Obscurantismul lui Iacob Coman a fost incurajat de cei care se plang de schisma lui
15 aprilie 2021 73 comentarii
Am auzit prima data despre Iacob Coman de la un seminarist care a vizitat Atlanta si care mi-a împărtășit entuziasmul pentru mentorul sau apeland la doua exemple.
Primul este fraza fara sens ca: Dumnezeu nu vorbește într-un anumit context, ci tot ce spune el (în Biblie) este valabil în orice context.
Al doilea exemplu se referă la reacția lui Coman la teza de seminar a unui student, povestita cu aceeași admirație. Profesorul, spunea el, cu spatele spre clasa, și-ar fi desfăcut cureaua coborand nădragii pana la limita “decentă” și ar fi spus ceva în genul: asta e răspunsul meu la lucrarea ta.
Primul exemplu spune totul despre teologia lui Iacob Coman. Al doilea spune totul despre narcisismul vulgar care îl defineste, chiar dacă este anecdotic.
Admiratia seminaristului de atunci spune totul despre starea tagmei careia Coman îi ofera acum acelasi spectacol.
Aspectul cel mai semnificativ al conflictului dintre oligarhia bisericii și fiul ratacitor, care a plecat cu vițelul legat de funie, este evitarea argumentului teologic. Argumentele sunt tehnice/birocratice și legale, sau sentimentale. De ce se teme biserica de o gogoserie teologică?
Coman, un produs hibrid și contradictoriu al teologiei ortodoxe si baptiste, nu a fost niciodată de acord cu teologia bisericii care i-a dat pe mana viitorii păstori decât în tendintele iudaizante. Însă cand este vorba despre interpretarea textului biblic, Coman contrazice orice hermeneutica conservatoare și, nu în ultimul rand, se bazează pe o teorie a limbajului pentru analfabeti, bine impanata cu nelipsitele referințe la titluri academice.
Ofer un singur exemplu. În dialogul cu Cornel Dărvășan, Coman răspunde la o întrebare despre Romani 7, 15.16.
Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.
Narcisismul patologic și vulgaritatea socanta sunt trăsături care asigura succesul într-o lume unde pornografia și pietatea exploatativa se vand si se cumpara la aceeași taraba.
Romani 7 cuprinde argumentația lui Pavel împotriva Vechiului Legamant. Parte din aceasta este ideea ca omul nu poseda liberul arbitru. Întrebarea i-a fost adresată lui Coman într-un context în care susținea contrariul.
Cum era de așteptat, Coman ignora contextul (argumentația împotriva Vechiului Legamant si argumentul împotriva liberului arbitru) și abordează cele două versete ca și cum ar fi căzut din cer. Mai mult, ignora sintaxa frazei, izoland fiecare sintagma de contextul imediat. “Căci nu ştiu ce fac” s-ar referii la cei care “nu cunosc” (Legea), ignorand cele doua propozitii apozitive care urmeaza: “nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc”, care definesc clar sensul expresiei “nu stiu ce fac”.
Mai departe, Coman alege sintagma “dacă fac ce nu vreau” și își provoacă gazda și ucenicul să definească functia propoziției dacă începe cu dacă. Cornel, care, la fel ca maestrul sau, nu isi lasa niciodata doctoratul acasă, răspunde: conditionala. (Noi, cu 8 clase de scoala generala, spunem ca e cauzala). Filosoful și teologul, după ce a consultat filologul, argumentează ca ceea ce Pavel defineste explicit ca o cauză existențială este doar o condiție optativa.
Mi-ar fi fost greu să-mi imaginez un asemenea amestec de prostie și savantlâc, dar cea mai mare surpriza au fost aplauzele.
Se pare ca, pentru a înțelege Biblia, nu trebuie sa ignori doar partea istorică în metoda gramatical-istorica, acceptată de toate bisericile protestante conservatoare, dar și cea gramaticala. Este o hermeneutică dadaista care îi permite lui Coman sa spună tot ce-i trece prin cap și să pretindă ca este adevăr absolut, independent de context sau contradicții logice.
De ce tace oligarhia bisericii cu privire la teologia lui Coman? Pentru ca denuntand aspectul ei esențial, dadaismul exegetic/omiletic, s-ar deconspira. În era democratizării informației, pericolul pentru elitele neoliberale, fie ele financiare, politice, sau religioase, este ca oamenii s-ar putea ca într-o buna zi să învețe și cum să folosească informațiile la care au acces. Dadaismul devine o paradigma a discursului public. Oamenii trebuie împiedicati sa așeze lucrurile în context, sa observe contradicții logice, să vadă pădurea dincolo de copaci și textul dincolo de cuvinte emoționale.
Coman este maestru în aceasta stiinta. Sa iei un text biblic sau un crez și să faci ce vrei din el. Sa faci afirmații care se contrazic între ele, sa iti bati joc de credința oamenilor, și nimeni sa nu observe. Pe scurt, sa vinzi gogoși și să pretinzi ca le dai mană cerească.
O alta intrebare este de ce biserica evita sa vorbească despre narcisismul lui Coman. Vin în minte complimentele ridicole ale lui Laiu despre talentul lui artistic și gustul în îmbrăcăminte. Aici trebuie sa mă întorc la admiratia seminaristului de la care am auzit prima dată despre el. Coman reprezinta noul tip de pastor celebritate aparut în contextul comodizarii și privatizării religiei. Este omul care stapaneste perfect regulile jocului. Orice pastor visează acum sa devină un influencer. Sa bata piata pe podcast. Narcisismul patologic și vulgaritatea socanta sunt trăsături care asigura succesul într-o lume unde pornografia și pietatea exploatativa se vand si se cumpara la aceeași taraba.
Coman este produsul bisericii și biserica este produsul secolului. Lumea-i cum este și ca dansa suntem noi. De aici apelurile siropoase gen intoarce-te o fiu pierdut și adu înapoi vițelul cel îngrășat sa il taiem impreuna. Elitele au ignorat ereziile lui Coman pentru ca nu erau erezii ale rațiunii. Coman a adus cu el un puternic curent de obscurantism și pentru asta a fost binevenit. Puțin conta că obscurantismul lui era de import. Focul străin este rău cand luminează, nu cand afuma.
oxigen2 
Totusi, spre deosebire de ceea ce predica, nu intra frontal in ceea ce el intelege a fi un iceberg, ci asa mai pe ocolite. Oare de ce?
Sa nu aiba soarta Titanicului? Vezi ca ne citeste 🙂
Alterego, imi pare rau sa te dezamagesc, dar ”starea naturela” despre care vorbesti, este ea insasi o forma de betie.
Draguto, nu ma dezamagesti, pentru ca n-am prea mari asteptari, asa ca fii pe pace!
Am vorbit si-n dunga despre asta, Ia la mana arhiva, incepand cu 2009, si vezi! Ce zic tine de faptul ca unul accepta ca are o problema iar celalalt o neaga. Cand Hristos zice ” cei sanatosi n-au trebuinta de doctor” nu zice ca fariseii si saducheii ar fi pasamite sanatosi, zice ca ei, in inconstienta lor, neaga faptul ca ar fi bolnavi, ca ar avea nevoie de Doctor. In realitate au, si inca mult mai multa, insa Hristos vine in principal pentru cei care stiu(accepta) ca sunt bolnavi si cer ajutor medical.
Pe cei aflati in stare de negare, incearca sa-i constientizeze reducandu-i la absurd si nu fara rezultat – vezi Nicodim! Astea sunt interventii terapeutice pentru a-i scoate din starea de automatism (impietrire), motiv pentru care parintele psihoterapiei e chiar El! As putea sa-ti dau exemple pana dimineata, dar sunt convins ca ai inceput sa prinzi ideea. Freud sta pe umerii lui Hristos, si nu numai el.
Am zis io bine ce-am zis, ca ascunzi un psihanalist 😛 Amu, ramine sa mai descoperi si iacobinii din NT 😉
Altfel, fii gingasa ca te ia dracu’ 😀
Pai unul e clar – Iuda Iscarioteanul!
Nu dispretuim inceputurile umile 🙂
Fii mai explicit!
Where’s the fun in that! 🙂
Baby steps 😉
https://www.jacobinmag.com/2020/12/eugene-debs-christmas-jesus-prisoner-letter
Apoi, reviziteaza-l pe Christian Wolff de pilda. E chiar comic ca nu vezi iacobinii in NT, dar vezi “saltul de constiinta”. Nimeni n-a topait mai ambitios decit iluministii. Ti-am zis io, esti un progresist – macar in inconstient 😀
E o mare diferenta intre Isus si frondeurii care se lipesc de numele lui! Am zis-o, am si dezvoltat-o de mi s-au strepezit dintii!
Bun, chiar in momentul asta s-a terminat „Cutia cu secrete” cu Richard Gere si Juliet Binoche –
despre cautari, recomand!
Nu stiu cum stii tu cine e Isus si cine sint alipitii 🙂
Am vazut filmul acum ani. Vorba lui Negrici, “binefacerile infidelitatii”.
Cuvantul e Hristos, Invatatura, Omul despre care nu stim sa fi invatat carte pe undeva, nu stiau nici contemporanii sai, dar pe umerii caruia s-a cocotat toata intelepciunea lumii ( a se citi filosofia).
Pai, asta zic, ca nu pot distinge invatatura de invatatori. Logosul ii precede in fel si chip pe autorii NT. Iar NT e doar unul dintre nodurile intelepciunii.
De acord intr-u totul! Noi ne raportam la hristos pentru ca e mai aproape de cultura noastra.
Da’ asta nu-l face iacobin, nici pe El nici pe Buddha, nici pe Zamolxis. Odata ca iacobinii sunt religie militanta, a doua ei doresc mentinerea status quo- ului adica nu doresc ruperea de identitatea colectiva iluzorie, ci lupta intr-u apararea ei.
Invatatura nu are nimic comun cu militantismul sau cu vreo alta forma de activism, da’ mi se pare ca si asta am mai discutat. Acuma ce faci, vrei sa ma verifici? Hihihi!
Nu stiu religie nemilitanta 🙂 Iar iacobinismul nu e definit doar de excesele unor iacobini (asa cum nici crestinismul nu e definit doar de timpeniile unor crestini). “Identitatea colectiva iluzorie” e insusi motorul oricarei religii. Si discutam sau rasdiscutam in beneficiul evolutiei noastre si a altora 😉
„Si discutam sau rasdiscutam in beneficiul evolutiei noastre si a altora”
De acord, glumeam!
Pai ei ca ordin (dominican), apar ca factiune in interiorul bisericii catolice si-si zic ei insisi „canis dei”. Cam cu ce scop crezi ca apar ori hai sa mergem mai adanc, care a fost resortul care i-a impins la „lumina”?
Lumineaza-ma. Si esti sigur ca vrei s-o luam de la rudele accidentale?
„… până la perși fiecare civilizație…”
Hai bai Mariuese ca m-ai dat gata. „Pe unde a iesit duhul di mine…”?
Alterego, nu stiu daca am inteles gresit dar dezamagirea nu era cu privire la mine ci la idea de ”stare naturala” 🙂
”unul accepta ca are o problema iar celalalt o neaga”
Toti avem probleme si nu numai, doar ca gasim solutii diferite si este incorect sa interpretezi cine accepta sau neaga doar pentru ca ai in minte un anumit scenariu (care dupa parerea mea arata ca ai ramas impotmolit intr-o idolatrie a ceea ce inseamna Isus).
Pentru mine, Isus a fost un om care s-a ridicat deasupra circumstantelor lui si la modul cel mai sincer, idealist, constient si inconstient a facut ce a putut mai bine cu ceea ce avea la indemana (asa cum au facut, inca mai fac si speram sa mai faca si altii). Acesta actiune in sine ramane o inspiratie.
Deci, doctorul pentru mine, sunt eu. 🙂