City Lights (on a hill)

Daca ati urmarit secventa din filmul mut (dar graitor) City Lights, intelegeti de ce nu pot interpreta ambele tabere ale razboiului icoanelor in Bizantul american altfel decat ca comedie.

Icoana americana, in sensul de canal al harului, este filmul. Toate statuile sunt idoli, indiferent daca vorbesc cu accent southern sau yank. La fel si paradele, inmormantarile cu drapel, inaugurarile prezidentiale. Eroul autentic este vagabondul cu mustacioara. Daca va ganditi la cineva nu e vina mea.

Monumentele confederate imi amintesc de monumentul soldatului sovietic. Invingatorii isi canonizeaza criminalii ca sfinti si demonizeaza eroii de partea cealalta. Este limbajul in care invingatorii scriu istoria. Aspectul ridicol este ca Sudul a pierdut razboiul. Only in Murika.

Prin aceasta arta (kitch) „monumentala” Sudul a ratat tocmai scopul ei, rascumpararea cauzei pierdute. Gone with the wind a facut-o mai bine. Rascumpararea cauzei pierdute se face prin descrierea ambiguitatii morale a razboiului. Razboiul de secesiune nu a fost in alb si negru. In cele din urma, razboiul, orice razboi, este o tragedie in care ambele tabere se intalnesc dincolo de idealurile abstracte ale politicienilor. Nici un razboi nu este intre bine si rau. Soldatii din ambele tabere se intalnesc in zona de dincolo de bine si rau descrisa de Tolstoi si Dostoievsky si mentionata cu realism brutal de Stalin in dialogul cu Djilas despre crimele Armatei Rosii.

Aceiasi lipsa de substanta se manifesta si la iconodoulii oficiali. Daca nu ma credeti, vizitai bulevardul Martin Luther King in orice oras american si uitati-va la mizeria din jur.

In ultima instanta, atat monumentele confederate si cat cei care le vandalizeaza reprezinta cauze pierdute. Invingatorii tin discursurile.

Relaxati-va, nu este revolutie

Agenți britanici care i-au urmărite pe cei doi emigre ruși prin Londra au ajuns la concluzia ca sunt inofensivi. Ce-i drept, interesul lor pentru clădiri și locuri istorice putea trezi suspiciunea ca planuiesc sa pună vreo bombă dar cei doi păreau interesați mai degrabă de istorie și cultura. Cand, în cele din urma, vizitand biblioteca de la British Museum, cel mai în varsta, un tip scund si chel, cu barbuta roșie, a spus cu entuziasm celui mai tânăr, un ochelarist înalt si slab: “așa trebuie sa facem și noi”, agenții au înțeles că cei doi sunt mai degrabă niște lunatici. Adevărații revoluționari ard biblioteci nu cad în extaz în fața rafturilor pline de cărți.

Tipul cu barbuta, așa cum probabil banuiti, era Lenin, si avea sa petreaca multe ore in biblioteca de la British Museum conspectand cărți de fizica teoretică și științe economice. Nu pregatesti rasturnarea tarului argumentand ca atomul este divizibil si debitand nonsensuri ca “oligarhia financiara”. Celalalt emigre era, bineinteles, Trotsky.

Cativa ani mai târziu, un grup mic si obscur s-a adunat la Londra pentru a planuii revolutia in Rusia. Agentii britanici au înregistrat conștiincioși numele lor: Lenin, Trotsky, Stalin, Zinoviev, Kamenev, Litvinov, si scriitorul Maxim Gorky, singurul nume cunoscut de publicul larg. Discuția a fost sterila si axata pe probleme teoretice sau de organizare a unui partid minuscul numit bolshevik. Nu s-a plănuit nici un act violent cu excepția lui Stalin care susținea spargerea de bănci pentru a finanta revoluție, însă Stalin părea un tip prea șters sa fie luat în serios. Concluzia agenților britanici: oamenii aceștia sunt niste looseri. Nici un pericol. Sa ne ocupăm mai bine de adevărații revoluționari, cei care pun bombe și inițiază proteste violente pe strada.

Încă zece ani și numele looserilor obscuri va fi în toate ziarele si pe agendă oricărei ședințe a guvernului sau a serviciilor de intelligence. Alt sfert de secol și Churchill va face pelerinaj la Moscova sa îi faca plocon lui Stalin un servetel cu estul Europei împărțit in procente. Lenin nu a fost inca ingropat si ucenicii sai așteaptă cu credință sa invieze. Fantoma trenului lui Trotsky bântuie lumea.

Prima concluzie este aceea ca agenți britanici nu au înțeles cum se fac revoluțiile. A doua este ca facem aceeași greșeală. Contrar prejudecatilor, revoluțiile nu se nasc din violență și haos ci din idei si planuri bine gandite. Violenta și haosul sunt preludiul fascismului.

În US nu va fi revoluție pentru că protestatarii nu au idei ci doar emoții primare. Întrebarea este dacă va fi fascism.