Un jacuz, doua jacuzuri

Afacerea Dreyfus a transformat verbul J’Accuse în substantiv și substantivul intellectuel în verb. Ambele cuvinte au fost supuse dialecticii de la tragedie la farsă. 

Prima figură tragică este chiar căpitanul Dreyfus, victimă a antisemitismului și avortului judicial orchestrat de partida catolica/monarhista din Franța,  părinți ai fascismului de ieri și de azi. A doua este chiar autorul manifestului J’Accuse, scriitorul Emile Zola. Zola ne-a arătat ca a fi intelectual înseamnă  a avea curaj înainte de a avea intelect. A fost urmat de o pleiada din cele mai diferite zone sociale al căror numitor comun era credința ca adevarul trebuie platit cu orice preț.

Intelectualul ca putere a dat naștere la antiintelectualism. Anti Intelectualul nu este ignorant sau lipsit de inteligență și are propriul sau J’Accuse. Manifestul antiintelectual îl acuză pe intelectual ca ignora autoritatea traditiei, religiei, sau a puterii “legitime” .

Intelectualul a rezistat în fascism și comunism dar este aproape învins în era informației marfă și a camerelor de ecou. Zola a fost asfixiat cu monoxid de carbon. Intelectualul contemporan este asfixiat de capitalismul media.  

J’Accuse s-a vulgarizat de la manifestul lui Zola la televiziunea prin cablu si twitter. Un jacuz doua jacuzuri. Ultima farsă este bătălia intre jacuzul lui Laiu si jacuzul lui Coman.

In absenta intelectualului, anti intelectualii se bat între ei. Nu vreau sa spun că sunt incompetenti. Amandoi sunt meseriași cu înaltă calificare. Sunt intelectuali in acceptiunea comuna, oameni care mananca paine fara sa transpire. Intelectualul, dimpotriva, este sub blestemul fructului oprit, castiga adevărul în sudoarea fruntii.

Îmi amintesc o poezie a lui Paunescu: “ca ocnas poetul sapa-n sarea lacrimii materne”.  Muntele pe care v-ați cocoțat, domnilor, ascunde un ocean de lacrimi. Cei care sapă in acest abis nu cunosc privilegiile sponsorilor analfabeti sau a puterilor care se autoproclama legitime. 

Dar, trebuie sa recunosc, sunteți intr-adevar people of the book. The check-book. 

 

48 Responses to Un jacuz, doua jacuzuri

  1. polihronu says:

    Nu stiu daca e vreo onoare in sare. Dar sigur e libertatea marii.

  2. Bogdan Vodita says:

    … parca vad cum incep acuzele de neomarxism … 🙂

  3. Ianis says:

    Alea sunt rezervate celor din al șaselea cerc al infernului (după Dante)

  4. „Ce qu’il y a de certain c’est que moi, je ne suis pas Marxiste”. Karl Marx.

  5. Amaranthine Sophia says:

    ‘telectuali din toate domeniile, uniți-vă!

  6. polihronu says:

    Cu aplicatie si la biserica. Orice biserica.

  7. Amaranthine Sophia says:

    Apropo de intelectuali, am o intrebare pe partea de politică. Din drepata sunt multe voci, de la intelectuali pana la influenceri retarzi, avem toata gama. Stângii însă, desi i se simt efectele, nu i se aude vocea. Pe plan international ar fi Zizek cred, poate si Peterson, nu stiu sigur. Sunt oameni pe care mi-e greu sa-i ascult cand muncesc. In România însă nu știu pe nimeni. E vreun teoretician mai răsărit de stânga care sa fie viu si activ? Ceva mai substantial decât reviste ca Vice.

  8. Amaranthine Sophia says:

    Poate cer mult cand zic intelectual, macar unu de teapa lui Papahagi dar de cealaltă baricada. Pe net n-am gasit.

  9. polihronu says:

    Vezi aici, inclusiv comentariile.

  10. polihronu says:

    De tinut sub observatie – povestea, daca nu pneumonia.

  11. polihronu says:

    AS,

    merita sa mergi (si) inapoi – Constantin Dobrogeanu-Gherea, Felix Aderca, Mihai Ralea, Zigu Ornea.

  12. polihronu says:

    Apropo, o pagina din Zigu Ornea:

    Altă dată, regretînd realitatea dată, [Mihai Ralea] constata: „Religia pe care o mai păstrează ţăranul, azi, e cea primitivă, fetişistă ori naturală. El e superstiţios, dar ateu; a nu pleca marţea la drum ori a nu lucra în cutare zi nu înseamnă a avea sufletul religios. Aceasta e altceva: e o stare de suflet formată din scrupule, din înfricoşare, din bunătate şi iertare. Românul nostru, însă, cum se zice, n-are nimic sfînt; ceea ce se poate traduce că nu respectă nici o valoare spirituală în faţa instinctelor logice. Luaţi seama, de pildă, la înjurăturile noastre naţionale. E greu de găsit un popor care să profaneze, parcă cu voluptate, ceea ce trebuie conside­rat ca sacru, cum o fac unele din păturile noastre sociale, atunci cînd proferează o înjurătură”. Şi, cu un an mai tîrziu: „O elită religioasă nu poate fi produsă de un popor ateu… în sărăcia actuală de logică şi bun-simţ tocmai misticismul ne lipseşte? În criza formidabilă de libertate în care ne zbatem, tocmai intoleranţa ortodoxă ne trebuie?” În sfîrşit, să amintim opiniile fostului ieromonah Arghezi despre feno­menul religios, ortodoxie şi neoortodoxie, în două intervenţii din 1928, 1929. În cea din 1928 afirma: „Dovezile în materie de credinţă şi de suflet nu sunt nici cronice, nici statistice şi faptul că biserica ortodoxă ar fi durat la români peste zece veacuri nu obligă la nici o tradiţie: biserica ortodoxă este şi s-a menţinut străină. Credinţa se traduce în acte şi credinţa ortodoxă nu e reprezentată de acte ortodoxe româneşti în nici un domeniu de aplicare religios, miracole, prozelitism, oratorie, scrieri, propagandă, jertfe. Nici o iniţiativă pornită sub comanda unui sentiment religios, totul este copiat de la greci, vorbă cu vorbă, formă cu formă, şi la zestrea greacă românii n-au adăugat nimic, nici fapte sufleteşti, nici sfinţi, păstrînd cadrul ca un locatar apartamentul închiriat, ce nici nu se simte dator cu nimic. Mai caracteristic: biserica ortodoxă nu a putut produce cu material românesc foarte abundent măcar un cler ortodox: mai puţin, măcar creştin”. A mai revenit o dată asupra chestiunii în revista sa, răspunzîndu-i lui Sandu Tudor, care îi replicase la prima sa intervenţie, din care am citat. În acelaşi an 1928, răspunzînd unei anchete a revistei Kalende, se referă şi la relaţia ortodoxie-folclor: „Nu-mi vine să cred că ortodoxia poate să fie steaua de navigaţie a culturii româneşti cu începere din anul 1928, din pricină că pînă la această dată, destul de recentă, ea nu s-a putut lipi, în mai multe veacuri, de mintea poporului românesc. Mai mult, nici de inima clerului ortodox, acesta făcînd parte tot din poporul românesc. Nici un basm şi nici un cîntec n-au făcut niciodată aluzie la vreo sensibilitate ortodoxă… Ortodoxismul, ca justificare filozofică a Bisericii greceşti din România, aparţine cîtorva civili care nu se pot plînge că le-a mers rău de cînd au introdus anafura la aperitiv. Descălecătorul neoortodoxismului a fost poetul Nichifor Crainic. El unea un sintetic spirit de chibzuială cu o elasticitate monastică onc­tuoasă şi bogată în suculenţă”. Duşmănia ortodocşilor profesionişti împotriva lui Arghezi s-a declanşat instantaneu…

  13. polihronu says:

    In contextul asta s-ar putea spune – apropo si de o remarca recenta de-a ta, AS – ca neoprotestantismul romanesc a fost, pentru noi, extracarpaticii, prima incercare de a iesi din ateism, de a lua in serios teologia.

  14. polihronu says:

    Si tot in contextul asta poate ca devine mai clar de ce agitatia cu referendumu’ fameliei (facuta de segmente de neoprotestanti si neoortodocsi) a fost un fis.

  15. polihronu says:

    Si de ce orice roman stie ca statisticile care-i dau ca cei mai religiosi din Ioropa sint o facatura 🙂

  16. polihronu says:

    Si ca Catedrala Mintuirii Neamului e un monument sectar.

  17. „Muntele pe care v-ați cocoțat, domnilor, ascunde un ocean de lacrimi. Cei care sapă in acest abis nu cunosc privilegiile sponsorilor analfabeti sau a puterilor care se autoproclama legitime.”

    Îmi place acest final de articol. Metafora „oceanului de lacrimi” exprimă plastic suferința ce însoțește munca cinstită într-un mediu ostil și sacrificiul celor care își oferă voluntar din veniturile necesare pentru subzistență pentru a susține un ideal spiritual. Nu am intervenit cu vreun comentariu în acest aparent conflict, dar citind acest articol, și mai ales finalul, am considerat că este bine să exprim faptul că din respect pentru membrii bisericii, astfel de controverse ar trebui să fie evitate.

    Ce este un intelectual? Bună întrebare! Dar îmi aduc aminte de orele de literatură română și de conceptul estetic definit de Camil Petrescu: „Intelectualul – cu dramele lui de conștiință – este prezent într-un cadru de existență obiectiv-socială, dominat de setea de absolut.”

    Adică, un intelectual trăiește drame de conștiință și manifestă sete după absolut. Frumoase concepte! Așadar, nu este vorba de studii și nici de speculații abstracte, ci de o trăire interioară ce te determină să nu fii mulțumit cu răspunsuri parțiale și nici cu standarde pe jumătate.

    Prin definiție, un intelectual nu va fi apărătorul unui sistem, ci el va fi un căutător al adevărului în forma sa pură. El nu acceptă să fie înregimentat, ci merge solitar pe propriul drum către Absolut.

    Încă un lucru, te naști intelectual, nu devii! Este un dar pe care puțini oameni îl au și care nu poate fi cumpărat nici cu bani și nici cu diplome. Este o condiție existențială predeterminată pe care o conștientizezi dacă o ai la un anumit moment. Este o chemare lăuntrică irezistibilă ce te determină să renunți la tot, dacă este nevoie, pentru a merge înainte către o cunoaștere absolută mai presus de fire.

    De aceea, un intelectual nu poate fi nici vândut, nici cumpărat. Intelectualii autentici au schimbat și vor schimba lumea. Chiar în lipsa unor studii acreditate, având doar cartea naturii înaintea lor, un om cu vocație intelectuală va excela în cunoaștere exprimând cele mai sublime cugetări despre adevărata natură a lucrurilor.

    Scuze pentru o postare cam lungă! Ca întotdeauna, Edi, te apreciez cu onestitate!

  18. polihronu says:

    „…trei mari disocieri a făcut Blaga, nici una la modă, nici una pe gustul naționalist-ortodoxist al epocii; și anume, a autonomizat: filosofia de religie; filosofia românească de ortodoxia românească; românitatea de ortodoxie” – merita intreg articolul.

  19. Amaranthine Sophia says:

    Nu degeaba il iubeste Staniloae pe Crainic. Nu are treaba bor ul cu sufletul romanesc cum nu are trinitas nimic cu arta si cultura (sobrietate si rafinament). Dupa ce a profitat din plin de intuneric si iobagie, vine acuma sa ne vorbeasca de demnitate umana, arta, cultura, valori, sufletul curat al țăranului. Toți la trinitas sunt acesti Cicero, maeștri ai elegantei.
    Injuratura e „rezistenta prin cultură” a romanului in fata a orice.
    Samanismul a rezistat bine in ortodoxism: biserica-dintr-un brad, toaca, tabuurile, pictura ca reprezentare a inconștientului, vladica care cu numele era ortodox dar cu sufletul șaman. Forma si esența au trait impreuna. In prezent mor amândouă.
    Moldova e cea mai bună la înjurături: futu-ti e baza pe care se așează cunoasterea intr-ale cultului – biserica, evanghelia, dumnezeii, crucea, altarul, paharul, aghiazma, arhanghelul, anafora- si se incheie cu ma-tii. Nu e o coincidență că în Moldova sunt multe mănăstiri. Un simptom ca amalgamul asta e pe moarte e sărăcirea fondului metafizic al injuraturilor si inlocuirea cu banala referire la sexul oral. Injuraturile sunt ultimul bastion iar totul e redus si uniformizat la nivel de sex oral, chiar si acesta din urmă.

  20. Amaranthine Sophia says:

    Mantuire si neam vine ca o sinteză a ideologiei care unește nationalul cu religia, cam ca la iudei. Dar dupa NT banuiesc ca mantuirea e individuala, nu colectivă.

  21. capitaniser says:

    un (alt) intelectual de stanga ? Prof. Bortun (recent convertit la azs ) – https://www.facebook.com/watch/?v=3713727311977750&external_log_id=70881f40691f65a88e40638c116045bb&q=%23temazilei

  22. polihronu says:

    „Injuratura e ‘rezistenta prin cultură’ a romanului”

    Ai pus degetul pe rana, punctul pe i si cireasa pe tort 🙂

  23. polihronu says:

    Si da, votez cu ambele miini pentru redescoperirea injuraturii nobile, barbatesti 😀

  24. polihronu says:

    Really? Borțun e adventist? Specialisti in comunicare de la SNSPA lipseau BAZS? 🙂 Amuzant sa auzi din astia care pretind ca stiu ce-i ‘gindirea deziderativa’, da’ nu-si dau seama ca Dumnezeu e un deziderat. L-am auzit si pe un mucea solemn zilele trecute, in contextul scandalului Coman, vorbind despre ‘gindire critica’ desi e pastor adventist.

  25. Amaranthine Sophia says:

    E ironie sau pe bune? Ăștia cu religia nu tind sa fie de dreapta?

  26. capitaniser says:

    sunteti in urma baieti ! cine facea lobby la Sper TV. acum cativa ani lui Doug Batchelor et comp ?? –
    https://www.facebook.com/watchparty/2958439737598234?entry_source=FEED&hash=AStjPvYGKE6bY06zAStX-c8VyHJF9pCCxFclz1Xg8mFx_A

  27. ibrian says:

    Un jacuz, două jacuzzi-uri

  28. Ca la „Sir” SPA in Chicago.

  29. Încă un lucru, te naști intelectual, nu devii!

    Poate fi dezbatut dar merita luat in considerare. Vad colectionari de licente si doctorate carora le lipseste ceva cu care te nasti sau mori fara acel ceva. Si, da, am intalnit intelectuali cu patru clase.

  30. Si aici intervine Dr. Cornel Darvasan cu lucrarea de doctorat baptista „pacatul la romani”. Cica era mai bine ca Ion Creanga sa fi ramas popa.

  31. Constantin Dobrogeanu-Gherea, Felix Aderca, Mihai Ralea, Zigu Ornea.

    Marxisti culturali retroactivi.

  32. AS,

    Iti raspund din experienta. Ceausescu s-a trezit izolat in blocul sovietic dar de loc entuziasmat de capitalism si a decis sa apeleze la comunismul protocronist. In principiu, Ceausescu a fost de dreapta. Dupa „revulutie bobocule, revulutie” protoocronistii ceausisti (fat, stupid, lazy pigs, thanks BLD) si-au gasit in sfarsit locul la sanul mamei oedipiene nationalist-religioase ca pe tata l-au puscat conform aceluiasi complex. Nu-mi spune mie, ca vin din aceiasi epoca de aur, ca la istoria artei sau la filozofie se intra fara certificat kosher de la securitate sau ca scoala din muntii cibinului nu era sub protectia aceleiasi securitati ca nu sunt tampit.

