Statuia lui Columb poate fi daramata dar oul lui Columb rămâne în picioare

André Malraux afirmă undeva ca opera de arta își găsește locul într-un muzeu în doua situații: cand aparține omenirii sau cand aparține Statelor Unite. Întrebarea pe care nu și-a pus-o este: ce se intampla cu muzeul omenirii atunci când americanii intra cu ciocanul în propriul muzeu.

Se spune ca De Gaulle ar fi cerut, în timpul revoltelor din 1968, să i se explice cine sunt hippy. A strambat din nasul imens cand a auzit de make love not war dar s-a luminat când i s-a spus ca unii din ei poartă chipul lui Che Guevara pe tricou. Tineretul nu este încă pierdut dacă admira un erou, fie el din tabăra opusă. Ce îl îngrijora mai degrabă pe De Gaulle era o generație care nu s-a confruntat cu fascismul și dilema revoluției dar crede ca are răspunsul la noile probleme în slogane simpliste.    

America este o colonie puritana. Părinții peregrini au părăsit lumea veche din cauza ca, dupa un secol de nebunie religioasa, pacea din Westphalia a decis ca în Europa lucrurile nu trebuie privite în alb și negru.  Puritanii nu au fugit de persecutie religioasa ci de nuantele istoriei. 

Pentru ei, istoria se scria in idiomul din Cartea Imparatilora făcut ce este bine înaintea Domnului… a făcut ce este rău înaintea Domnului. Din nefericire, cei care au fost buni ca regi au fost rai inaintea Domnului. Varful civilizației și prosperității în Israel a fost sub Ahab și Izabela. Căderea lui Iuda a început cu reforma preoteasca a lui Iosia.

Păcatul originar al Americii nu este rasismul ci puritanismul.  Dovada sunt vanatorile de vrajitoare, “trezirile”, reinventate în fiecare generatie și, mai ales, absența nuanțelor. Rasismul, in  America, este o viziune în alb și negru. Antirasismul american este la fel. Termenii se schimba dar limbajul ramane acelasi. 

La fel ca biblica Izabela, Isabella de Castilia a fost buna pentru regatul ei. A fost de asemenea buna pentru Spania, buna pentru Europa, bună pentru modernitatea care se năștea, buna chiar si pentru evreii din Spania care și-au găsit repede locul în Lumea Nouă. Insa, la fel ca Izabela biblica, Isabella a făcut ce este rău înaintea Domnului, in sensul religiei dominante din timpul nostru.  A izgonit Califatul din Europa, a cerut evreilor și musulmanilor să se asimileze, și, păcatul suprem, l-a finantat pe Columb. Ce avem aici este paradigma deuteronomica în termeni noi. Daca vreti, paradigma viețile sfinților care a dominat narațiunea istorică în Europa creștină pana ce Petrarca a redescoperit viețile eroilor. Eroii fac istoria. Sfinții fac Apocalipsa.  

Mi-ar fi plăcut ca America sa fi fost descoperită de cineva care înțelegea cum se calculeaza circumferinta Pamantului și ar fi respectat cultura amero-indiana. Dar aici mă lovesc de oul lui Columb. Alții o puteau face mai bine dar nu le-a trecut prin cap. Mi-ar fi plăcut de asemenea ca semnatarii Declarației de Independență sa nu fi fost stăpâni de sclavi. Ca roman, mi-ar fi plăcut ca Churchill să nu scrie procente pe un servetel la masa lui Stalin. Însă mă lovesc iarăși de oul lui Columb. Churchill a fost cinic cu privire la România, a fost cinic cu privire la populatia civila din Germania, în ultima analiza, a fost cinic cu privire la propriul popor, dar a avut viziunea clară a istoriei pe care noi nu am avut-o. Fondatorii republicii americane au avut viziunea unei ordini fără precedent în istoria lumii și au avut curajul sa o implementeze. O puteau face alții mai sfinți dar nu au facut-o. 

Jack London a fost rasist, Hemingway a manifestat “toxic masculinity”, John Wayne a avut și el machismo, plus câteva crime de vorbire care nu i se vor ierta în viața asta si nici in cea viitoare. Însă ei sunt cei care au arătat Europei obosite vitalitatea lumii noi în toată naivitatea ei, alaturi de intreaga pleiada de scriitori, cantareti, compozitori, cineasti, asa cum lumea veche nu putea produce. Sa nu mai spun ca, pentru generația mea, în contextul conformismului comunist, ne inspirau la fantezii de independență și sfidarea sistemului.

NASA a fost rebotezata după numele primei afro-americane inginer al agenției. Ar fi fost ideal ca Mary W. Jackson să ne si ducă pe Luna. Din nefericire, a facut-o un maior SS care a bombardat Londra cu munca de sclavi. Oul lui Columb. 

Iconoclastii americani își pot vandaliza propriul muzeu însă  idolii se afla deja în muzeul omenirii.   

 

City Lights (on a hill)

Daca ati urmarit secventa din filmul mut (dar graitor) City Lights, intelegeti de ce nu pot interpreta ambele tabere ale razboiului icoanelor in Bizantul american altfel decat ca comedie.

Icoana americana, in sensul de canal al harului, este filmul. Toate statuile sunt idoli, indiferent daca vorbesc cu accent southern sau yank. La fel si paradele, inmormantarile cu drapel, inaugurarile prezidentiale. Eroul autentic este vagabondul cu mustacioara. Daca va ganditi la cineva nu e vina mea.

Monumentele confederate imi amintesc de monumentul soldatului sovietic. Invingatorii isi canonizeaza criminalii ca sfinti si demonizeaza eroii de partea cealalta. Este limbajul in care invingatorii scriu istoria. Aspectul ridicol este ca Sudul a pierdut razboiul. Only in Murika.

Prin aceasta arta (kitch) „monumentala” Sudul a ratat tocmai scopul ei, rascumpararea cauzei pierdute. Gone with the wind a facut-o mai bine. Rascumpararea cauzei pierdute se face prin descrierea ambiguitatii morale a razboiului. Razboiul de secesiune nu a fost in alb si negru. In cele din urma, razboiul, orice razboi, este o tragedie in care ambele tabere se intalnesc dincolo de idealurile abstracte ale politicienilor. Nici un razboi nu este intre bine si rau. Soldatii din ambele tabere se intalnesc in zona de dincolo de bine si rau descrisa de Tolstoi si Dostoievsky si mentionata cu realism brutal de Stalin in dialogul cu Djilas despre crimele Armatei Rosii.

Aceiasi lipsa de substanta se manifesta si la iconodoulii oficiali. Daca nu ma credeti, vizitai bulevardul Martin Luther King in orice oras american si uitati-va la mizeria din jur.

In ultima instanta, atat monumentele confederate si cat cei care le vandalizeaza reprezinta cauze pierdute. Invingatorii tin discursurile.