O problema de limbaj

Zbigniew Brzeziński, consilier pentru securitate națională în administrația Carter și arhitectul originar al intervenției americane în Afghanistan, a declarat intr-un interview in 1997:

Eram profund dedicat drepturilor omului. Am simțit că acest lucru este important, dar nu voi ascunde faptul că am crezut, de asemenea, că există o oarecare utilitate instrumentală în căutarea drepturilor omului față de Uniunea Sovietică, deoarece la momentul respectiv Uniunea Sovietică ne punea ideologic in defensiva. Ei s-au văzut pe ei înșiși reprezentând forțele progresiste ale omenirii, mergând spre un viitor definit ideologic; și ridicarea problemei drepturilor omului a indicat una dintre slabiciunile fundamentale ale sistemului sovietic: și anume, că acesta era un sistem bazat pe opresiune, pe teroarea în masă, pe ucideri extraordinare ale propriului popor. Concentrarea asupra drepturilor omului se concentra într-un fel pe o vulnerabilitate sovietică majoră. Așadar, în timp ce am fost angajat în favoarea drepturilor omului – și sunt angajat în favoarea drepturilor omului – nu neg că am văzut în aceasta și o oportunitate de a-i pune ideologic în defensivă timp în care se vedeau de drept pe ofensivă.

Pentru a-l traduce pe Brzeziński in limbaj comun, vom apela la eseul lui George Orwell Politics and the English Language (1946).

In vremurile noastre, discursul și scrierea politică sunt în mare măsură apărarea indefendabilului. Lucruri precum continuarea stăpânirii britanice în India, purjarea și deportările rusești, aruncarea bombelor atomice asupra Japoniei, pot fi într-adevăr apărate, dar numai prin argumente care sunt prea brutale pentru a fi confruntate de majoritatea oamenilor și care nu se potrivesc cu obiectivele profesate ale partidelor politice. Astfel, limbajul politic trebuie să se compună în mare măsură din eufemism, raționamente circulare și afirmații vagi nebuloase. Sate fără apărare sunt bombardate din aer, locuitorii lor sunt alungați, vitele mitraliriate, colibele incendiate: aceasta se numește pacificare. Milioane de țărani sunt jefuiți de fermele lor și trimiși de-a lungul drumurilor cu cel tot ce pot transporta: acest lucru se numește transfer de populație sau rectificare a frontierelor. Oamenii sunt închiși ani de zile fără proces, sau împușcați în ceafă sau trimiși să moară de scorbut în taberele de cherestea din Arctic: aceasta se numește eliminarea elementelor nesigure. O astfel de frazeologie este necesară dacă cineva dorește să numească lucrurile fără să le afișăm imagini mentale.

Frazeologia lui Brzeziński are ca scop sa ascunda urmatoarele imagini mentale:

Studente la Universitatea Politehnica din Kabul, anii 1970.
Execuția publică a unei femei, cunoscută sub numele de Zarmeena, de către talibani la stadionul sportiv Ghazi, Kabul, 16 noiembrie 1999. Mama a șapte copii a fost găsită vinovată de uciderea soțului care o batea.

Inapoi la Orwell.

(Obiectivele geopolitice ale US in Afganistan) pot fi într-adevăr apărate, dar numai prin argumente care sunt prea brutale pentru a fi confruntate de majoritatea oamenilor (sacrificam femeile afgane si progresul social pentru indiguirea influentei sovietice) și care nu se potrivesc cu obiectivele profesate ale partidelor politice (drepturile omului). Astfel, limbajul politic trebuie să se compună în mare măsură din eufemism, raționamente circulare și afirmații vagi nebuloase.

Ca, de exemplu: „am crezut, de asemenea, că există o oarecare utilitate instrumentală în căutarea drepturilor omului față de Uniunea Sovietică”. Problema cu prima imagine este ca: „(URSS) s-au văzut pe ei înșiși reprezentând forțele progresiste ale omenirii, mergând spre un viitor definit ideologic” si ca „Uniunea Sovietică ne punea ideologic in defensiva”. Brzeziński rezolva aceasta problema in stil „1984”. Daca URSS face abuzuri impotriva drepturilor omului, inseamna ca oricine lupta, cu orice mijloace, impotriva la „forțele progresiste ale omenirii, mergând spre un viitor definit ideologic”, adica impotriva modernitatii, secularismului, drepturilor femeii, si progresului social, lupta de fapt impotriva abuzurilor sovietice impotriva drepturilor omului. Asa au ajuns mujahedin, luptatori pentru teocratie islamica la nivelul secolului VII in secolul XX-XXI, freedom-fighters.

Nu ca salata de cuvinte a lui Brzeziński nu ar apela la imagini:

Fara comentarii

URSS nu mai este. Comunismul e mort, mai precis a redevenit fantoma, adica teoria conspiratiei marxismului cultural, adica bau-bau, pentru publicul infantilizat al talk-showului neo-conservator.

Asa ca trecem la alta imagine si alta salata de cuvinte.

Un membru al poliției religioase a talibanilor batand o femeie afgană la Kabul la 26 august 2001. Filmările, filmate de Asociația Revoluționară a Femeilor din Afganistan, pot fi văzute la pz.rawa.org/rawasongs/movie/beating.mpg

Si comentariul orwellian din ultra-progresistul NY-times (2013):

Este foarte important pentru comunitatea internațională, mass-media internațională și omologii afgani să înțeleagă că mersul înainte cu ideologiile occidentalizate nu poate aduce democrația, drepturile omului și drepturile femeilor în Afganistan. Deși este foarte important să ne uităm în urmă la ultimii 12 ani și să măsurăm progresul, ar trebui să ne amintim întotdeauna că au existat și eșecuri. În timp ce indivizii și organizațiile au continuat să facă presiuni pentru drepturile femeilor, ei au creat și o ură uriașă față de ele, determinând bărbații rurali conservatori, dar influenți, să spună că drepturile femeilor sunt împotriva religiei și a valorilor afgane. Ironia este că a existat o mulțime de publicitate pentru drepturile femeilor și promovarea câtorva activiste de elită în acești ani, dar nu a existat niciun efort pentru a construi încredere în comunități, pentru a încuraja acești bărbați conservatori să se alăture platformei pentru a sprijini drepturile femeilor și să se asigure că abordarea nu este numai în conformitate cu valorile religioase și tradiționale, ci o urmează luând în considerare diversitatea Afganistanului.





