oxigen2

Între astronomie și astrologie biblică te mănâncă sfinții

„Se vorbește de un nou astrolog care vrea să demonstreze că Pământul se mișcă și se învârte, și nu cerul, Soarele, Luna, ca și cum cineva care trece într-o trăsură sau corabie ar putea crede că el stă pe loc și că pământul și copacii se mișcă. Dar așa stau lucrurile în ziua de azi: când un om vrea să pară deștept trebuie . . . să inventeze ceva special, și felul în care o face trebuie să fie cel mai bun! Nebunul vrea să întoarcă pe dos toată arta astronomiei. Totuși, cum ne spune și Sfânta Scriptură, la fel și Iosua a vrut ca Soarele să stea pe loc și nu Pământul.””
Cam așa ar fi zis Luther în 1539 despre Copernic, aflând despre neobișnuita teorie a heliocentrismului promovată de savant. Un amator, astrologul ăsta care face pe deșteptul!

Nici Jean Calvin nu s-a lăsat mai prejos. Când lui Copernic i-a apărut celebra lucrare De revolutionibus orbium coelestium, reformatorul a ținut o predică în care i-a denunțat pe cei care „pervertesc cursul naturii” spunând că „soarele nu se mișcă și că Pământul se rotește”. Ce i-ar mai fi plăcut să-l invite la Geneva, la o scurtă dar ardentă discuție, față în față cu Duhul Sfânt și să-l învețe pe papistas ordinea naturală!

Ca Biblia nu e o carte de astronomie, nu e o surpriză pentru cineva informat, cu logică și cu bun simț.
Că cineva poate extrage texte cu care să demonstreze, după gust, geocentrismul, heliocentrismul, pământul plat sau rotund, iarăși nu e o surpriză.
E nevoie doar de o hermeneutica mai procustiană și de un public duhovnicesc.

Hai sa demolăm câteva mituri biblice legate de astronomie.

Iov 26:7 El întinde nordul asupra golului

Ține de cultura generală faptul că, daca este o noapte senină și vrem să aflăm unde este nordul, tot ce trebuie să facem e să căutam Steaua Polară (Steaua Nordului).
De fapt, Polaris este cea mai strălucitoare stea din constelația Ursa Mică (Carul Mic). Dar mare ajutor pentru orice marinar.
Cum a ajuns aceasta stea să fie atât de importantă pentru omenire?

Iov 38:32 Aduci tu afară constelațiile la vremea lor și călăuzești tu Ursul cu puii săi?

Simplu: Așa a vrut Dumnezeu. În planul făcut din veșnicie, steaua Polaris trebuia să le arate credincioșilor nordul. Realitatea este ca Steaua Polară se aliniază cu axa de rotație a pământul, astfel încât, deși pământul e in mișcare continua, Polaris stă pe loc și ne oferă un reper fix, pe veșnicie.

Aproape.

De ce zic asta? În realitate, Steaua Polară nu se aliniază perfect cu axa de rotație a Terrei.

În 1891, astronomul Seth Carlo Chandler a descoperit o variație în axa de rotație iar fenomenul ii poartă numele, Chandler wobble. Astfel, polul nord geografic, în loc să stea pe loc, desenează în timp un fel de cerc, mai bine zis, un fel de roata dințată. Un ciclu complet are loc o dată la aproximativ 26 000 de ani.

Care sunt efectele?

Mai întâi ca Steaua Polară, ghidul nostru divin de astăzi, o sa își ia un concediu prelungit. În 3200 de ani, noul înger va fi Gamma Cephei din constelația Cefeu. Peste vreo 14 000 de ani, următorul mesager divin, va fi Steaua Vega. Aleluia.
Astronomic vorbind, s-a ales praful de Nordul pe care îl întinsese Dumnezeu acum câteva mii de ani. Dar răbdare și tutun. Polaris o sa revina pe poziția lăsată de Dumnezeu. Că pentru Domnul, o zi este ca 26 000 de ani, și 26 000 de ani sunt ca o zi.

În al doilea rând, ordinea și corespondenta anotimpurilor cu constelațiile nu vor mai avea prea mult sens. Ba chiar se vor răsturna cu totul.

Psalmii 74:17 Tu ai stabilit toate granițele pământului; Tu ai creat anotimpul verii și al iernii.

Să introducem aici două concepte: anul tropical versus anul sideral.
Anul tropical e bazat pe poziția soarelui și pe succesiunea anotimpurilor în emisfera nordică. Un calendar bazat pe anul tropical are Crăciunul iarna și concediul vara. Foarte util pentru pământeni.

Gen. 8:22 ”Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!”

Anul sideral este bazat pe poziția și mișcarea relativă a stelelor, fiind mult mai precis. Mai ales când faci călătorii în spațiu sau determinări de poziție pentru perioade care implică mii de ani.

