Legea lustrației

Unul dintre fascinantele mistere etimologice ale latinei este dacă mundus care a dat „imund” și mundus care a dat „mondial” sînt unul și același cuvînt. Eu sînt printre cei – nu puțini de data asta – care cred că da. Nu știu dovadă mai bună decît cuvîntul „monden” – și curat, manierat, stilat, și umblat, la modă, în văzul lumii. E destul de clar o familie conceptuală care clasează lumea spălată, ordinea strivitoare a opulenței, atotcuprinderea puterii. Puterea atotcuprinderii, opulența strivitoare a ordinii, spălarea lumii.

Avem paralelă în evoluția grecescului kosmos – împărțit frățește între „cosmetic” și „cosmic”. Ambiguitatea e splendid surprinsă în trecerea de la textul Septuagintei pentru Genesa 2:1 (καὶ συνετελέσθησαν ὁ οὐρανὸς καὶ ἡ γῆ καὶ πᾶς ὁ κόσμος αὐτῶν) la cel al Vulgatei (igitur perfecti sunt caeli et terra et omnis ornatus eorum). Originalul ebraic are צבא (țavá) – mulțime, șleahtă, armată (ca în cărtărescianul SAVAOTH). Pentru că sensul de bază al lui kosmos e „ordine”. Iar oastea Domnului trebuia să fie și curată (Deuteronom 23:9-14).

Precedentul egiptean e însăși Ma’at. Lumea e frumoasă cînd se respectă ordinea. Ba chiar este doar pentru că cineva a făcut ordine în haos. Întemeierea lumii e impunerea ordinii. Cosmetizarea e cosmicizare. De aceea inaugurarea unui templu e purificarea unei noi lumi. Iar Creația e imposibilă fără sînge. Tiamat, Kingu, Isus – cineva trebuie să moară pentru ca lumea să existe (Apocalipsa 13:8 iluminat de/contaminat cu Evrei 9:26, Matei 25:34, 1 Petru 1:20, Efeseni 1:4, Evrei 1:2).

Bineînțeles că v-am mințit. E perfect posibil să mai fie un mundus care și-a vîrît coada în povestea nu tocmai curată a „lumii” – un radical indo-european care a dat în germana medievală Mund („căuș”, „protecție”), iar în engleza modernă mound („movilă”, „glob”). E aici poate ecoul lui mundus cerialis. Vorba lui Ovid: prima Ceres dedit leges, Cereris sunt omnia munus. Rotunjimile lumii, regula lor perfectă, cerul de deasupra și cerul de dedesubt. Închisoarea libertății noastre. Sanctuarul mizeriei noastre.

5 Responses to Legea lustrației

  1. Ianis says:

    Chag Purim Sameach!

  2. polihronu says:

    Mă-mpur cît ai zice pește 🙂

  3. Criticul metamodernist says:

    Polihronu ,

    Ce parere ai despre near-death experiences?
    Sunt ele o dovada a faptului ca personalitatea omului poate exista in afara creierului?

    Interesant este ca in limbile slave lume (mir) inseamna si pace:

    https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/mir%D1%8A
    De ce oare?

  4. polihronu says:

    Conceptul de lume vine din surse extrem de diverse și oarecum surprinzătoare. „Lume” vine din lumină. Sau din olam/timp/secol/veac. Sau din demos – ca în „demiurg”. Sau din liniște (se pare) în mirul rusesc – am mai zis deja că pacea e obținută printr-o pacificare („împăcînd lumea cu sine”), prin violența care pune ordine în lucruri. Toate ideile astea se întîlnesc cumva în ideea de sacru – tăietura care face distincție între afară (rău, întuneric, gălăgie) și înăuntru (bine, lumină, liniște). Evident că e pur artificiu. Lumea e și bună, și rea. Și lumină, și întuneric. Și pace, și război. Iar mirul mirungerii poate fi și mirean.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: