Cum este Dumnezeu?

119 Responses to Cum este Dumnezeu?

  1. @Edi
    Mă bucur că ai găsit un partener de discuție de la care să poți înghiți (cu noduri, ce-i drept) că bacteria are inteligență/cogniție. Când eu ți-am spus asta… ai râs. 🙂

    @Antonio
    Nu am o problemă dacă Dumnezeu este autorul acelui “algoritm”, cum îl numești, dar dacă echivalezi Dumnezeu=algoritm te împuști singur în picior, adică ești, așa cum am sugerat deunăzi, panteist. Ori te-am înțeles greșit?…

  2. Adrian,

    Este inteligenta zarului care stie sa cada 1/6 pentru fiecare fata cu margine de eroare tot mai mica la un numar tot mai mare de incercari. M-am grabit sa clarific ca e vorba de trial and error plus selectia exercitata de mediu. Informatia, am spus eu plin de duhul, este masurarea gradului de randomness cum i-o spune in romaneste si Antonio, manat de acelasi duh, a spus cica se zice aleatoritate. Ba chiar duhul a adaugat prin mine ca si ce numim conventional inteligenta este tot acelasi lucru. Poate ca Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul dar joaca Texas hold’em, ca tot suntem in Murika.

  3. polihronu says:

    Esti in urma, Adriene! Io am zis ca orhideele is shmekere 😉

  4. polihronu says:

    Nu Guercino e vinovat de aplecarile unor sfinti parinti. Ca altfel, si arcadienii ar trebui sa fie necrofili 🙂

  5. alterego1968 says:

    Antonio

    Nu combat nimic din ce-ai prezentat, as aduce o completare, de fapt nici macar completare n-as putea sa-i zic, pentru ca in emisiune s-a pomenit ideea, as vrea sa-i dam o tusa doar, s-o accentuam putin. Si facem aceasta completare in descriere cu reverenta cuvenita Celui de nedescris.
    Purtam acum vreo 5 – 6 ani o discutie cu un amic, caruia ii atrageam atentia asupra unei erori de interpretare a invataturiii lui Hristos. El zicea ca ” in Hristos noi putem totul, ca in Hristos suntem mantuiti…” lasand sa se inteleaga ca e singura „componenta” pe care ar trebui s-o avem in atentie , asa cum teologia evanghelica mainstream propaga. Ca omul ar fi rau de la natura, dar simplul fapt ca-si asociaza numele cu Hristos, il face salvat. Asta imi aduce aminte de psihologia reclamei, cand un parfum e promovat de-o celebritate, hai sa zicem ca Banderas (il cheama tot Antonio dar nu vreau sa insinuez nimic), ne determina pe noi sa cumparam parfumul datorita unui tipar mental, care zice ca atunci cand utilizam parfumul, printr-un act de magie, o parte din calitatile pe care le pretuim noi la Antonio, ni se vor transfera noua. Asa si „crestinii” au impresia ca odata ce au facut baie si s-au inscris la biserica, gata, sunt sub protectie, pentru ca s-au introdus in Hristos deci ” sunt in Hristos”
    Invatatura, pe de alta parte zice „Eu voi fi in voi si voi veti fi in Mine”, prin urmare lucrurile se complica putin.
    Astea fiind zise, imi pare ca din modul in care il vedem pe Dumnezeu nu poate lipsi componenta „Dumnezeu in mine”, sau „Eu Dumnezeul” ceea ce amicului meu, i se parea o erezie de neconceput, la vremea respectiva. E adevarat, ai amintit ideea, si ai reintrodus-o oarecum atunci cand ai mentionat ierarhia pe niveluri de constientizare, de constienta ( constiinta), ranforsata mai apoi de ideea de metaconstiinta sau constiinta de roi, (de musuroi), insa mi se pare ca geometria fractalilor ne poate oferi un plus de calitate aici. Atunci cand facem zoom pe un punct din imagine, ceea ce ni se releva e tot o imagine, cvasi-identica cu imaginea de ansamblu, cu imaginea integratoare. Adica, la nivel de individ, se poate evidentia tiparul Intregului, si fie si numai prin acest fapt, partea nu e niciodata separata de Intreg (apropos de „principiul” alteritatii). Asta vrea sa zica Isus prin ” Iata dar ca Imparatia cerurilor este in voi” ori Pavel prin ” tot ce se poate cunoaste despre Dumnezeu se descopera in noi insine”. Asta e motivul pentru care il vad pe Hristos „Umanistul autentic”, descoperind omului un mare adevar, acela ca este Dumnezeu, decretand potentialul infinit aflat in fiecare din noi. Ce facem noi cu acest potential, si de ce facem ceea ce facem, e o alta discutie, pe care o putem purta. Mai mult chiar, ar trebui sa fie intrebari de fiece moment, puse noua de catre Noi insine. De mai bine de zece ani, incerc sa clarific aceste evidente ale Invataturii lui Hristos. Acuma ca ce-o fi stiut Omul, de unde-o fi stiut…iata inca un subiect interesant. Am vazut necesar efortul asta, nu pentru a face dreptate personajului istoric Isus, a carui invatatura a fost acoperita cu straturi de … hai sa le zicem inexactitati de interpretare, ci pentru a face dreptate fiecaruia din noi, cel putin acelei parti prezenta in fiecare din noi care „se potriveste chipului lui Hristos”. Acum, poate mai mult ca oricand, asa cum corect intuia si Edi, acest act de justitie se cade a fi implinit, ca sa-l delimitam clar pe Hristos de crestinismul institutionalizat, responsabil de „inexactitatile” de care pomeniram.
    Oricum, aparitia ta la oxigen, e datatoare de speranta, cel putin pentru mine!

    Sa fii sanatos si sa auzim de bine!

  6. polihronu says:

    „The Eye with which I see God is the same Eye with which God sees me”, a zis Meister Eckhart, contemporanul lui Dante. Interpretarea incarnationala a creatiei e mai veche si are uneori surprinzatoare intrupari – in Karl Barth, de pilda, care il poreclise la un moment dat „sarpe gnostic” pe de Chardin 🙂

  7. alterego1968 says:

    Wich ” I ” saw an ” I ” ?

  8. polihronu says:

    That is the question 🙂

  9. alterego1968 says:

    Asta naste si intrebarea ” Is your Eye good or wrong?”

  10. polihronu says:

    An Eye for an Eve 😛

  11. polihronu says:

    Mirmecologie – usor de tinut minte, pentru ca au (furnicile), macar la nivel de etimologie populara, legatura cu niste balcanici 🙂

    https://dexonline.ro/definitie/mirmidon
    https://en.wikipedia.org/wiki/Myrmidons

  12. alterego1968 says:

    Ahile nu era mirmidon?

  13. polihronu says:

    Ba da, da’ ma intereseaza evolutia mai tirzie a mirmidonilor, ca se intimpla sa locuiasca (ma refer chiar la ostenii lu’ Achileu, tesalieni) acelasi spatiu ca cel in care au aparut, la mijlocul evului de mijloc, valahii 🙂

  14. alterego1968 says:

    Nu-i rau se te sui mai sus, sa ai privire de ansamblu, da’ cand te sui prea sus… posibil sa nu mai vezi nimic.

  15. polihronu says:

    Despre Dumnezeu vorbesti? 😛

  16. polihronu says:

    Cit despre masinile care ne gindesc, locuim deja in dumnezeu: numai saptaminile astea algoritmul FB m-a facut sa particip la o conferinta pe Zoom unde s-au legat niste lucruri din cercetarea mea recenta (si care, apropo, Edi, o sa intirzie nesperat reaparitia mea alaturi de tine) 🙂

  17. alterego1968 says:

    Daca ti se pare ca dumnezeu s-a suit prea sus…cine sunt eu sa te contrazic?

  18. Aurel Ionica says:

    polihronu says:
    lucruri din cercetarea mea recenta (si care, apropo, Edi, o sa intirzie nesperat reaparitia mea alaturi de tine) 🙂

    Vai, ce veste cruda, fara prezenta ta alaturi de Edi, Petrache Lupu are sa-l sfisie pe Edi, fara sa mai vorbim de dumnezeul lui Edi si al ateo-adventistilor lui, mari teologi. Si zici ca ai facut niste descoperiri cu care ai sa lasi intreaga omenire cu gura cascata? Nu ne spui si noua ce ai descoperit, vreun triunghi, vreun romb, sau ce? Hai ca ne lasa gura apa sa aflam si noi ceva nou ca de dulcegarii de-ale lui Edi, Florin Laiu, si Coman, suntem satui.

  19. polihronu says:

    Cruda, stiu. Mai ales pentru tine 😛

    Nu e nimic ce n-am povestit in treacat aici. Dar e ceva ce nu pare sa fi avut o tratare directa, si in niciun caz intr-o arena internationala. Daca iese ceva, va spun. Daca nu, stiti deja.

