Protectia Copilului

Scrisoare deschisa catre cadavrele din trecut

(Persoanele si situatiile amintite mai jos sunt imaginare. Orice asemanare cu persoane sau situatii reale este accidentala).

Ma cunoasteti din fotografiile publicate pe internet. Eu sunt fata mai mare. Nu-i asa ca suntem o familie idilica? Poate prea idilica. V-ati intrebat unde sunt celelalte fotografii: de la echipa de baschet, excursiile cu scoala, micile petreceri cu clasa, unde sunt prietenii, rasul, nelipsitele pozne? Nu le-am avut. Parintii au hotarat sa ma protejeze de pacat si de lume.

Inteleg ca pastorii au o pregatire generala in psihologie. Pastorilor, cum de nu v-au pus pe ganduri aceste imagini? Nu stiati ca familiile abuzive isi izoleaza copii? Nu stiati ca abuzul merge mana in mana cu o familie supra-protectiva? Cand ati decis ca am mintit cu privire la parintii mei (sau am fost manipulata si supusa la presiuni psihice) ati tinut cont de frecventa ingrijoratoare a cazurilor bine documentate de abuz in familiile evanghelice? De ce nu mi-ati oferit si mie beneficiul indoielii? Spun MIE, nu guvernului. Pentru ca si eu exist.

Pe voi nu va interseaza persoana mea. De fapt nici nu ma considerati o persoana, ci doar o anexa a religiei si ambitiilor voastre politice. Vreti sa aparati dreptul parintilor de a ma educa cum vor. Eu vreau sa-mi apar dreptul la tinerete. Sunteti liberi sa va scaldati in fantasme despre iad si sa vedeti pacatul pandind la fiecare usa. Dar nu va da nimeni dreptul sa iesiti in strada si sa cereti intoarcerea mea la o educatie inspirata din povesti patriarhale. Am dreptul la aceasta alegere chiar daca sunt inca minora.

Veti spune ca parintii vor sa ma salveze. Ce inseamana sa fii salvat? La varsta mea, o fata este dusa la o noapte de staruinta sa fie salvata. Dovada salvarii este primirea duhului. Stai la mijloc si te simti vinovata ca nu ai primit duhul, continui sa strigi spre tavan si sa plangi disperata. Ai vrea sa fugi, dar esti inconjurata de parinti trupesti si spirituali care striga si ei, si nu te lasa sa pleci pana nu primesti duhul. Cine vorbea de presiuni psihice?

In sfarsit, duhul coboara, esti salvata, versi lacrimi de usurare… si de atunci incolo nu mai esti tu insati. Am vazut asta la alti copii si tineri. Ceva s-a intamplat in creierul lor – fratii spun ca s-au nascut din nou, dar eu ma tem. Nu vreau sa fiu salvata de mine insami.

Curand dupa aceea, parintii te dau dupa un patriarh abuziv, sa-i umpli tolba cu sageti. Faci o droaie de copii pentru care plateste guvernul satanic-nazist, te ofilesti, mori incet, si ai vrea sa mori odata de tot, sa scapi si de frati, si de sot, si de dumnezeu, si de duhul – dar nu poti, ca te asteapta iadul la capatul celalalt.

Nu vreau sa fiu salvata. Luati-va mainile de pe sufletul meu.

Ma gandesc cu groaza ca s-ar putea sa castigati batalia. Tremur la gandul intoarcerii. Anticipez tacerea severa a tatalui, isteriile mamei, privirile mustratoare ale bisericii, predicile cu dedesubt ale pastorului, schizofrenia profetilor. Voi fi ca Iuda. Mai rau, nu ma vor lasa macar sa ma spanzur. Se vor ruga pentru mine. Vor spune „bietul miel ratacit!”, ca am fost amagita de sarpe, si alte insulte voalate. Eu voi plange noaptea cu capul sub plapuma. Ca fata lui Iefta, voi plange tineretea sacrificata pentru ambitiile politico-religioase ale tribului. Voi plange la gandul ca as fi putut sa fiu eu insami.

Vreau doar sa va amintesc ca si eu exist. Pastori, voi va bateti pentru imagine si popularitate. Cei care va numiti crestini, va bateti pentru drepturile tribului vostru de a ignora alte drepturi; conspirationisti, aveti acum ocazia sa agitati paranoia persecutiei religioase; politicieni, voi va bateti doar pentru voturi. Dar eu nu exist pentru voi. Ma tem ca nu exist nici pentru parintii mei. Cel putin, nu exist ca persoana care gandeste. Exist doar in sens biblic – o sageata in tolba, o viitoare Rahela cu pantec roditor, o prelungire a propriului narcisism.

Sunteti multi si ma puteti invinge. Poate voi fi sparta ca un vas pe care vrei sa-l lipesti la loc dupa placerea ta, asa cum am vazut ca se intampla cu multi tineri in biserica. Sunt un copil. Oricine ma va apara va fi demonizat si acuzat de toate crimele naziste si comuniste. Aveti toate sansele sa castigati impotriva mea, o gloata cu furci si faclii, impotriva unui copil care si-a cerut dreptul la tinerete.

Dar nu uitati ca timpul lucreaza pentru mine. Eu sunt viitorul. V-am condamnat la moarte.