Zbor în bătaia săgeții (pars fecunda)
6 august 2020 29 comentarii
Am vrut de fapt să scriu despre păcatul de neiertat al creștinismului – înfierarea poftei ochilor (pe care Augustin o înțelege și ca libido noscendi, înjurînd-o ca venenum curiositatis). Dar Duhul bate oriîncotro vrea; și încurcate sînt căile Domnului. Așa că am sfîrșit – vorba vine, căci orice lectură deschide posibilitatea altor lecturi, într-un labirint fără ieșire – citind Viața și Opera lui Cristian Tudor Popescu. Mă atrăsese talentul lui de documentarist al argoului macariopolitan. Dar, în mijlocul distracției, m-am trezit aruncat – mirare!? – într-o problemă de hermeneutică.
Într-unul dintre texte, CTP se dedă pervers la o bucată de exegeză shakespeariană: vrea să rezolve misterul unei ziceri hamletiene despre încadrarea psihismului în roza vînturilor. Pentru asta apelează fermecat la – tam-tam – I Ching. Îi iese așa de bine pasiența – se potrivește atît de bine interpretarea cu textul – că uită să se întrebe cum dracu’ ar fi putut Marele Will, oricît de mare, să se familiarizeze cu vechile doctrine chinezești decenii înainte de prima apariție occidentală a celebrelor trigrame (iezuiții, bată-i vina!). Cei care se chinuie, în același punct al operei, să-l facă pe Shakespeare militant în revoluția coperniciană au măcar avantajul posibilității cronologice (și al unei oarecare vecinătăți geografice). CTP dă voios cu mașina timpului în baltă.
Episodul ăsta de jubilație întreruptă mi-a amintit de o altă tîmpenie protocronistă (cum bine i-a zis Laszlo Alexandru) – cartea lui Horia-Roman Patapievici despre topologia universului dantesc (Ochii Beatricei). Pe scurt, fizicianul nostru specialist în apărarea fibrei creștine a Europei sugerează (cum au făcut vreo doi și înaintea lui) că lumea imaginată de Dante în Comedìa e de forma unei hipersefere (echivalentul cvadridimensional al sferei, care e echivalentul tridimensional al cercului, care e echivalentul bidimensional al intervalului). Iar această performanță geometrică s-ar datora tocmai cultivării unui mod de gîndire (metafizicalismul grec botezat în întunericul creștin) căruia modernitatea i-ar fi pus cruce.
HRP se înșală pe toate planurile. Universul Comediei nu-i deloc musai glomic. Dante nu se citește cu Schweikart, Lobacevski, Bolyai, Riemann și Gauss pe masă (ci cu Virgiliu și Bernard de Clairvaux, la care adăugați cam totul, de la Homer la Toma și Bonaventura). Iar crucile nu-s niciodată definitive (cu atît mai puțin cînd sînt fictive). Modernitatea n-a tras niciun tren de gînduri pe linie moartă. Ne-a arătat doar că diferența dintre știință și artă nu e de neglijat. Dumnezeu e, ca cerul lui Dante, un obiect de artă.
Ce-o fi vrut să spună poetul?
LOOPING
e vremea să mă împac
cu gîndul că am dintele în
sînge că mă cheamă mai tare
prada din zare decît pajiştea
de sub picioare că singur prieten
mi-e sufletul feroce vreau
să scap de teama de-a fi lup
Asta e și lecția Comediei – că, pentru a-ți găsi întreg adimensionalul centru, trebuie să mergi mereu spre orizont. Doar întorcîndu-te în tine, trecut prin cercul lumii, te poți descoperi. Dante (căruia, apropo, îi sărbătorim tot anul viitor 700 de ani de la moarte) își sfîrșește, transumanizat, pelerinajul cu privirea înfiptă în Dumnezeu („presunsi / ficcar lo viso per la luce etterna”). Îl răzbună astfel pe Vanni Fucci, pe care îl lăsase în iad înlănțuit laocoonic cu degetele mijlocii înălțate sfidător spre Dumnezeu („le mani alzò con amendue le fiche”).
„God is a concept far too important to leave to the religious” Quentin Meillassoux – After Finitude
Patapievici speculează, minte sau e sincer dar greșește?
E valabila intrebarea pt toți ca el.
Scena cu Vanni mă face să mă gândesc la Rick din Rick and Morty. Nu râdeți, is deștepte desenele astea :).
Speculeaza sincer si greseste.
Din R&M: “Only losers look stuff up while the rest of us are carpin all those diems.” I’m sold 🙂
Sincer,speculează o minciună!
Sau,sincer,greșește speculând o minciună!
You’re gonna love s4e6 when/if you get there. It’s a bit like what you’re doing here.
O sa-l vad 🙂 Pandemia nu s-a terminat. L-am consumat deja pe Archer 😛
Phrasing.
😀 Exactly.
Nu e nici erou, nici antierou, e ceva nou. Comparatia cu un trickster ar fi simplista si pe lângă.
E omul dezbracat de ideologie, față in față cu existența raw. Cu cat e mai minunat omul decat eroul. Eroul e virusat de ideologie și e din tușă groasă iar noi i-l admiram cand de fapt noi insine suntem de admirat in comparatie cu ei. Poate vom descoperi ca asa e cu Dumnezeu.
Imi este mai usor sa iert anacronismul CTP-ului decat speculatia, minciuna sau greseala lui Patapievici.
https://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/omul-si-totul
Ermineutica sinelui.
“There are many kinds of Gods. People usually have two very different Gods in mind when they say the word ‘God’. One God is the cosmic mystery. We don’t understand why there is something rather than nothing, why the Big Bang happened, what human consciousness is. There are many things we don’t understand about the world and some people choose to call these mysteries by the name “God’. God is the reason there is something rather than nothing. God is behind human consciousness. The most characteristic thing about this God is we know absolutely nothing about him / her / it / they. There is nothing concrete. It’s a mystery. This is the God we talk about late at night in the desert as we sit around the camp fire and think about the meaning of life. That’s one meaning of God. I have no problem with this version of God, in fact I like it very much. Then there is another God which is the petty law giver. The characteristic of this God is we know a lot of concrete things about that God. We know what he thinks about female dress code, we know what he think about sexuality, we know what he feels about food, about politics. This is the God people talk about when they stand around while burning a heretic. We will burn you because you did something that God doesn’t like. It’s like a magic trick. How do you know God exists? Well, the Big Bang and human consciousness and science can’t explain this and that, and then like a magician swapping one card for another, they will take out the mystery God and replace it with the petty law giver and you end up with something strange like because we don’t understand the Big Bang, women must dress with long sleeves and men shouldn’t have sex together. What’s the connection? How did you get from here to there?” Yuval Noah Harari
Yep, from the God of the gaps, to the God of the gaffes.
Or, even better, from the god of the gaps to the god of the yaps.
Yep, God exists to serve me and as many of you as possible. Not the other way around.
Asta imi aminteste de ce spuneam aici.
O recapitulare utila https://www.forbes.com/sites/startswithabang/2020/08/18/how-physics-erases-the-beginning-of-the-universe/
„s4e6”
Suspended in disbelief, slowly dying.