Never again

Cei care nu știu istorie sunt condamnați să o repete. Iar cei care știu istorie sunt condamnați să o interpreteze.

În introducerea cărții The Gulag Arhipelago, Peterson are o introducere amplă și mobilizatoare. Dacă Dumnezeu a scris legea cu propriul deget, marxismul e în opinia lui Peterson nu mai puțin decât însuși dictatul diavolului.

Peterson își încheie expunerea cu un blestem:
„May God Himself eternally fail to forgive us if in the painstakingly-revealed aftermath of such bloodshed, torture and anguish we remain stiff-necked, incautious, and unchanged.”

Dacă marxismul a curmat milioane de vieți pământești, Peterson contemplează recordul cu osânda veșnică pentru cei care nu militează activ împotriva tuturor arătărilor marxismului. Ignorând că dacă mobilizează suficient, marxism iese din absolut orice. De exemplu nu încununare a marxismului e și egalitatea în Dumnezeu?

Întreaga elaborare a lui Peterson poate fi condensată în lozinca de două cuvinte familiară tuturor: „Never again”.

„Never again” marxismului, never again nazismului, never again fascismului, never again în general.

Problema e: când, unde și cum să „Never again”?

Conservatorii se justifică în numele a „Never again” împotriva marxismului care a penetrat societatea. În partea cealaltă justificarea e „Never again” împotriva fascismului și nazismului.

Deci trebuie să „Never again”. Dar care e atitudinea, momentul și intensitatea corectului „Never again”?