Bill Nye vizitează parcul Arca lui Noe

După P Z Mayers, Bill Nye. Redau mai jos primele minute din dialogul cu gazda expoziției.

B.N.: Nu văd aici nici o dovadă pentru o glaciațiune acum 4000 de ani. Există piramide cu mult mai vechi…

K.H. Cum le dovedești acestor tineri că au exisat mai multe glaciațiuni cu sute de miii de ani înainte…

B.N. Aceasta este preocuparea mea majoră, domnule Ham…

K.H. Preocuparea mea majoră este că tu înveți generațiile tinere, (arătând spre grupul de tineri), sunt doar animale? Că au rezutat dintr-un proces natural? De ce nu le spui că oamenii sunt animale? Suntem animale?

B.N. Da. Suntem mamifere. Respirăm… Cineva pe aici seamănă cu o șopârlă (aluzie la stereotipizarea lui).

K.H. Așadar, toate formele de viață sunt înrudite?

B.N. Desigur. Este una din descoperirile fundamentale ale tuturor științelor vieții.

K.H. Deci suntem înrudiți cu plantele?

B.N. Da

K.H. Deci suntem rude cu banana?

B.N. Da.

K.H. Okey. Voiam să știu…

B.N. Ce te face să crezi că nu suntem rude cu banana? Că ADN-ul în banană, ADN-ul în e-coli, ADN-ul în ursul preistoric al peșterii, în toate formele de viață, cum dovedești că nu suntem înrudiți cu acestea?

Este o dezbatere tipică. Când Nye vrea să vorbească despre glaciațiune, Ham apasă butonul emoțional: Vrei să le spui aceștor tineri că sunt animale? Când Nye îl întreabă prin ce se deosebește ADN-ul nostru de al celorlalte viețuitoare, Ham schimbă subiectul și vorbește despre complexitatea ADN-ului uman. Nye îl invită să meargă înapoi de la complex la simplu parcurgând invers treptele evoluției. Ham îi răspunde: tu pleci totdeauna de la dovezi. Tu nu crezi în Dumnezeu.

Nu este o dezbatere între rațiune și credință. Este o dezbatere între rațiune și sofism. Între știință și retorică avocățească. Ken Ham este ca avocatul lui O.J. Simpson, încercând să influențeze juriul să ignore dovezile pentru că șeful poliției e rasist (ignorați dovezile pentru că Bill e ateu).

Imparatul gol face parada modei la Creation Museum

Oamenii de stiinta nu dezabat creationismul din acelasi motiv pentru care nu dezbat pamantul plat. Atunci cand imparatul defileaza gol pe strada, nu are rost sa intri intr-o dezbatere cu cei care-i admira toaleta. Ei vad bine ca imparatul este gol, dar considera ca ceea ce vad este o doar o iluzie. Dezbaterea devine vanatoare de fantome.

Creationismul se reduce in ultima instanta la idea ca universul este o iluzie. Dumnezeu l-a creat pe Adam deplin matur, acum cateva minute. Are buric, are maseaua de minte, vorbeste cu fluenta unui om bine educat, priveste lumea ca ochii si mintea unuia cu experienta. Dar s-a nascut acum cateva minute. Universul pare vechi de 13,8 G dar are 6k. Ceasurile atomice indica timp adanc pentru ca au fost re-setate. Coloana geologica exista, dar a fost facuta de Dumnezeu atunci cand a aranjat fosilele potopului dupa modelul arborelui lui Darwin (ascunse sunt caile Domnului). Genetic markers nu sunt dovada stramosului comuni ci a amalgamarilor demonice.

Este interesant ca gnosticii foloseau exact acelasi argument cu privire la Isus. Imparatul nu sangereaza gol pe cruce. Trupul lui Isus este o iluzie, la fel ca si lumea in care traim. Pe de alta parte, acceptand teza inerantismului biblic si ca Geneza ar fi fost dictata de Dumnezeu, intrebarea este daca putem avea incredere ca Dumnezeu spune adevarul in Biblie dupa ce ne-a mintit in natura.

Rene Descartes a exprimat substanta teologiei lui Bacon, Galileo si Kepler atunci cand a spus ca axioma fundamentala a stiintei este acea ca exista o relatie absoluta intre adevarul logic si cel ontologic. Pe scurt, putem extrapola legile prezente ale naturii in toata istoria universului tocmai pentru ca Dumnezeu nu minte. Creationismul este din acest punct de vedere o forma de gnosticism.

Intorcandu-ne la problema dezbaterii creationismului, un om de stiinta nu poate dezbate creationismul, pentru ca o asemenea dezbatere ar implica negocierea axiomei fundamentale a inteligibilitatii universului. Odata axioma nemai fiind axioma, stiinta nu mai este stiinta, si creationismul va declara victorie, sau cel putin remiza. Cei care admira hainele imparatului gol se lauda ca stiinta nu poate dovedi ca imparatul e gol. Quod erat demonstrandum.

Insemneaza ca Bill Nye a gresit acceptand dezbaterea de saptamana trecuta? Relaxati-va domnilor. “The science guy” stie ca cei care contempla osanzile obscene ale imparatului defiland gol la Creation Museum, cu entuziasmul unui spectator la o parada a modei in Paris, nu pot fi convinsi ca realitatea nu este o iluzie, si nici ca iluziile lor nu sunt reale. Nye nu se adreseaza lor. Tinta lui Nye este copilul din gloata lui Ken Ham, a carui minte nu este inca echipata cu mecansimele defensive ale parintilor lui. Copilul acesta va putea face ceea ce nu poate Nye. Cititi povestea lui Anderson. Nici un argument nu poate demola iluzia hainelor imparatului. Strigatul unui copil o va face.

Daca nu ma credeti, uitati-va in jur. Toate efortutile industriei miliardare de gogosi se prabusesc in fata unui tanar echipat cu un laptop.