Asa grait-a Samira Hamidi, directoare imbrobodita a unei oarecare organizatii pentru societatea civila a femeilor afgane, orice ar insemna aceasta. Nu cucoana, nu exista nici un compromis intre valorile reigioase si traditionale, barbatii conservatori, si drepturile femeilor, iar chestia cu diversitatea este pentru publicul beat de cuvinte al mediei americane. Lasa-ma pe mine sa-ti explic occidentul. In Europa, am executat regi si am exilat papi, am ridicat baricade si am inmuiat steaguri in sange, pentru a fi liberi. In America, au murit 600.000 oameni pentru a zdrobi teocratia si sclavagismul Sudului. Si, da, a fost greseala partidului lui Lincoln ca au fost prea draguti cu Sudul si asa au ajuns sub calcaiul biblebeltului, la fel cum matale vrei sa fi draguta cu barbosii conservatori si mulahii vostri.

Inchei cu un gand al lui Orwell din acelasi eseu.

Cineva bea pentru că se simte un eșec, și apoi eșuează cu atât mai mult cu cât bea. Este mai degrabă același lucru care se întâmplă cu limbajul. Devine urât și inexact, deoarece gândurile noastre sunt prostești, dar slăbiciunea limbajului face mai ușor să avem gânduri prostești.

America a inecat primul esec in betia de cuvinte si betia de cuvinte a condus la al doilea esec. Orwell a avut dreptate in „1984”. Prabusirea libertatilor anglo-saxone vine prin new-speak. America este destul de mare sa traga lumea dupa ea in aceasta prabusire.


4 Responses to O problema de limbaj

  1. Aurel Ionica says:

    Foarte bine, Edi, si care este solutia? Ai ajuns si tu la concluzia ca postmodernismul asta este o salata, ceea ce eu iti spuneam acum peste 15 ani in emisiunile cu Marius la O&P? Iti mai amintesti ceea ce eu iti spuneam atunci ca cuvintele sunt „containere goale” si fiecare le umple cu ce vrea? Tu care vrei „sa ne-ntoarcem,” la ce sa ne-ntoarcem? Iar daca n-ai la ce sa te-ntorci, incotro sa mergi? Ai ajuns si tu la concluzia ca omenirea s-a aflat pe un drum infundat ceea ce eu am intles acum aproape un sfert de secol si m-am apucat sa scriu lucrarea aia pentru care am fost condamnat sa maninca „piinea intristarii,” desigur in tara „drepturilor omului” si a libertatilor? Ce zici, o lasi mai moale cu inotatul in baltoaca din Chicago si sa inoti putin in apele astea tulburi in care inot eu?

  2. adabnerth says:

    O alta „utilitate instrumentală: a lui Brzeziński a fost si faptul ca avea si anumite si simpatii

    nationaliste poloneze si nu prea ii agrea pe rusi ( desi nu cred ca a recunoscut asta public)..

    Parerea mea ea si- a folosit pozitia in societatea americana pentru a lovi in imperiul sovietic care

    i-a lovit tara. Ca tot vorbim de new-speak.

    „nu a existat niciun efort pentru a construi încredere în comunități, pentru a încuraja acești bărbați

    conservatori să se alăture platformei pentru a sprijini drepturile femeilor ”

    Afirmatia tipei asteia imi aduce aminte de o alta prostie pe care am auzit-o la o profa liberala in

    facultate ( in America) .

    De ce poarta femeile musulmane hijab,burka (sau alte aberatii de-ale lor) ?

    Raspunsul ei:” pentru a se proteja”

    .Problema e ca nu a spus niciodata „de cine” sau „de ce” .

    Probabil de tipii barbaosi care nu isi pot controla agresivitatea/instinctul sexual si care nu

    isi pot tine ” instrumentu” in pantaloni ,fara sa se simta „nevoiti ” sa violeze.”Logica” barbosilor e

    ca odata violata sau violat ( vezi cazul lui Moamar Gadafi) un barbat musulman / o femeie

    musulmanca nu mai poate ajunge in Paradis.De aici si necesitatea acoperirii femeilor

    musulmance si a segregarii pe baza de sex, pentru a nu da ocazie barbatilor sa le faca sa isi

    piarda „mantuirea”.Dupa logica fundamentalista islamica , daca doresti sa faci pe cienva sa

    piarda „mantuirea” atunci tot ce trebuie sa faci e sa il/o violezi.

    Profa de mai sus se temea sa nu fie acuzata de islamofobie si sa isi piarda jobul (sau poate

    chiar viata)– in universitatile americane un avocat imputit poate folosi afirmatiile critice ale unui

    profesor cu privire la Islam pentru a castiga un caz de milioane de dolari , de dscriminare pe baza

    religioasa impotriva universitatii.Atunci am realizat pentru prima data ipocrizia liberalilor americani

    si cum functioneaza new-speak-il liberal .

    Edi: Crezi ca new-speak-ul liberal isi are originea in Puritanism si Iluminism?Ce parere ai?

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: