Bill Nye vizitează parcul Arca lui Noe

După P Z Mayers, Bill Nye. Redau mai jos primele minute din dialogul cu gazda expoziției.

B.N.: Nu văd aici nici o dovadă pentru o glaciațiune acum 4000 de ani. Există piramide cu mult mai vechi…

K.H. Cum le dovedești acestor tineri că au exisat mai multe glaciațiuni cu sute de miii de ani înainte…

B.N. Aceasta este preocuparea mea majoră, domnule Ham…

K.H. Preocuparea mea majoră este că tu înveți generațiile tinere, (arătând spre grupul de tineri), sunt doar animale? Că au rezutat dintr-un proces natural? De ce nu le spui că oamenii sunt animale? Suntem animale?

B.N. Da. Suntem mamifere. Respirăm… Cineva pe aici seamănă cu o șopârlă (aluzie la stereotipizarea lui).

K.H. Așadar, toate formele de viață sunt înrudite?

B.N. Desigur. Este una din descoperirile fundamentale ale tuturor științelor vieții.

K.H. Deci suntem înrudiți cu plantele?

B.N. Da

K.H. Deci suntem rude cu banana?

B.N. Da.

K.H. Okey. Voiam să știu…

B.N. Ce te face să crezi că nu suntem rude cu banana? Că ADN-ul în banană, ADN-ul în e-coli, ADN-ul în ursul preistoric al peșterii, în toate formele de viață, cum dovedești că nu suntem înrudiți cu acestea?

Este o dezbatere tipică. Când Nye vrea să vorbească despre glaciațiune, Ham apasă butonul emoțional: Vrei să le spui aceștor tineri că sunt animale? Când Nye îl întreabă prin ce se deosebește ADN-ul nostru de al celorlalte viețuitoare, Ham schimbă subiectul și vorbește despre complexitatea ADN-ului uman. Nye îl invită să meargă înapoi de la complex la simplu parcurgând invers treptele evoluției. Ham îi răspunde: tu pleci totdeauna de la dovezi. Tu nu crezi în Dumnezeu.

Nu este o dezbatere între rațiune și credință. Este o dezbatere între rațiune și sofism. Între știință și retorică avocățească. Ken Ham este ca avocatul lui O.J. Simpson, încercând să influențeze juriul să ignore dovezile pentru că șeful poliției e rasist (ignorați dovezile pentru că Bill e ateu).

Noe: blood and sand (și tyrannosaurus)

P Z Mayers a vizitat de curând arca lui Noe în parcul Ark Encounter din Kentuky. Creierul (în lipsa altui termen) din spatele proiectului este Ken Ham, președintele organizației Answers in Genesis, principala sursă a argumentelor ”științifice” ”irefutabuile” împotriva evoluției în care pastorul dumneavoastră este probabil expert.

Iată concluzia lui:

Impresie generală: este chiar mai plictisitor decât „Muzeul” creației și are și mai puțin conținut, toate într-un spațiu mult mai mare și monotonie de lemn. Nu există aici nici un apel durabil, cu excepția unuia singur: este o mare defulare (N.B. Folosesc aici un eufemism pentru a traduce ”wank” în română) pentru religiozitatea dumneavoastră, cu afirmații constante că viziunea dumeavoastră rudimentară, înapoiată, a istoriei lumii, este adevărată, pentru că așa spun ei. Dacă sunteți lipsiți de religiozitate, așa cum sunt eu, este un spațiu mort fără nimic suficient de inteligent să provoace măcar o reacție intelectuală.

Voi spicui doar trei aspecte din ”experiența întâlnirii” biologului american cu ”adevărata știință” a originilor.

  1. Numărul vizitatorilor este mai mare decât la orice muzeu de știință din US. Asta – spun eu – nu ar fi o problemă dacă acești evanghelici infantili nu ar avea privilegiile adulților la urna de vot și în comitetele de educație locale. ”Proști da’ mulți” ar spune Lăpușneanu-Vodă.
  2. Genetica în versiune YEC. Spune Mayer:

Dintr-o dată s-a aprins scânteia unei discuții despre genetică, care mi-a aprins speranțele pentru moment și le-a stins la fel de repede.

”Scânteia” despre care vorbește Mayer se naște din teza că Noe ar fi avut nevoie să aducă doar 34,000 de ”soiuri” biblice în arcă pentru a salva cele 6,5 milioane specii terestre existente, fără să mai vorbim de cele dispărute.

