Primavara este vremea cea mai buna pentru aerisit scheletii din sifonier

Zilele trecute, în Romania, niște indivizi s-au apucat să aprindă niște focuri de paie; mă refer la antisemitism.

Nu vreau sa discut despre implicațiile politice din spate, este evident că ridicarea unui partid naționalist – AUR, (de nedeclarată, dar ușor de dovedit, extrema dreaptă) nu putea să nu scoată la iveală tema universal favorită a urii față de străini, în mod special, fata de evrei.

Mă interesează un aspect special: antisemitismul creștin de sezon. În țările din vest este săptămâna Paștelui, ortodoxia va sărbători peste o luna. Ce treabă are Pastele creștin cu antisemitismul?

O mică incursiune în istoria creștinismului. Înainte de Conciliul de la Niceea, 325 AD, unii creștini din est sărbătoreau Pastele pe 14 Nisan, după calendarul evreiesc, indiferent în ce zi a săptămânii pica (quartodecimani). Alți creștini, în special în vest, serbau Paștele în prima duminică de după 14 Nisan. În fine, spre sfârșitul secolului II, papa Victor îi excomunică pe quartodecimani. La conciliul ecumenic care a urmat, celebrul Niceea, Canonul Paștelui tranșează definitiv problema:

Pastele se va sărbători în prima duminică după prima lună plină care cade după sau de echinocțiul de primăvară (21 martie). Canonul prevede ca, în cazul în care data calculată se potrivește cu Paștele evreiesc, sărbătoarea să fie mutată automat în duminica următoare.

Un mic exercițiu pentru 2021. Anul acesta luna plină a picat pe 28 martie. Din „nefericire” pe 27 martie a fost 14 Nisan, așadar este Paștele evreiesc.

După canonul de la Niceea, Paștele (catolic, protestant) ar fi trebuit să aibă loc pe 28 martie, conform primei reguli. A trebuit aplicată și partea a doua, altfel creștinii s-ar fi aflat în „nedorita” situație de a sărbători Paștele odată cu evreii.

(Ortodocșii au scăpat anul ăsta de dilema cu evreii: ei calculeaza pastele pornind de la echinocțiul după calendarul iulian, care are 13 zile diferență față de echinocțiul real, astronomic. Într-un fel, ei încearcă să sărbătoreasca pornind de la un ipotetic echinocțiu din vremea lui Isus. Pe o nota ironica, daca ortodoxia rămâne la calendarul iulian si peste 1000 de ani, o sa sărbătoreasca Pastele spre vară; căci, la fiecare sută de ani, se adaugă aproape cate o zi la diferență).

Canonul creat de părinții bisericești adunați la Niceea este actul de naștere al Paștelui, așa cum se sărbătorește astăzi. De la bun început, sărbătorii i-a fost atașată clauza anti-evreiasca: în niciun caz Pastele creștin nu se poate suprapune cu cel evreiesc (deși, paradoxal, Isus a murit de Paștele evreiesc). Aici este antisemitism explicit și implicit, în consonanță cu creștinismul primelor secole (și multe altele, după), care a produs canonul.

Într-un fel, Paștele este o celebrare a separării creștinilor de evrei. E nevoie doar de niște naționaliști (credincioși prin excelență) să transforme separarea aceasta în ceva radical.

P.S. Pentru cine se simte deranjat de forma de plural masculin „scheleți”, a se vedea aici.

Ibrian, eu nu ciocnesc oua de Paste

Este un joc pe care il cunoastem din copilarie. Se joaca cu oua vopsite: ”Hristos a inviat” – cioc, cioc. Oul mai tare castiga.

Ibrian ne-a provocat la concursul oului de paste. Las pe seama oaspetilor sa decida daca oul sau s-a dovedit mai tare sau mai fragil decat al celorlalti favoriti ai grandslamului. Eu il voi lasa pe Ion Barbu sa raspunda la intrebarea daca locul Inviereii este pe buza Istoriei, sta in gat, sau trebuie inghitita si digerata.

E dat acestui trist norod
Si oul sterp ca de mâncare,
Dar viul ou, la vârf cu plod,
Făcut e să-l privim la soare !

Cum lumea veche, în clestar,
Înoată, în subtire var,
Nevinovatul, noul ou,
Palat de nuntă si cavou.

Din trei atlazuri e culcusul
În care doarme nins albusul
Atât de gales, de închis,
Cu trupul drag surpat în vis.

Dar plodul ?
De foarte sus
Din polul plus
De unde glodul
Pământurilor n-a ajuns
Acordă lin
Si masculin
Albusului în hialin :
Sărutul plin.

*

Om uitător, ireversibil,
Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil?
Precum atunci, si azi – întocma :
Mărunte lumi păstrează dogma.

Să vezi la bolti pe Sfântul Duh
Veghind vii ape fără stuh,
Acest ou – simbol ti-l aduc,
Om sters, uituc.

Nu oul rosu.
Om fără sat si om nerod,
Un ou cu plod
Îti vreau plocon, acum de Paste :
Îl urcă – în soare si cunoaste !

*

Si mai ales te înfioară
De acel galben icusar,
Ceasornic fără minutar
Ce singur scrie când să moară
Si ou si lume. Te-înfioară
De ceasul, galben necesar…
A mortii frunte – acolo-i toată.
În gălbenus,
Să roadă spornicul albus,
Durata-înscrie-în noi o roată.
Întocma – dogma.

*

Încă o dată :
E Oul celui sterp la fel,
Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă-în el.
Si nici la closcă să nu-l pui !
Îl lasă – în pacea – întâie-a lui,

Că vinovat e tot făcutul,
Si sfânt, doar nunta, începutul.

Adevarat a inviat, Ibrian. Dar lasa nefacutul in pace. Nu-l manca, ca nu face bine la colesterol, si nu-l pune la clocitoarea istoriei ca ies monstrii.

O apocrifa

Redau mai jos rezumatul unei evanghelii apocrife, pe care biserica a condamnat-o ca blasfemie. A poruncit sa fie arse toate copiile si sa fie executati toti cei care vor pomeni vreodata de existenta ei.

Nu sustin ca este adevarata. O prezint doar ca pe o curiozitate.

A existat candva o fecioara numita Miriam, care a fost violata de o grupa de soldati romani condusi de sergentul Panthera. Cu nasul spart si fata plina de vanatai, hainele si sufletul sfasiate, Miriam si-a pierdut constiinta. Atunci a vazut un inger care i-a spus ca el este Gabriel, despre care auzise cand se citeau sulurile la sinagoga. Ingerul i-a spus sa nu se simta dezonorata, pentru ca virginitatea ei nu poate fi atinsa.

I-a mai spus ca YHWH coborase la ea in timpul cosmarului cu soldatii, pentru ca a ales-o sa fie mama fiului sau. YHWH a obosit de singuratate si vrea un fiu uman. Ca ingerii cazuti dinainte de potop. YHWH a cazut si va da nastere la uriasi.

Miriam a ascuns povestea cu violul si a pastrat-o doar pe cea cu ingerul. Fiul ei a fost adoptat de un batran vaduv din casa lui David, care avea nevoie de o sotie tanara sa-i creasca copiii. A fost numit Iisus, si a devenit un invatator vestit.

Ucenicii lui cunosteau istoria cu ingerul si credeau ca este Mesia. Cu ocazia pastelui, Iisus le-a dezvaluit ucenicilor tot adevarul. Ucenicii s-au infuriat si l-au parasit. Unii s-au dus si au povestit preotilor tot ce spusese Iisus despre Templu, Marele Preot si Caesar. Iisus a fost arestat pentru blasfemie si tradare. A fost judecat si l-au condamnat sa fie rastignit.

Pe cand agoniza pe cruce, si-a pierdut constiinta si l-a vazut pe ingerul Gabriel, care i-a spus ca YHWH este batran si a hotarat sa lase tronul fiului sau. Iisus s-a bucurat pentru ca nu-i placea cum mergeau treburile in imparatie si se gandea la o revolutie. I-a impartasit vestea unui talhar care se afla rastignit alaturi, si acesta i-a cerut sa nu-l uite, ca au fost frati in puscarie si pe cruce. Iisus a raspuns ca nu va uita pe nici unul dintre fratii sai partasi la tragedia umana.

Cuvintele lor au fost auzite de o prostituata numita Maria Magdalena, care le-a povestit mai departe.

Restul e ca in evangheliile canonice.

Fireste ca e doar o poveste bizara.