Primavara este vremea cea mai buna pentru aerisit scheletii din sifonier

Zilele trecute, în Romania, niște indivizi s-au apucat să aprindă niște focuri de paie; mă refer la antisemitism.

Nu vreau sa discut despre implicațiile politice din spate, este evident că ridicarea unui partid naționalist – AUR, (de nedeclarată, dar ușor de dovedit, extrema dreaptă) nu putea să nu scoată la iveală tema universal favorită a urii față de străini, în mod special, fata de evrei.

Mă interesează un aspect special: antisemitismul creștin de sezon. În țările din vest este săptămâna Paștelui, ortodoxia va sărbători peste o luna. Ce treabă are Pastele creștin cu antisemitismul?

O mică incursiune în istoria creștinismului. Înainte de Conciliul de la Niceea, 325 AD, unii creștini din est sărbătoreau Pastele pe 14 Nisan, după calendarul evreiesc, indiferent în ce zi a săptămânii pica (quartodecimani). Alți creștini, în special în vest, serbau Paștele în prima duminică de după 14 Nisan. În fine, spre sfârșitul secolului II, papa Victor îi excomunică pe quartodecimani. La conciliul ecumenic care a urmat, celebrul Niceea, Canonul Paștelui tranșează definitiv problema:

Pastele se va sărbători în prima duminică după prima lună plină care cade după sau de echinocțiul de primăvară (21 martie). Canonul prevede ca, în cazul în care data calculată se potrivește cu Paștele evreiesc, sărbătoarea să fie mutată automat în duminica următoare.

Un mic exercițiu pentru 2021. Anul acesta luna plină a picat pe 28 martie. Din „nefericire” pe 27 martie a fost 14 Nisan, așadar este Paștele evreiesc.

După canonul de la Niceea, Paștele (catolic, protestant) ar fi trebuit să aibă loc pe 28 martie, conform primei reguli. A trebuit aplicată și partea a doua, altfel creștinii s-ar fi aflat în „nedorita” situație de a sărbători Paștele odată cu evreii.

(Ortodocșii au scăpat anul ăsta de dilema cu evreii: ei calculeaza pastele pornind de la echinocțiul după calendarul iulian, care are 13 zile diferență față de echinocțiul real, astronomic. Într-un fel, ei încearcă să sărbătoreasca pornind de la un ipotetic echinocțiu din vremea lui Isus. Pe o nota ironica, daca ortodoxia rămâne la calendarul iulian si peste 1000 de ani, o sa sărbătoreasca Pastele spre vară; căci, la fiecare sută de ani, se adaugă aproape cate o zi la diferență).

Canonul creat de părinții bisericești adunați la Niceea este actul de naștere al Paștelui, așa cum se sărbătorește astăzi. De la bun început, sărbătorii i-a fost atașată clauza anti-evreiasca: în niciun caz Pastele creștin nu se poate suprapune cu cel evreiesc (deși, paradoxal, Isus a murit de Paștele evreiesc). Aici este antisemitism explicit și implicit, în consonanță cu creștinismul primelor secole (și multe altele, după), care a produs canonul.

Într-un fel, Paștele este o celebrare a separării creștinilor de evrei. E nevoie doar de niște naționaliști (credincioși prin excelență) să transforme separarea aceasta în ceva radical.

P.S. Pentru cine se simte deranjat de forma de plural masculin „scheleți”, a se vedea aici.