Exemplul oferit de Ken Ham este soiul/familia Canidae. Atunci când singura perechea de reprezentanți ai câinelui (sic) a ieșit de pe arcă, a supraviețuit într-un mediu nou și s-a diversificat rapid în toate speciile existente sau dispărute de câini, lupi, vulpi, șacali, dingo, pentru că Dumnezeu le-a dăruit ”adaptabilitate”. ”Înțelegeți? Dumnezeu le-a dat un dar nespecificat care a permis ca speciația să aibă loc” zâmbește Mayer și trece mai departe.

Noi vom zăbovi puțin. Darul divin al adaptabilității ar consta în faptul că cei doi ”câini” (care implicit trebuie să fi transportat prototipurile originare de căpușe, păduchi, purici, viermi intestinali, și virusul de rabie, salvate prin har), conțineau tot materialul genetic al canidelor, așa cum Sem, Ham, și Iafet, împreună cu soțiile lor, conțineau materialul genetic al omenirii post-deluviene în toată diversitatea ei, pentru că, spun experții YEC, informația nu poate evolua natural.

Răzbunarea lui Darwin în biblebelt

Dacă un astfel de dar ar exista, nu am avea nevoie de vaccinuri.

Nu am considera că tigrii sunt o specie amenințată, pentru că există încă 3 mii specimene libere și încă 5-7 mii în captivitate, de câteva mii de ori mai mulți decât numărul salvat de Noe.

De fapt, ceea ce amenință specia nu este atât numărul de specimene în sine cât reducere diversității genetice. Dacă ar mai exista o singură pereche am fi siguri că va dispare în câteva generații orice am face, din cauza acumulării de mutații defavorabile în populația prea înrudită. Dacă teza YEC ar fi adevărată, o singură pereche de pisici ar putea da naștere, prin adaptare la medii diverse, în câteva secole, la tigri, leoparzi, râși, etc.

Nu este de mirare că publicul care vizitează arca lui Ken Ham reprezintă și baza principală a mișcării anti-vaccin și a opoziției față de protecția speciilor amenințate. De fapt, mulți dintre ei manifestă semnele degenerării datorită efectelor combinate ale incestului de biblebelt, sedentarismului și alimentației tip junk-food. Răzbunarea lui Darwin.

Nikolai Vavilov, pioner al geneticii, a murit în gulag pentru concepțiile lui neo-darwiniste, încerând să salveze mediul și agricultura sovietică. Știința modernă ar avea aciași soartă dacă teo-conservatorii ar venii la putere.

Este interesant de remarcat aici faptul că dezastrul ecologic-agrar din URSS în perioada lui Trofim Lâsenco s-a datorat unei concepții identice. Lâsenco i-a promis lui Stalin că va cultiva grâu în Siberia și portocali în Ucraina, plecând de la principiul adaptabilității așa cum îl văd și creaționiștii.

Neo-darwinismul era considerat știință burgheză. ”Zigotul nu e prost să se reproducă după legile burgheze” a declarat Lâsenco, stârnind aplauzele lui Stalin.

Trofim Lâsenco, arhitectul dezastrului ecologic-agrar din timpul lui Stalin: ”Zigotul nu e prost să se reproducă după legile burgheze (neo-darwiniene)”. Concepția lui despre ”adaptabilitate” era similară cu YEC.

Nicolai Vavilov, pioner al geneticii, a încercat să salveze colhozurile de foamete și natura de dezastru, explicându-le sovieticilor că adaptarea se face pe baza selecției dintr-o diversitate genetică dată. Vavilov a sfârșit-o în gulag. Într-o distopie deja imaginabilă, Mayer ar ajunge în gulagul teo-conservator, în timp ce Ken Ham ar răspunde de știință și educație la Casa Albă.

3.Aspectul senzațional al expoziției este diorama gladiatorilor și dansul semi-nud al ficelor oamenilor care i-au sedus pe fii lui Dumnezeu. Mayer remarcă coada imensă a fiilor lui Dumnezeu de astăzi la cea din urmă și celularele fotografiind dansul păgân din unghiuri speciale.

Se pare că ante-deluvienii se distrau aruncându-i pe credincioși la dinozauri și privind la meciuri de gladiatori uriași luptând între ei sau împotriva dinozaurilor. De fapt, conform unei noi cărți creaționiste, chiar și Noe a luptat împotriva unui tyrannosaurus în Colosseum. Nu scrie în Biblie dar aici vorbește știința.

Dinozaurul este bun doar mort

Cand am vazut Jurassic Park, in 1993, aveam mai multe in comun cu Ken Ham decat am acum. Intre timp mi-am schimbat opinia, nu numai cu privire la dinozauri, dar si cu privire la eroii filmului.

Sa incep cu John Hammond. Relatia dintre stiinta si marile afaceri era ceva nou pentru mine. Hammond nu este un savant vizionar ci un antreprenor care construieste un disneyland cu dinozauri clonati. Alt afacerist este Donald Gennaro, reprezentantul investitorilor pentru InGen. Gennaro nu este impresionat de aspectul stiintific al clonarii dinozaurilor. El vrea sa stie doar daca renteaza. Omul de afaceri cumpara stiinta fara sa o merite, remarca Jan Malcolm in film. Spielberg ii va da lui Gennaro ceea ce merita.

La fel ca Hammond, Ken Ham este in primul rand un antreprenor. Ambitia lui este un disneyland creationist, adica un Jurassic Park in care Jurassic inseamna antediluvian.

Aici este momentul sa amintim cele 100 milioane investite in corabia-care-nu-pluteste din Kentucky. Creationistii justifica absenta dovezilor prin absenta banilor. Cum comenta Florin Laiu intr-un post, creationismul este o Cenusareasa cinstita si nobila in timp ce evolutionismul este o impostoare rasfatata. Dovezile designului si ale potopului global ar exista dar nu au fost gasite din lipsa de fonduri. Pe cand evolutionistii, uitati-va la ei, cercetare dupa cercetare, descoperire dupa descoperire. Pentru ca li se ofera mijloacele.

Adevarul este ca, la fel ca Hammond si Gennaro, marile afaceri sunt indiferente la ideologie dar au un ochi sigur pentru rezultate. Daca ID si YEC ar putea produce dovezile pe care le promit, s-ar gasi banii. Cele 100 milioane sunt dovada. De ce nu ar investi Ken Ham 100 milioane pentru a gasi fosile de uriasi sau animale moderne in Precambrian? Raspunsul este ca, oricat ar cheltui, nu va gasi altceva decat dovezi ale evolutiei in timp adanc. Insa Ham nu a cheltuit banii cautand dovezile potopului ci construind un parc de distractii.

Jumatate din populatia americana se indoieste ca omul a fost in stare sa ajunga pe Luna, dar crede ca o ambarcatie din lemn de dimensiunea corabiei lui Noe rezista la apa. Acelasi procent de populatie crede ca oamenii au fost contemporani cu dinozaurii. Corabia nu poate pluti pe apa dar pluteste financiar. Cu siguranta ca este mai este rentabila decat un muzeu de istorie naturala. Acum intelegem de ce Spielberg a regizat cu atata pasiune infulecarea lui Donald Gennaro de catre T-Rex.

Un alt personaj este paleontologul Alan Grant. Grant nu este entuziasmat de dinozaurii clonati. Pentru el dinozaurii nu pot fi intelesi decat in timp adanc. Aici se trezesc toate prejudecatile creationistului. Singurul merit al paleontologului este, din punctul lui de vedere, descrierea fosilelor. Restul este doar speculatie. Din acelasi punct de vedere, personajul aflat la polul opus, gardianul parcului Robert Muldoon, pare sa stie mai bine. El a observat raptorii in captivitate. Grant este sceptic. El pretinde ca numai paleontologia ne poate spune spune cum se comporta un raptor in salbaticie. Grant stie ca raptorii ataca din parti. Muldoon va afla prea tarziu. “Clever girl” sunt ultimele lui cuvinte. “Clever paleontologist” s-ar fi potrivit mai bine.

Alan Grant ne transmite mesajul ca dinozaurii lui Ken Ham, la fel ca imaginile din carti cu dinozauri pentru copii evanghelici, sunt simple fictiuni. Adevarul despre dinozauri nu poate fi inteles decat in contextul evolutiei. De altfel, desi am aflat intre timp ca dinozaurii din clada care are un stramos cu pasarile aveau pene, atat seriile recente din Jurassic Park cat si Ken Ham i-au lasat in pielea goala. Jurassic Park, ca sa arate ca Grant a avut dreptate. Ken Ham, ca sa arate ca paleontologia nu are dreptate. Dinozaurii cu pene te fac sa te gandesti la evolutia pasarilor.

Purtatorul mesajului este matematicianul Jan Malcolm, teoretician al haosului. Malcolm pare sa intruchipeaze toate prejudecatile impotriva evolutiei. Grant este cel putin un empirist care speculeaza. Malcolm pretinde ca vede mai departe decat toti pe baza pur speculativa. “Life will find it’s way” este suma evolutiei la Malcolm. In cele din urma aflam ca are dreptate.

Va amintiti scena din Jurassic Park cand Jan Malcolm explica teoria haosului picurand doua picaturi de apa pe mana lui Ellie? In realitate teoria haosului este “less sexy and more matty”, comenta recent un economist, observand ca matematica haosului este ceea ce nu inteleg politicienii si jurnalistii atunci cand vorbesc despre criza financiara, incalzirea globala sau terorism.

Sa luam ca exemplu ultimul caz. De cate ori se comite un nou act de barbarism religios, media si politicienii se grabesc sa ne explice ca nu exista o predictie lineara de la religie la actul respectiv. Probabil ca au dreptate. Ceea ce ei ignora insa este distribuitia campului de aleatorii intr-un anume spatiu cultural-religios care poate fi prezis cu certitudine maxima.

Nu ne surprinde atunci ca mainstreem-ul evanghelic gaseste evolutia doar “o interpretare” a faptelor si un act de credinta. Cei care vorbesc astfel se plang de de absenta unui model determinist-linear al istoriei abisale a vietii, pe care il gasesc in schimb in bioinformatica mecanicista numita design inteligent si geologia potopului.

Determinismul linear a fost argumentul lui Laplace impotriva existentei lui Dumnezeu. “Nu am nevoie de aceasta ipoteza” i-ar fi rspuns el lui Napoleon care, ca orice politician, avea nevoie de ea. Ideea lui Laplace era ca daca am cunoaste pozitia si miscarea fiecarui atom (astazi chiar si copiii rad de aceasta premisa) am putea prezice fiecare eveniment din istoria universului. Nu mai ramane nici un loc pentru zeu sau demon, adica pentru nedeterminat. Este ironic cum argumentul ateist al lui Laplace a devenit argumentul deist al Marelui Ceasornicar la William Paley si al Marelui Programator la Intelligent Design.

Motivul pentru care matematica haosului il ajuta Malcolm sa inteleaga evolutia si demisia dinozaurilor este acela ca evolutia este haos. Pe acelasi principiu se bazeaza si sarada lui sumbra: “Dumnezeu creeaza dinozaurul, Dumnezeu ucide dinozaurul, Dumnezeu creeaza omul, omul il ucide pe Dumnezeu, omul re-creeaza dinozaurul…” Concluzia nu o stie nimeni pentru ca evolutia este impredictibila.

Sarada lui Malcolm este potrivita cu privire la o miscare fata de care Ken Ham este doar varful icebergului. Politicieni iresponsabili, afaceristi amorali, oportunisti ai amvonului, au repopulat apusul cu dinozauri din veacurile intunecate, pe care ei cred ca-i pot controla in parcul multicultural de care sunt atat de mandri. Viata isi va gasi calea intr-un fel sau altul, dar nimeni nu stie ce se va intampla. Este posibili ca unii dintre ei sa o sfarseasca ca Gennaro si Hammond. Nu ca i-ar plange cineva.

Melancholia Comfort-abilă

Fiindcă probabil sunt masochist, continuu să frecventez biserica neoprotestantă locală. Uneori vin și la Școala de Sabat pentru a mai servi câte un monolog al instructorului, lipsit de orice semnificație. Când îmi sunt adresate întrebări, ofer răspunsuri scurte și corecte politic. Predicile sunt fie prezentări ale stâlpilor doctrinari, cu proof-texts și raționalizări naive, fie seminarii de dezvoltare personală cu aplicație religioasă. În ultima vreme frații învață cum să se focuseze asupra principiilor, să își maximizeze potențialul în mod dinamic și să primească endorsements în life-coaching, social media, strategii de marketing și leadership pe Linkedin. După-amiaza mă paște seminarul de creaționism sau concertul care vede sala plină până la refuz. Muzica a devenit un spectacol grotesc de romantism patetic amestecat cu versuri de închinare, iar tinerele soliste sunt îmbătate de atenția și admirația fraților.

În parcuri am parte de hip-hop creștin; solistului îi lipsește autotune-ul de youtube, dar asta nu-l împiedică să improvizeze versuri despre mântuirea României. Youtube-ul e plin de aceeași faună de DaniiB, Pocăiții Hip-Hop, Ileana din Vâlcele și Hillsong. În centrul orașului întâlnim street preachers care au învățat de la Ray Comfort cum să-și prelucreze temeinic audiența prin fix trei întrebări încuietoare: ”ați furat? ați mințit? ați poftit vreo fimee? Vă așteaptă iadul veșnic pe care vi l-a pregătit Dumnezeu în mila și dreptatea lui. Dar Jeezas te iubește și vrea să fii salvat. Dacă mărturisești…”. Revistele pentru tineri se ocupă de întrebări existențiale, precum dilema purtatului verighetei; cele pentru publicul larg îl infierează pe papă și ne recomandă originile lui Ariel Roth. ”It is Written” dedică timp și spațiu unui interviu cu Ken Ham, iar google-ul returnează între primele căutări pentru ”Turkana boy” articole de pe creation.com.

Când am auzit insulte la adresa lui Andrei Pleșu din partea fratelui iubit de la antena, sau invective la adresa lui Sagan&Satan din partea fraților evangheliști, am știut că sfârșitul este aproape. Citește mai mult din acest articol

Imparatul gol face parada modei la Creation Museum

Oamenii de stiinta nu dezabat creationismul din acelasi motiv pentru care nu dezbat pamantul plat. Atunci cand imparatul defileaza gol pe strada, nu are rost sa intri intr-o dezbatere cu cei care-i admira toaleta. Ei vad bine ca imparatul este gol, dar considera ca ceea ce vad este o doar o iluzie. Dezbaterea devine vanatoare de fantome.

Creationismul se reduce in ultima instanta la idea ca universul este o iluzie. Dumnezeu l-a creat pe Adam deplin matur, acum cateva minute. Are buric, are maseaua de minte, vorbeste cu fluenta unui om bine educat, priveste lumea ca ochii si mintea unuia cu experienta. Dar s-a nascut acum cateva minute. Universul pare vechi de 13,8 G dar are 6k. Ceasurile atomice indica timp adanc pentru ca au fost re-setate. Coloana geologica exista, dar a fost facuta de Dumnezeu atunci cand a aranjat fosilele potopului dupa modelul arborelui lui Darwin (ascunse sunt caile Domnului). Genetic markers nu sunt dovada stramosului comuni ci a amalgamarilor demonice.

Este interesant ca gnosticii foloseau exact acelasi argument cu privire la Isus. Imparatul nu sangereaza gol pe cruce. Trupul lui Isus este o iluzie, la fel ca si lumea in care traim. Pe de alta parte, acceptand teza inerantismului biblic si ca Geneza ar fi fost dictata de Dumnezeu, intrebarea este daca putem avea incredere ca Dumnezeu spune adevarul in Biblie dupa ce ne-a mintit in natura.

Rene Descartes a exprimat substanta teologiei lui Bacon, Galileo si Kepler atunci cand a spus ca axioma fundamentala a stiintei este acea ca exista o relatie absoluta intre adevarul logic si cel ontologic. Pe scurt, putem extrapola legile prezente ale naturii in toata istoria universului tocmai pentru ca Dumnezeu nu minte. Creationismul este din acest punct de vedere o forma de gnosticism.

Intorcandu-ne la problema dezbaterii creationismului, un om de stiinta nu poate dezbate creationismul, pentru ca o asemenea dezbatere ar implica negocierea axiomei fundamentale a inteligibilitatii universului. Odata axioma nemai fiind axioma, stiinta nu mai este stiinta, si creationismul va declara victorie, sau cel putin remiza. Cei care admira hainele imparatului gol se lauda ca stiinta nu poate dovedi ca imparatul e gol. Quod erat demonstrandum.

Insemneaza ca Bill Nye a gresit acceptand dezbaterea de saptamana trecuta? Relaxati-va domnilor. “The science guy” stie ca cei care contempla osanzile obscene ale imparatului defiland gol la Creation Museum, cu entuziasmul unui spectator la o parada a modei in Paris, nu pot fi convinsi ca realitatea nu este o iluzie, si nici ca iluziile lor nu sunt reale. Nye nu se adreseaza lor. Tinta lui Nye este copilul din gloata lui Ken Ham, a carui minte nu este inca echipata cu mecansimele defensive ale parintilor lui. Copilul acesta va putea face ceea ce nu poate Nye. Cititi povestea lui Anderson. Nici un argument nu poate demola iluzia hainelor imparatului. Strigatul unui copil o va face.

Daca nu ma credeti, uitati-va in jur. Toate efortutile industriei miliardare de gogosi se prabusesc in fata unui tanar echipat cu un laptop.