorul in război iar unu care a stat acasă și a frecat fasolea ia totul dea gata !! Lumea e dreapta,aparține celor care au plătit cu sânge iar pe lângă ei trăiesc și paraziții !
Cât optimism!
SS
Vrei să mă faci primul tău urmaș dar nu o sa reusesti !! Dilema despre care vorbești este un paradox !! Cum adică sa ai ce îți dorești sau sa îți dorești ce ai?? Cum să ai ceva dacă nu îți dorești?? Poate o boală !!! Oricum astea fac parte din mecanismele de supraviețuire a săracului !! Știu eu pe cineva care toată viața a trăit in lipsuri ( rezultat al fanatismului religios) și vorba ii era asta “da ce crezi ca ei sunt Fericiți “ ! Se consola cu idea că poate că Și Bogății Plâng !!
Dar nu asta e discuția !
BLT,
nu stiu de ce ai impresia ca ne plac saracii cu duhul sau ca ne displace berea rece (eventual cu un BLT). Iahturile sint insa doar pentru pitipoance, si sa nu-mi spui ca ele platesc in singe sau debordeaza de duh.
Polihornule,
Isus ar fi stat cu pitipoancele pe iaht decât cu un fariseu ca tine care își petrece timpul in biblioteca
„Isus ar fi stat cu pitipoancele pe iaht”
Ce bine ar fi fost sa fie asa 🙂
Nu uita insa: noaptea cu fariseii, ca hotii 😛
BLT
E un pic mai subtil.
Să-ți dorești ceea ce ai, nu ceea ce n-ai poate fi definiția unei vieți cu adevărat împlinite și fericite. Și a decenței! Desigur, se poate divaga oricât. Pentru mine e suficient.
Pot greși, dar se pare că ne reproșezi niște reflexe, cum ar fi: ascendență, descendență, autoritate, care în cazul tău, au devenit automatisme inconștiente. N-ai auzit de reciprocitate? Poate că am mai multe de învățat eu de la tine, decât tu de la mine! Îmi plac aricii, țestoasele, dar cel mai mult, îmi plac oamenii. Întregi.
Tocmai m-am impiedicat de definitia vietii in Univers pe care o cauta astrobiologii. Viata = a avea ce iti doresti si a-ti dorii ceea ce ai. Ultima data cand am verificat mergea la ameoba si om.
Mulțumesc!
Frumos!
Dacă or mai exista adevăruri originale, ele se află în minți mult mai luminate decât a mea!
🤩