    Si da, e de forma unei cruci.

  20. Aurel Ionica says:

    polihronu says:
    Si da, e de forma unei cruci.

    Ptiu, drace! Aia nu seamana deloc cu vreo cruce, ci este un patrat cu diagonale toata ziua. Dar recunosc ca ţîţele ale sunt geniale. Bietii romanaşi, cind o sa afle ca un roman a luat premiul Nobel, au sa faca toti infarct de ciuda.

  21. rinston says:

    @adrian, așa cum am specificat, cred că nu există nicio entitate complexă care să poată fi definită prin (ori redusă la) unul sau mai multe dintre elemente care o compun. Întotdeauna „totul” este (calitativ) mai mult decât suma componentelor acestuia (deși cantitativ nu poate fi „mai mult”, atunci când este finit). Un „tot” ar fi compus din materie, energie, PLUS RELAȚIILE care apar între diferitele părți ale acestuia, între sine și părți, între părți și mediu, precum și între „tot” (ca ansamblu) și mediul exterior (acolo unde există unul). Codul în sine nu este nimic, dacă nu are și un suport material/energetic. Cred că nici nu ar putea lua ființă sau exista fără acest suport.
    Dacă vrei, teza cea mai apropiată de înțelegerea pe care o avem acum din mai multe domenii de cercetare, este că acest „cod” ia ființă și se transformă/recompune în continuu (schimbarea unei „litere” poate conduce la schimbarea unei propoziții și mai apoi chiar a unui capitol întreg) tocmai din și prin interacțiunea cu materia/energia, care, la rândul lor își pot vedea schimbată structura (în cazul materiei) sau amplitudinea, frecvența (de ex. în cazul undelor), în urma unei modificări a codului.

    Nu îmi plac etichetele și reducționismele. Dar dacă vrei totuși să îmi pui pe ici pe colo câte una, aș admite „panteismul” din punct de vedere cantitativ (deși dacă Universul este infinit sau avem de a face cu multiversuri, conceptul de „cantitate” încetează a mai avea sens – https://webhome.phy.duke.edu/~rgb/Philosophy/god_theorem/god_theorem/node28.html#:~:text=Pandendeism%20is%20a%20fairly%20recently,can%20be%20considered%20a%20panendeist.) și „panenteismul” d.p.d.v calitativ. Niciuna dintre cele două nu oferă o explicație completă și definitivă a lumii (nu cred că vom ajunge vreodată la așa ceva), însă luate împreună sunt mult mai coerente (și mai elegante) cu modul în care înțelegem azi realitatea, decât modelele alternative. Ce pot spune este că teismul clasic, ca și deismul, nu „țin apa”, oricum am vrea să le luăm – vezi Mișcătorul Nemișcat; existența lui D undeva „în afara” creației Sale, ideea „localității” lui D; ideea de emergență a „răului” și de control asupra acestuia de către D – fie în mod activ, fie pasiv pe post de „complice” al altcuiva; creația perfectă „o dată pentru totdeauna”; creația „arbitrară” din impasibilitate (https://www.degruyter.com/document/doi/10.1515/opth-2020-0110/html), conflictele libertate/determinism, haos/ordine; etc.

  22. rinston says:

    @alterego1968

    Nu m-aș supăra nici dacă ai „combate” ceva din ceea ce am spus, iar completările sunt binevenite. Așa cum am afirmat, nu cred că putem face altceva decât să bâjbâim împreună întru construirea unei imagini mai ample și mai complexe (și mai „probabilistice”) despre realitate.

    Ceea ce spui tu se potrivește foarte bine cu „porecla” de „God intoxicated man” (omul îmbibat de/cu Dumnezeu), pusă pe seama lui Spinoza. Iată și link-ul articolului care ne-a inspirat să dedicăm o emisiune întreagă acestui subiect: https://philosophynow.org/issues/106/The_Gods_of_Spinoza_and_Teilhard_de_Chardin

    Toate cele bune!

  23. polihronu says:

    “nu seamana deloc cu vreo cruce, ci este un patrat”

    Patratul e in ochiul privitorului 🙂

    La fel, multi vad o cruce in avatarul meu, desi nu e niciuna.

    https://en.m.wikipedia.org/wiki/Category:Romanian_Nobel_laureates

  24. polihronu says:

    Si vezi ca, uneori, patratu’ se metamorfozeaza.

