Biblia ca literatura
4 august 2020 15 comentarii
omul va supravietui, mai mult, va invinge
4 august 2020 de Edmond Constantinescu 15 comentarii
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Ca intotdeauna in ultimele 4 milenii, literatura e preocupata, intr-o formula sau alta, de imperiu. Unul dintre raspunsurile pe care le-a primit imperiul a fost cel propus de parte din literatura biblica: antiimperiul. Raspuns de altfel sugerat chiar de cultura imperiului – care a gasit intotdeauna moduri de a rasturna, macar temporar si simbolic, ordinea lucrurilor. Imperiile au inventat carnavalul.
Si da, haldei vs. Zoroastru anticipeaza greci vs. Isus.
Yoga as a cult.
De asta cand sunt doi sau trei in numele a ceva, eu am plecat. Yoga e buna dar fa-o singur acasă. Orice altceva de genul asta e la fel, fa-o singur. Life is the journey of the alone to the Alone, scuzata fie-mi egleza, spunea cineva și a rămas unul din compasurile mele.
Coronavirusul a bâzâit multe cuiburi de șobolani si i-a facut vizibili. Dinamica haosului ne fereste de lumea lui Orwel.
„Dinamica haosului”
Anarhia salveaza empiria.
Ma tem de omul unei singure carti – Timeo hominem unius libri (vorbe atribuite teologului Thomas d’ Aquin). Are 2 sensuri:
1) omul care a citit o singura carte, dar a citit-o intens, cu seriozitate, e un adversar redutabil, pentru ca stapaneste foarte bine materialul respectiv
2) omul care nu cunoaste o diversitate de pareri (pentru ca a citit o singura carte) , bazandu-si pe aceasta carte toate convingerile, este un om limitat, incapatanat sau chiar un fanatic si prentru acest lucru este si acesta un om periculos, de temut.
Frumusetea proverbului astuia (care nu e atestabil inainte de zorii modernitatii) e ca, intr-o a treia interpretare, e imposibil sa citesti atent si profund o singura carte si sa fii caposul “care nu cunoaste o diversitate de pareri”. Pentru ca orice carte contine toate cartile 🙂
E mult mai veche, apropo, opinia ca universul insusi e o carte. Nimeni, oricite carti ar citi, nu citeste vreodata mai mult de una singura 🙂
Intrebarea nu e “cite?”, ci – ca in carte – “cum citesti?” Drama omului incuiat nu e cantitativa, ci calitativa (hermeneutica).
Hermeneutics at work: “Their experiment is ingeniously constructed to make it difficult to interpret as anything other than what they say.”
Aparitie editoriala la Humanitas – https://www.libhumanitas.ro/cum-a-devenit-isus-dumnezeu-preamarirea-unui-predicator-evreu-din-galileea-bart-d-ehrman-humanitas-2020.html?fbclid=IwAR0psCRLIO3VFWPQko8nuE2_JQgfnHP9KXDX8BiHW6QngnvPcBdwRqTV7fo
https://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/paradoxul-ateului-moral?fbclid=IwAR0fxlm0sNwBqbK2_QKXOQZlVX1oHqtHMIuvEvemlUx3Zp-gmrfmkrWPnFs
Solutia „paradoxului ateului moral” a fost oferita de Eminescu:
1. Virtutea pentru dansii ea nu exista insa ve-o predica…
2. Religia o fraza de dinsii inventata ca cu a ei putere sa va aplece-n jug caci… ca vita de la plug.
Avantajul moralei teiste pentru „diansii” este ca te face vita la plug si implica dublul standard pentru „dansii” si „noi”.
https://www.contributors.ro/asaltul-asupra-cunoasterii-ratiunii-common-sense-si-alunecarea-spre-intuneric/?fbclid=IwAR0h4_l_E9WnbsKPiX0jubaiSpfeMF-TPWcB-WcVJCEkZ22PRagQBnTFhVk