Drept consecință, la jumătatea amintitului ciclul de 26 000 de ani, Scorpionul, constelație de vară, devine una de iarnă iar Orionul, constelație de iarnă, devine una de vară.
Adică, privind stelele, rațiunea si logica îți spun că afară e vară, dar zăpada de la geam te convinge de contrariul. Conform anului tropical, Crăciunul va fi tot într-o iarna, in emisfera nordica, dar soarele va fi într-o altă constelație (conform anului sideral). Stelele pe care le priveau magii venind spre Ierusalim n-au nicio legătură cu stelele pe care le vedem noi acum.
Și asa s-a dus pe copcă și plăcerea anotimpurilor. Stai noaptea de vara, afara, pe iarba, la răcoare, asculți greierii, dar nu mai găsești stelele lăsate de Dumnezeu acolo.
Sa observam o mica aroganta aici: nu doar ca universul se învârte in jurul pământului, ba inca totul se învârte, logic, după emisfera nordică, căci acolo s-a întrupat Domnul. Elementary!

Iov 38:32 Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului și tu cârmuiești Ursa-Mare cu puii ei?

Cine n-a auzit de horoscop și de cele 12 semne ale zodiacului? Astrologia a fost, vrem nu vrem, străbunica astronomiei. Culturile și religiile din emisfera nordică au inventat zodiacul (mergând înapoi 2-3-4000 de ani, observăm că lunile și constelațiile lor nu mai corespund cu ale noastre).
Revenind la cele doua modele de an astronomic, la un calcul simplu, se poate deduce ca acum 2000 de ani, Paștele se întâmpla când soarele era un membru aparent al constelației Berbec.
Astăzi, de aceiași sărbătoare, el face parte din constelația Pești. Din perspectiva anului sideral, anotimpurile s-au deplasat cu aproximativ o lună.
Drept urmare, motive extra pentru certuri și bătăi cu privire la data serbării Paștelui. Oare ce stele erau pe cer, când se ruga Isus în Ghetsemani? Cu ce aliniem Pastele? Cu universul sau cu anotimpurile din emisfera nordică? Parodiind o concepție adventistă și nu numai: când îngerii privesc spre pământ, de la tronul divin, nimeresc momentul potrivit sau greșesc orarul (precum rușii la olimpiada din 1908 când au ajuns mai târziu cu două săptămâni din motive de calendar prea divin)?

Să mai nefericesc pe unii: nici semele zodiacului nu mai sunt ce au fost. Din perspectiva anului sideral, pământul traversează, în realitate, 13 constelații (12 + Ophiuchus) iar datele de început și sfârșit
se modifică odată cu mișcarea pământului relativ la poziția stelelor (roata dințată amintită anterior altfel numită și precesia axială). Cam 50,3 secunde de arc pe an. Nu mai știi ce te așteaptă mâine: noroc, ghinion. Nici Dumnezeu nu mai știe căci oamenii de știință i-au amețit zodiacul.

Să mai distrugem câteva mituri astrologice:

• „s-au aliniat planetele” si asta aduce noroc sau ghinion. În realitate, pentru că toate planetele orbitează în același plan (un motiv pentru care Pluto a fost degradat de la poziția de planeta, având o abatere de la plan) sunt tot timpul aliniate.
  Totul depinde de perspectiva. E adevărat că de pe pământ, în diferite momente, pe același arc de cerc, se pot vedea mai multe sau mai puține planete, dar niciuna nu iese din plan. E doar statistică și răbdare. Nimic miraculos aici.
• „Venus intră în mișcare retrogradă” și va fi vai și amar. Orice planetă interioara proiectează, la un moment dat, o mișcare retrogradă pentru un observator din exterior. Adică o schimbare bruscă de sens.
  Noul horoscop marțian, în 100 de ani, va avertiza coloniștii că „Pământul intră în mișcare retrogradă”.
  E doar o iluzie optica: orice planetă interioara, adică mai aproape de soare decât locul de observație,
  are o viteză mai mare decât a observatorului așadar, la un moment dat, va parcurge orbita pe sensul celălalt, dând impresia unei schimbări de sens. Și de destin pentru privitor.

Geneza 1:14 ‘Dumnezeu a zis: „Să fie niște luminători pe întinderea cerurilor, care să separe ziua de noapte. Ei să fie acolo pentru semne, pentru anotimpuri, pentru zile și pentru ani ‘

Profetizez în duhul lui Neil deGrasse Tyson că luminătorii ăștia ne vor juca feste. Ba încă vor rămâne și fără combustibil, în „pana prostului”, în mijlocul galaxiei. O fi de vină Venus și mișcarea ei retrogradă. Ne-a trebuit astronomie! Ne punem credința în galaxiile necăzute!

La final, alegem să îmbrățișăm anul tropical pentru că, în micul nostru cartier/ghetto spațial, suntem prea conectați la ordinea știută a anotimpurilor și la evenimentele care le însoțesc. Astronomia asta e tot un fel de astrologie dar cu speranța că noi cei vii care vom fi rămas, vom fi răpiți toți în duhul anului sideral și atunci cei din emisfera sudică vor sărbători Crăciunul și Anul Nou iarna, lasandu-i pe nordici fără adevărul veșnic și fără Steaua lor Polară obraznică.