  25. mariusandy says:

    Iubirea este ceea ce nu pot sa dețin .
    Banchetul , Platon

    Iertarea autentică este iertarea a ceva/cuiva ce este imposibil de iertat, cine zicea asta…

    Absolutul este in afara omului in ciuda gândului cel veșnic.

    Argumentul lupului moralist – ucideți lupul…

    Miza lui „Cum” este redefinirea moralei. Dezvoltarea ideii de Dumnezeu are un impact inedit. Planul ontologic deși sublim are relevanță etică. Morala este ceva ce depășindu-și limitele încetează să mai existe. Iraționalul din om oricum scăpa oricărei limitări. Relativ controlabil devine incontrolabil. Dezvoltarea ideii de Dumnezeu duce la domnia monstrului interior. Morala stăpânilor este morala înaltă a prădătorului devenit únic supraviețuitor.
    Iată omul cel nou…

  26. mariusandy says:

    Fiecare iubește ceea ce nu deține… Erată la Banchetul

  27. mariusandy says:

    Singura iertare autentică este a ierta ceea ce e de neiertat

  28. polihronu says:

    Omul nou e, ca intotdeauna, pe cruce. Acolo unde moare Dumnezeu.

  29. mariusandy says:

    Câteva obiecții
    Ce te face sa crezi că operând o „deschidere” nu ajungi tot la o reducție

  30. polihronu says:

    Cu rinston vorbesti, da?

  31. mariusandy says:

    Alte obiecții
    Din seria
    Suntem orbi dar vedem- ) în plan ontologic(
    Știm că nu știm/ nu știm sigur dacă știm dar știm. Ne servim de povestea cu elefantul
    Construim propoziții cu relevanță metafizică.
    Nu e mai bine să rămânem noi la ce știm?!
    Mi-e dor de clovn…și de dulcețurile lui dedicate teologilor…

    Freamătul teologic/filozofic nu are astâmpăr…

    Alta obiecție
    Despre obiectul temei
    Uite iepurele nu e iepurele cu iepurele pe post de zeu.
    Adică exista „Cine”?! Sau exista doar „Cum”?!
    Dumnezeu nu există dar există. De fapt vrem să argumentăm invers. Ideea are chip dar de fapt nu are…
    Obiectul ființării este doar un construct mental… Deși ar fi posibilă ființare absolută… Cel puțin teoretic…
    Nu ne putem decide în final dacă ucidem sau nu zeul pentru că nu știm când ne poate fi de folos…

  32. mariusandy says:

    Vorbesc cu mine că oricum sunt prea idiot

  33. polihronu says:

    Amen, brother! 🙂

  34. mariusandy says:

    „from our own minds and our own experience we can deduce nothing that would serve us as a ground for setting even the smallest limit to nature’s own arbitrary behavior. If whatever happens now had chanced to happen quite differently, it would not, therefore, have seemed any the less natural to us. In other words, although there may be an element of inevitability in our human judgments concerning the natural phenomena, we have never been able and probably never shall be able to separate the grain of inevitable from the chaff of accidental and casual truth.”
    L Șestov, Toate lucrurile sunt posibile

    Desigur sclipirilea acelea biblice despre Absolut citate sunt accidentale și poartă urme psihopatologice.

  35. mariusandy says:

    Brother

    Omul cel nou pe cruce e acolo unde (nu) moare zăul.

    Dacă vrei să spui despre cel ce aduce cunoaștere ultimă că este omul pedepsit și că doar crima poate răsplăti un astfel de dar – „gift”
    suntem de acord.
    Mă tem că omul asta e încă vechi. Mult prea vechi.
    Omul cel nou nu știe să moară. De aia cuvântul cruce îi sună în urechi ca înjurătură.

  36. polihronu says:

    Aici e taina cea mare: omul cel nou e omul cel “mult prea vechi” 🙂

  37. polihronu says:

    Apropo, ma unge pe suflet cind citezi dintr-unul din evreii inspirati (de Nietzsche, printre altii) de secol XX 🙂

  38. polihronu says:

    “it is worthwhile bearing anything in order not to remain in the womb of the One” – asta ne invata Crucea (Shestov fiind unul dintre temeiurile aversiunii mele apoteotice fata de absolut)

  39. polihronu says:

    Si da, urasc cu pasiune titlul versiunii englezesti a cartii 😛

  40. polihronu says:

    Freaky shit 🙂

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: