​Păcatul împotriva duhului sfânt: respingerea noului

Încep cu concluzia:
Păcatul religiei e că permite fundamentalismului literei să prevină apariția noului.
Păcatul secularismului e că permite progresului să fie absolutist în respingerea noului în idei din trecut.
Păcatul transumanismului e paradoxul că noul e posibil în ciuda eliminării impredictibilului.

Laodiceenii sunt căldicei datorită tensiunii de mijloc iar mai important vărsatului din gură e aerul proaspăt ce-l succede.

Intriga:
E noul și setea de cunoaștere așa-zisul ‘mușcat din fructul oprit’ sau e împlinirea poruncii de a ‘crește și umple pământul’? Iar dacă e umplerea pământului, risipește Dumnezeu universul doar pentru a ne limita la pământ?

În cuvinte care se vor multe, tipicul povestirii despre rai din copilărie e că toate-s bune și frumoase până când trebuie schimbat subiectul pentru a evita plictiseala și sesiza staticul și sumbrul din Eden. Începe să fie evidentă absența transformării. De exemplu lipsește detaliul cotorului. Mărul mâncat nu ajunge cotor pentru că nașterea cotorului implică moartea mărului.
Cu cât e internalizată lipsa transformării, cu atât zbenguitul pe pajiștile veșnic verzi sfârșește nemișcat într-o colivie gri bacoviană. Din ce știm despre rai, episodul White Christmas din Black Mirror oferă gustul cel mai apropiat de gândul veșniciei.

Idea articulată fiind că ‘cea mai moarte’ e de fapt absența noului. Prin comparație, moartea biologică asemeni cotorului, rămân doar benigne transformări. ‘Adevărata moarte’ e lipsa noului, iar apogeul suferinței e imaginea conștientului captiv în colivia unde noul nu mai vizitează niciodată.

O altă formulare care atinge aceeași idee o menționează des Elon Musk. În particular în ce privește geriatricul politic (parafrazez): ‘oamenii ajung să nu-și schimbe ideile, motiv pentru care prelungirea nelimitată a vieții s-ar putea să nu fie o idee tocmai bună, iar moartea sa nu fie neapărat un bug ci un feature (nu un defect ci o abilitate)’.
Din nou ‘adevărata moarte’ fiind reprezentată de lipsa noului.

O a treia formulare e întâlnită în perspectiva transumanistă comunicată de Harari în Homo Deus:
‘What is death, if not a situation when information doesn’t flow (ce e moartea decât situația în care informația nu mai circulă)?’
‘Adevărata moarte’ fiind lipsa mișcării informației, lipsa noului.

Incidental, am dat peste un ecou al aceleiași idei în comentariul lui polihronul:
‘Am putea spune că Dumnezeu este aspirația totalitaristă a cunoașterii. Și că ateismul e celebrarea fragmentarului ca spațiu al libertății. De altfel, putem deriva un excelent argument antiteist din simpla observație că o hartă 1:1 a universului ar fi anihilarea universului’.
Dincolo de faptul că e perfect valabilă și înlocuirea lui Dumnezeu cu ‘The Science’ și a ateismului cu speculația filozofică, miezul ideii e în ‘cunoașterea ultimă/absolută’ ca fiind însoțită de ‘moartea ultimă’: absența noului.

Pe firul ideii realizezi că încă există poezie în mitul fructului oprit: că dacă te întinzi destul eventual îți fuge craca de sub picioare. Cât din setea de cunoaștere e în același timp și condamnare? Cât din nevoia omului de determinism, de a fi stăpân peste natură, în control asupra propriului destin, de a atinge ‘cunoașterea ultimă’ se plătește cu diminuarea noului și în cele din urmă cu moarte?

Pentru că în cele din urmă, ce poate fi mai sfâșietor decât imaginea unei conștiințe care nu mai are ce cunoaște?

Ironic, absolutul, Dumnezeu, pare să fie singurul care a gustat agonia absolută. Ca singura conștiință captivă unui infinit în care noul e absent. De unde poate încă o explicație a paradoxului în care inviți să fii ca Dumnezeu și în același suflare previi să fii ca Dumnezeu.
Aceeași agonie probabil a inspirat și tabloul lui Dumnezeu care plictisit de lipsa de nou, creează omul, îl dă pe mâna Satanei și slobozește impredictibilul.

Eliminarea impredictibilului e cealaltă față a monedei absolutismului religios și la schimb e tot libertatea și autonomia individuală.

Ca apostol al poziției că nu există întrebări interzise, întreb dacă și cât din setea de cunoaștere e supusă și ea legii randamentului redus?
Cât din eliminarea impredictibilității face loc tiraniei?
Sau dacă e mai preferabil: câtă centralizare a cunoașterii ajunge să amenințe ‘fragmentarul ca spațiu al libertății’?
Sau pe limba huiduitului (Peterson): câtă ordine în haos e prea multă ordine?

Dacă amenințarea religiei e în absolutismul ideologic, pericolul transumanismului și ‘dataismului’ (Homo Deus) e în inițiativa de eliminare a impredictibilului. Cu precădere cel uman.
Ambele riscă păcatul respingerii noului.

Care de fier

Domnul a fost cu Iuda; si Iuda a pus stapanire pe munte, dar n-a putut sa izgoneasca pe locuitorii din campie, pentru ca aveau care de fier.

Eva a fost primul transumanist. Au urmat apoi hibrizii de inger si om, carora Geneza le atribuie revolutia stiintifica a Epocii Bronzului. Dupa potop, constructorii turnului Babel au decis sa invadeze cerul.

VT este clar cu privire la fezabilitatea proiectului. Adam si Eva au avut nemurirea la varful degetelor, constructorii turnului nu erau nebuni. YHWH stie ca fara incurcarea limbilor nimic nu va putea impiedica omenirea unita sa cucereasca cerul.

Motivul pentru care YHWH este anti-transumanist nu este binele omului. YHWH este gelos. Daca tot nu a reusit sa pastreze monopolul cunoasterii, vrea sa nu-l piarda macar pe cel al nemuririi.

Primejdia este reala. Omul poate sa invinga zeii. Pentru a impiedica rebeliunea se aplica teroarea Stalinista: primul care se opreste din aplaudat merge in Gulag. Exercitii ocazionale de shock and awe: cutremure, vulcani, inundatii, incendii, lacuste, seceta, comete, epidemii, etc., au ca scop sa re-aminteasca periodic omului cine-i seful. Dar domnia terorii este dovada ca puterea totalitara se teme de supusi.

Mesajul subtil este acela ca transumanismul este posibil. Mai mult, Biblia ne ofera si secretul infrangerii lui YHWH. “Domnul a fost cu Iuda; si Iuda a pus stapanire pe munte, dar n-a putut sa izgoneasca pe locuitorii din campie, pentru ca aveau care de fier” Jud 1:19. O divinitate din Neolitic nu poate face fata tehnologiei militare din Epoca Fierului. La fel cum ingerul care scrie cu pana de gasca la judecata nu mai sperie pe nimeni in epoca Internetului.

De aceea Israel nu are voie sa practice arhitectura, geometria, astronomia, medicina si tehnologia fierului. Si din acelasi motiv regimurile totalitare interzic posesia armelor si limiteaza accesul la Internet al cetatenilor.

Mesajul biblic este clar. Omul poate sa se intoarca in Eden si sa manance din pomul vietii, pentru ca a muscat din fructul cunoasterii. Drumul e barat de ingeri cu sabii de foc. Dar ce sunt sabiile de foc in epoca tehnologiilor laser si a fuziunii nucleare?

Darwin, Papa, si Presedintele III

images Versiune audio

Punctul Omega

Implant bionic redă vedere alb-negru orbilor

După o mulţime de teorii şi studii non-umane, se pare că implanturile bionice pentru ochi au ajuns pe piaţă – primul din Europa, şi sperăm că în curând și în Statele Unite, aceste implanturi pot restaura vederea la pacienții complet orbi – deşi numai în cazul în care orbirea este cauzata de un defect al retinei, la fel ca în degenerare maculară (de care milioane de oameni suferă), retinopatie diabetica, sau alte boli degenerative ale ochilor. …Bio-Retina, dezvoltată de Retina Nano, costă în jurul valorii de 60.000 dolari. Implantul este de fapt plasat în interiorul ochiului, pe partea de sus a retinei. Operaţia durează doar 30 de minute și poate fi efectuata sub anestezie locală. Odată instalat, 576 de electrozi pe partea din spate a senzorului se implantează în nervul optic. Cel mai mare avantaj, este modul în care senzorul este alimentat: Sistemul de Bio-Retina vine cu o pereche standard de lentile de corecţie, care sunt modificate astfel încât să poată trage cu un fașcicul de aproape-infrarosu cu laser, prin irisul de la senzorul de la spate de ochi. Pe senzorul există o celulă fotovoltaică, care produce până la trei milliwatts – nu mult, dar mai mult decât suficient.

Sursa