  33. Bogdan Vodita says:

    Asta iarna s-a lansat la sala Bratianu din Piata Amzei, numarul special al publicatiei Semnele Timpului, dedicat in intregime *gandirii critice*. Nu m-am putut abtine la final (cand a existat dezbatere publica) sa nu-mi exprim sincera siderare fata de un atare demers. Dezbatere despre gandire critica intr-un mediu religios ?!?! Asa ceva nu se exista… 🙂 E o contradictie in termeni. In sfarsit, lumea a ramas putin descumpanita, apoi dupa alte comentarii, sindrofia s-a incheiat jovial cu pizza si suc… Bon apetit ! (la lectura, desigur) 🙂

  34. polihronu says:

    “cu pizza si suc“

    O sa vezi impartasania asta figurind si intr-unul din episoadele viitoare ale ‘zborului’ meu. In rest, nu pot decit sa ma bucur ca oamenii predica, chiar si fara sa stie, ateismul 🙂

  35. Exista destula gandire „necritica” si in medii seculare, desi au in ultima instanta tenta religioasa, ca de exemplu cancel culture. OTOH teologia implica gandire critica. Sunt sceptic nu din cauza mediului teologic ci mai degraba din cauza traditiei si culturii de negandire. Insa nu ma pronunt pana nu vad materialul. Exista un link?

  36. Da, am gasit linkul. Nimic de obiectat. In America se fac peste tot cursuri de gandire critica dar nimeni nu gandeste. Ce lipseste in articolele ST sunt exemple de erori in gandirea bisericii, ca de exemplu SS sau cele 28 puncte. Puteau fi date si exemple din predici. E problema cu paiul si barna.

  37. polihronu says:

    Eu sint de acord cu cei care zic ca, daca ‘gindirea critica’ nu e si auto-critica, nu se intoarce asupra ei insasi, nu e deloc gindire critica.

  38. ibrian says:

    @Poli
    „In contextul asta s-ar putea spune – apropo si de o remarca recenta de-a ta, AS – ca neoprotestantismul romanesc a fost, pentru noi, extracarpaticii, prima incercare de a iesi din ateism, de a lua in serios teologia.”

    Asta a fost chiar o gluma buna! Neoprotestantismul e doar sentimentalism pios adresat Isusului contemporaneizat. Neoprotestanismul nu e teologie, nici macar teologie proasta.

  39. polihronu says:

    „Neoprotestantismul e doar sentimentalism pios”

    Daca incluzi, ca mine sau Edi, si adventismul sabatarian in „neoprotestantism” (ba chiar si bucati bune din baptism, kataevanghelism si yehovism, plus niscai minti luminate din penticostalism), neoprotestantismul e si teologie, chit ca proasta 🙂

  40. Oare S.Săndulache e plecat la Mamaia in concediu ??

  41. polihronu says:

    ibri,

    stiu ca-ti plac cartile groase de teologie 🙂 – iti recomand si cele patru volume ale Sistematicii lui Norman Gulley.

  42. Neoprotestantismul e doar sentimentalism pios

    Hans Kung: The emotional self-redemption of the born-again movement.

  43. Daca incluzi, ca mine sau Edi, si adventismul sabatarian in „neoprotestantism” (ba chiar si bucati bune din baptism, kataevanghelism si yehovism, plus niscai minti luminate din penticostalism), neoprotestantismul e si teologie, chit ca proasta 🙂

    Orice teologie proasta se poate lumina. Exista o sansa.

  44. De fapt, termenul corect ar fi restaurationism. Prinicipala limita filozofica a restaurationismului este filozofia scotiana care se afla la baza hermeneuiticii proof-texting si epistemologia bunului simt aflata la baza creationismului stiintific. A avut si parti tari, ca, de exemplu, stoicismul crestin care a conferit o verticalitate morala apreciata de multi preoti si intelectuali ortodocsi sau scriitori ca Arghezi si Zaharia Stancu, chiar si Marin Preda intrucatva. Un alt aspect important este interiorizarea declaratiei de independenta. FWIW, restaoraturationismul este o miscare iluminista.

  45. polihronu says:

    “restaurationismul este o miscare iluminista”

    Absolut – un scolasticism iluminist.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: