Scrisoare deschisa catre cadavrele din trecut
11 ianuarie 2016 131 comentarii
(Persoanele si situatiile amintite mai jos sunt imaginare. Orice asemanare cu persoane sau situatii reale este accidentala).
Ma cunoasteti din fotografiile publicate pe internet. Eu sunt fata mai mare. Nu-i asa ca suntem o familie idilica? Poate prea idilica. V-ati intrebat unde sunt celelalte fotografii: de la echipa de baschet, excursiile cu scoala, micile petreceri cu clasa, unde sunt prietenii, rasul, nelipsitele pozne? Nu le-am avut. Parintii au hotarat sa ma protejeze de pacat si de lume.
Inteleg ca pastorii au o pregatire generala in psihologie. Pastorilor, cum de nu v-au pus pe ganduri aceste imagini? Nu stiati ca familiile abuzive isi izoleaza copii? Nu stiati ca abuzul merge mana in mana cu o familie supra-protectiva? Cand ati decis ca am mintit cu privire la parintii mei (sau am fost manipulata si supusa la presiuni psihice) ati tinut cont de frecventa ingrijoratoare a cazurilor bine documentate de abuz in familiile evanghelice? De ce nu mi-ati oferit si mie beneficiul indoielii? Spun MIE, nu guvernului. Pentru ca si eu exist.
Pe voi nu va interseaza persoana mea. De fapt nici nu ma considerati o persoana, ci doar o anexa a religiei si ambitiilor voastre politice. Vreti sa aparati dreptul parintilor de a ma educa cum vor. Eu vreau sa-mi apar dreptul la tinerete. Sunteti liberi sa va scaldati in fantasme despre iad si sa vedeti pacatul pandind la fiecare usa. Dar nu va da nimeni dreptul sa iesiti in strada si sa cereti intoarcerea mea la o educatie inspirata din povesti patriarhale. Am dreptul la aceasta alegere chiar daca sunt inca minora.
Veti spune ca parintii vor sa ma salveze. Ce inseamana sa fii salvat? La varsta mea, o fata este dusa la o noapte de staruinta sa fie salvata. Dovada salvarii este primirea duhului. Stai la mijloc si te simti vinovata ca nu ai primit duhul, continui sa strigi spre tavan si sa plangi disperata. Ai vrea sa fugi, dar esti inconjurata de parinti trupesti si spirituali care striga si ei, si nu te lasa sa pleci pana nu primesti duhul. Cine vorbea de presiuni psihice?
In sfarsit, duhul coboara, esti salvata, versi lacrimi de usurare… si de atunci incolo nu mai esti tu insati. Am vazut asta la alti copii si tineri. Ceva s-a intamplat in creierul lor – fratii spun ca s-au nascut din nou, dar eu ma tem. Nu vreau sa fiu salvata de mine insami.
Curand dupa aceea, parintii te dau dupa un patriarh abuziv, sa-i umpli tolba cu sageti. Faci o droaie de copii pentru care plateste guvernul satanic-nazist, te ofilesti, mori incet, si ai vrea sa mori odata de tot, sa scapi si de frati, si de sot, si de dumnezeu, si de duhul – dar nu poti, ca te asteapta iadul la capatul celalalt.
Nu vreau sa fiu salvata. Luati-va mainile de pe sufletul meu.
Ma gandesc cu groaza ca s-ar putea sa castigati batalia. Tremur la gandul intoarcerii. Anticipez tacerea severa a tatalui, isteriile mamei, privirile mustratoare ale bisericii, predicile cu dedesubt ale pastorului, schizofrenia profetilor. Voi fi ca Iuda. Mai rau, nu ma vor lasa macar sa ma spanzur. Se vor ruga pentru mine. Vor spune „bietul miel ratacit!”, ca am fost amagita de sarpe, si alte insulte voalate. Eu voi plange noaptea cu capul sub plapuma. Ca fata lui Iefta, voi plange tineretea sacrificata pentru ambitiile politico-religioase ale tribului. Voi plange la gandul ca as fi putut sa fiu eu insami.
Vreau doar sa va amintesc ca si eu exist. Pastori, voi va bateti pentru imagine si popularitate. Cei care va numiti crestini, va bateti pentru drepturile tribului vostru de a ignora alte drepturi; conspirationisti, aveti acum ocazia sa agitati paranoia persecutiei religioase; politicieni, voi va bateti doar pentru voturi. Dar eu nu exist pentru voi. Ma tem ca nu exist nici pentru parintii mei. Cel putin, nu exist ca persoana care gandeste. Exist doar in sens biblic – o sageata in tolba, o viitoare Rahela cu pantec roditor, o prelungire a propriului narcisism.
Sunteti multi si ma puteti invinge. Poate voi fi sparta ca un vas pe care vrei sa-l lipesti la loc dupa placerea ta, asa cum am vazut ca se intampla cu multi tineri in biserica. Sunt un copil. Oricine ma va apara va fi demonizat si acuzat de toate crimele naziste si comuniste. Aveti toate sansele sa castigati impotriva mea, o gloata cu furci si faclii, impotriva unui copil care si-a cerut dreptul la tinerete.
Dar nu uitati ca timpul lucreaza pentru mine. Eu sunt viitorul. V-am condamnat la moarte.
oxigen2 
The list contains arguments all of which have been used by the Nordic child protection service (CPS) and/or allied professions and people in actual cases, such as in case reports and in court when the CPS argues for the necessity of taking children away from their parents and placing them in foster homes or institutions. They bring up the same kind of arguments to prevent foster children being allowed to return home in cases in which both parents and children say clearly that they want to be reunited. A couple of standard arguments are then added: The foster child ‘has now developed attachment to its foster parents’ (even when the child says no) and ‘the child must have routines and stability and not be moved’ (even when the CPS has moved the foster child many times).
It is serious that these types of argument are allowed in our courts and are even accepted by our judges. Most revealing of all is the fact that such arguments are suggested by the CPS at all. If there are really as many children as the CPS claims living under so seriously bad conditions that it is clearly necessary to take them out of their homes, why then are arguments like those below brought up at all, and in case after case?
And why does anybody believe that ‘child experts’ who come up with that kind of argument – even had it been only in a single case – can be trusted in their ‘diagnosing’ of other cases?
No conclusion is therefore possible other than this one: Children are being taken away from their parents and their home for no acceptable reason. Social workers and psychologists who eagerly argue in favour of depriving children of their parents, have their reasons, but they are not acceptable and are not at all in the best interest of the child.
„nu avem contextul mai larg al fiecarui caz, sa vedem ponderea pe care asemenea observatii au avut-o in decizii. So, praf in ochi.”
Nu există niciun context mai larg. Funcționarii decid și fac cum au decis. So, praf in ochi. Sau abureală de parbriz.
„dragule”
Drago, trist cind intra-n pauza simtul umorului! Te cheama Na-na, nu? Si, din pacate pentru tine, cel putin cind vine vorba de cuvinte pot face fix ce vreau.
„no acceptable reason”
Nu zic ca nu-i asa, zic doar ca nu stiu cum e, iar florilegiu’ lu’ madam limbistu’ nu ajuta nicicum nestiintei mele. Si da, exista un context mai larg – textul din care extrage madam „motivele” si procedurile legale aferente procesului.
intemeierile legale sunt in lege. daca vrei sa vezi ce spune legea cauta singur si vei afla. in plus ce se pare ca nu ati inteles unii dintre voi este ca acest barevernet este diferit de lege. Barnevernet este un serviciu externalizat, privat, care primeste un buget aferent pentru fiecare caz de copil luat din familie. aici sunt interese materiale foarte mari. acest serviciu a aparut in urma cu 25 de ani cand a fost un scandal mare in norvegia pt ca o fata abuzata si-a omorat tatal. atunci a luat fiinta bavernet, initial ca ceva pozitiv. de atunci incoace evident, normele s-au inasprit, interpretarea regulilor a devenit tot mai stricta si s-a ajuns dintr-o extrema la alta.
„Norvegia, nefiind stat membru al UE, este foarte greu să pui UE prin Comisia Europeană să facă vreo anchetă, adică nu ai cum să faci o sesizare în sensul acesta. Altfel, cred că s-ar fi făcut demult, pentru că nu e vorba numai de copii ai unor cetățeni români, ci e vorba și de măsuri care au fost luate și împotriva unor copii polonezi, cehi, lituanieni, nu suntem noi primii, sunt mai multe situații la fel de dramatice și, până acum, la nivelul UE eu nu am auzit nicio discuție. E adevărat că parcă acum, mai mult decât înainte, există un fel de conștientizare la nivel european și chiar la nivel internațional cu privire la unele din măsurile pe care le ia această instituție și care sunt categoric abuzive.” (Renate Webber, eurodeputat)
libertatea religiei – 1962
separarea bisericii de stat – 2012
prețuri libere – 1960
ce-au făcut în timpul WWII s-a tot vorbit, nu mai insist; statutul lor de Maroc sau Brazilia bănuiesc, de asemenea, că e cunoscut – și cu varza unsă (fără taxe vamale cu UE), și cu slănina-n pod (nu respectă regulile UE)
Și, după ce văd în economia lor, cred că gradul de libertate economică e mai mic decât în România, iar corupția mai mare. Doar că ingineria socială a funcționat, cei 80% înclinați spre servitute voluntară au nevoile de bază acoperite din petrol (ca în Rusia sau Arabia Saudită), iar cei 20% cu inițiativă sunt clienți ai statului. Interesant va fi când li se termină petrolul…
Jijijijimamajiji,
ca libertatea religioasa a devenit principiu constitutional in anii ’60 nu inseamna ca Norvegia n-a legislat intru abolirea de restrictii religioase in suta de ani de dinainte. Biserica nu e separata de stat nici in ziua de azi in UK. Aia cu preturile ma lasa rece. Nemtii au facut si mai rele in timpul WWII (si nici romanii nu-s nepatati). Iar pentru varza si slanina n-ai decit sa-i invidiezi.
Cit despre inginerii sociale, procente de „inclinati spre servitute voluntara” si „nevoi de baza” sau „initiativa”, parca aduci a psihologul de Cluj.
Poli,
Păi n-a prea. Dacă un drept politic este condiționat de apartenența religioasă până în 2012, dacă statul nu găsește de bun să includă la child welfare interzicerea înecului simulat (waterboarding) de frica ăluilalt totalitarism, nici mutilarea penilă etc., tot sistemul pute a ipocrizie. Îi regulăm pe ăia mai slabi sau încercăm să le schimbăm ideile prin ucaz.
Apartenența religioasă e motiv de discriminare pozitivă în UK din 1689. Hai să nu comparăm singura țară în care s-a încercat legiferarea liberală cu restul.
Din libertatea economică decurge tot.
Nu invidiez pe nimeni, ci doar denunț ipocrizia unui construct din care fac parte.
Credeam că referința la Pareto e destul de transparentă. Părerea despre el mi-o cunoști.
Puterea Proiectiei – punct ochit; good job, Alexa
iata si un raport trimis comisiei europene in legatura cu child removal cases din tarile de nord pt incalcarea drepturilor omului. dupa cum am zis nu are nicio legatura cu vreo religie. insa dupa cum vad pe acest site multi sunt tributari unei copilarii si tinereti petrecute in tara si nu mai pot fi echidistanti fata de ce se petrece in lume. exact despre asta vorbeam marcus, cand am afirmat ca aici chiar si la edi de multe ori eu nu vad o abordare ne-sectara. orice eveniment ar avea loc, pe acest site isi pierde substanta pt ca se transforma intr-un subiect cu teme religioase, deviaza in probleme de factura exclusivista ce tin de un anumit grup social . multi de aici nu se pot descotorosi de acest narav. in fine.
raportul mi se pare exhaustiv si e document oficial. din punctul meu de vedere nu mai am nimic de spus pe tema asta.
http://www.nkmr.org/en/english1/146-organisation/frontpage/2524-summary-and-report-to-the-european-parliament-petitions-committee-child-removal-cases-in-denmark,-finland,-norway-and-sweden
,,Daca fata va pretui onestitatea, va pleca in diaspora si va lasa in urma tribul. Altfel, ii ramane intotdeauna solutia din ‘Clockwork Orange’: mers la biserica pentru socializare, romantism si eventuale oportunitati profesionale: fratii sunt o nisa sigura pentru piramidala, afaceri se fac cu fratele care are firma in constructii, plimbari la munte cu fratele pastor de tineret; sora dentist ii ofera discount la consultatie. Lista de facebook e de 3 ori mai plina decat a tinerilor ‘din lume’, fiecare sfarsit de saptamana aduce muzica buna de Catalin Gatan, programe de tineret pe tema curteniei si eventual discoteca alaturi de baietii mai open minded.
Cu sistemul politic lucrurile merg la fel; daca PSD-ul ne aduce clienti la birou, ii dam inainte cu ei; daca se cere sa platesc o spaga ca sa folosesc software fara licenta, fac ce trebuie samd. Parintii sunt usor de fraierit daca tanara stie sa arate putin sentimentalism religios; Jesus e intotdeauna langa ea la bine si la rau,,.
Ce alternativa mai buna ai, Marcus Crassus? Onestitate fata de ce?
„de frica ăluilalt totalitarism”
Ti-am mai zis, mie-mi place cind se bat doua totalitarisme/tiranii. Aia cu „mutilarea penila”, din nou, nu e specific nordic. Si au cam.
„discriminare pozitiva”
Sa inteleg ca acest progresism nu-ti pute? 😛
„Din libertatea economica decurge tot”
Ucaz?
Referinta e intr-adevar transparenta. Da’ limbajul ramine, la fel si intentia descriptiva. Si nu-i poti condamna pe norvegieni ca se supun unei legi universale 😛
„un raport”
Nimeni n-a zis ca sistemul nordic n-ar avea probleme. Asta nu are insa nimic de a face cu situatia punctuala de la care a plecat discutia.
„acest narav”
„Cazul Bodnariu” e, printre altele, o poveste cu si despre religie nu din vina O2. Iar daca autorul principal si comunitatea de aici sint colorati teologic, e o decizie constienta, asumata si, de aceea, o virtute, nu un defect. Pentru alergici, exista – slava Domnului! – un internet plin de alternative.
Poli,
Și de ce te bagi tu când eu îl ajut (vorba vine) pe ăla care azi e mai slab, dar care în trecut a fost tare? Exemplele cu botezul și circumcizia arată cât de stupid este să încerci să personifici statul. Statul nu există, deci nu are cum să știe sau cum să facă ceva. Ai interzice botezul pruncilor pentru că există risc letal? Ai interzice circumcizia pentru că există risc letal? Omenirea a supraviețuit cu astea niște milenii. Fă campanii, educă, astfel încât oamenii să decidă singuri ce e mai bine pentru pruncii lor. Dar nu te apuca să interzici prin lege.
Chiar ți se pare discriminare pozitivă BoR?
Nu-i ucaz, e constatare. Credeam că e de simț comun. Pot argumenta însă, la cerere.
Eu nu condamn pe nimeni. Tot ce vreau e ca faptul că nordul Europei e locul unui experiment social similar celui nazist și celui comunist să fie înțeles de cât mai mulți.
63% din copiii Romaniei (2milioane ?)educati cu violenta 10 omorati de parintii lor in bataie 2015 nimeni nu sare in sus .
Concluzia lu* Arvinte Norvegia e nazista iar crestinismul salveaza omenirea de 1300 de ani …….(puncte si iar puncte) 😛
Se numeste „dubla masura”; are dreptate cel cu gura mai mare si cu lobby mai puternic in spate.
Cei din afara „tribului” evident ca sunt nazisti, comunisti sau musulmani.
Unde sunt evanghelicii care se calcau in picioare pe la ambasade pentru Bodnariu, in cazul compatriotilor de la Vaslui? Unde sunt predicile lacrimogene despre persecutiile credinciosilor profetizate dinainte de vesnicii?
Doi soţi din Vaslui acuză autorităţile că le-au luat cu forţa cei nouă copii
Morala: Noi vrem dreptate dar nu pentru catei
Sau empatie de trib .
Goym=necredincios=kufar=untermensch ring a bell ?
„similar”
Cuvintelul asta acopera o sumedenie de pacate.
+ burghez
Explica-ne tu, Veronica 😉
lampadaru spune:
14 ianuarie 2016 la 14:57
@furtunadragos
Te/ai gandit f/un pic ca daca educatia aia miraculoasa de la romanica ar fi produs o societate care sa te fi satisfacut azi nu erai in Germania facand avantaj de smecheria carpatina in dauna unor oameni civilizati ?
@lampadaru
Daca educatia aia miraculoasa a popoarelor civilizate nu ruina Romania si nu bombarda Sudslavia nu lua fiinta Academia infractorilor Romani si nici Serbian Pink Panthers in Dubai, Monaco, Tokio, Londra, Paris, Berlin, nu existau Rumänische Wirtschaftsflüchtlinge in Europa
http://www.thelocal.se/20090924/22260
Poli,
Fă tu lista de păcate și-o analizăm împreună.
Io nu-s nici analist, nici hamartolog. Io-s cu haru’ – treaca de la mine 😀
Oameni buni, lamuriti-ma si pe mine cu ceva.
Am intrat pe poarta bazs prima data pe la 19 ani. Credeti sau nu, ce m-a atras a fost faptul ca avea principii, reguli, asta da, asta nu… – imi confereau siguranta, imi trasau niste jaloane; pe care nu le mai vazusem nicaieri; daca m-as fi drogat, nu cred ca as fi deranjat pe nimeni in jurul meu pana atunci – aveam libertate. M-am lasat atrasa de toate idealurile pe care le socotiti indoctrinari perverse – vegetarianism, sanatate, disciplina, activitati specifice etc. Pe EGW cu sfaturile ei o adoram. Nu-mi impunea nimeni nimic, eu eram dornica sa aflu, sa inteleg, sa fac. Voiam sa cresc, sa fiu buna, rafinata, disciplinata, implinita. Ma fascina idealul unei lumi desavarsite. Nu am simtit niciodata nicio constrangere. Nu am spus niciodata, uitandu-ma in urma: aici am fost manipulata, am facut ca toti ceilalti, fara sa gandesc eu. Nici acum nu ma intereseaza chiar tot ce se spune sau ce se face in biserica – am felul meu de a face selectii. Si aveti increderea ca oamenii nu inghit, chiar daca asa pare, tot ce se intampla pe la biserici. (Azi imi pare destul de perimat discursul despre manipulare in biserica, toti aud acelasi lucru de la amvon, dar fiecare il ia asa cum vrea).
Totodata, desi nu excelez prin a fi sociabila, tin la biserica pe care o frecventez. Vad superioritatea oamenilor care o formeaza (sic!), ca nivel de educatie, cel putin. Ma atrage bunatatea lor, incercarea de a fi altfel. Pe copiii mei ii duc la biserica aceasta, pt ca socotesc ca e locul cel mai bun cu putinta pt ei. Si nu ma tem deloc ca i-as indoctrina sau le-as risca libertatea de alegere, de gandire ori dezvoltarea spiritului critic. II invat doar sa creasca intr-un mediu select, departe de nebuniile din lume. Imi place gandul ca suntem adunati pt o iluzie care poate parea atat de absurda – credinta in Christos si imparatia lui. (Daca ar putea fi explicata rational, nu mi-ar mai inspira atata incredere! Doza de nebunie din crestinism e tocmai ceea ce il face credibil, in contextul absurditatii lumii acesteia insesi!). Martin Luther vorbea undeva, cu adanca parere de rau!, de nevoia omului de a avea o iluzie.
Acum, explica-mi si mie, Marcus Crassus, de ce sa-mi fie rusine cu acest stil de viata legat atat de mult de biserica aceasta in care imi place sa merg? Ce pierd? O sa-mi spui ca traiesc intr-un ghetto? Si o sa-mi recomanzi Zbor deasupra unui cuib de cuci? Ce as gasi in afara „sistemului”, a „ideologiei”? Libertate? Eu credeam ca libertatea o gasesti in interiorul tau, si nu in vreo manifestare la nivel social, politic etc. Sau o sa-mi spui ca nu vad realitatea, ci doar niste umbre, asa, ca oamenii inlantuiti din mit?
Poate cineva sa traiasca fara nicio iluzie sau departe de orice convingere? Oamenii care au schimbat lumea au fost exact cei care au avut niste convingeri…
AM,
Nu vad unde va contraziceti cu MC. Din cate inteleg eu, MC respinge adventismul in alb/negru, certitudinile ne-examinate. Credinta dumneavoastra este nuantata si implica o anumita relativizare a maximelor religioase, libertatea individuala, etc. Este ceea ce sustinem mai multi dintre noi pe aici. Nu vad unde s-a pronuntat MC impotriva unei astfel de atitudini, dar astept raspunsul lui. Pana atunci, bine ati venit.
AM,
pina una-alta, my 2 cents.
Sursa : Articol relatat de portalul
http://www.7est.ro
ADEVĂRUL DESPRE NORVEGIA: O educatoare româncă a DEZVĂLUIT ce ai
voie și ce nu în ȚARA NORDICĂ
16 IANUARIE 2016 • 20:17
Scandalul „Bodnariu”, cazul celor cinci copii ai unui cuplu mixt, româno-norvegian,
care au fost reţinuţi de autorităţile nordice pe motiv că părinţii îşi educau copiii
prin presupuse corecţii fizice şi îndoctrinare religioasă, a stârnit o furtună de
comentarii pro şi contra.
O româncă din Iași, în vârstă de 37 de ani, Daniela C., care locuieşte în Oslo din
2004 și care a urmat cursurile Institutului Pedagogic din Oslo şi lucrează în
învăţământul preşcolar de 8 ani, vorbește despre ceea ce se întâmplă în Norvegia.
Legislaţia norvegiană în domeniul protecţiei copilului este una destul de dură, dar
îşi are originea într-o serie de tragedii petrecute în această ţară în urmă cu câteva
decenii.
E vorba de abuzuri care au îngrozit societatea, disipată în comunități mici de-a
lungul coastei la Marea Nordului.
„Legea Protecţiei Copilului (Barnevern) spune că părinţii au principala
responsabilitate de creştere a copilului.
Părinţii nu au voie să îşi pedepsească fizic copiii, să îi umilească verbal sau psihic.
În Norvegia, a devenit ilegală pedepsirea fizică a copiilor încă din 1972.
În Norvegia, autorităţile nu au dreptul, sub nicio formă, să dezvăluie detalii despre
un anumit caz.
Aici vorbim nu numai de Barnevern (Protecția Copilului – n.r.), dar și de Poliţie,
foruri administrative etc.“, spune ieșeanca din Norvegia.
Potrivit Danielei, în legislaţia protecţiei copilului din Norvegia se pune mare
accent pe ce spune copilul: „Copiii în Norvegia au dreptul să îşi spună cuvântul şi
ceea ce spun ei e luat în considerare – rett til medvirkning.
Din ce ştiu eu, în cazuri ca cel al familiei Bodnariu, Barnevern ia copiii doar în
momentul în care părinţii fie şi-au bătut copiii, fie au creat un mediu ostil acasă, fie
au comis abuzuri de natură sexuală.
Copiii pot fi luaţi fără o consiliere sau o discuţie prealabilă cu părinţii, dacă acei
copii au făcut ei înşişi reclamaţie.
Dacă acel copil nu vrea să fie îndoctrinat religios, cum e cazul Bodnariu, şi spune
cuiva la şcoală, cadrul didactic are obligaţia să ia măsuri.“
Educatoarea ieşeancă a adăugat că în Norvegia nu s-a făcut mare tam-tam legat de
acest caz şi că a fost prezentat doar ca o simplă ştire, la fel şi protestele din
România şi din celelalte ţări. „Aici a fost un reportaj pe NRK (post de televiziune
norvegian –n.r.), la ştirile zilei.
Nu s-a făcut mare caz.
Au fost prezentate şi demonstraţiile din alte ţări şi s-a spus că protestele sunt
organizate în sprijinul acelei familii şi că Barnevern e acuzat de părinţi.
Atât!
Nu s-a făcut niciun fel de speculaţie pe acest subiect.
Astfel de cazuri nu se întâmplă foarte des şi, de obicei, sunt luaţi copiii ce provin
din familii din estul Europei şi locuiesc în Norvegia“, a menţionat Daniela C.
Ieşeanca a mai precizat că în România cazul a fost prezentat doar din punctul de
vedere al părinţilor şi că s-a încercat o dezinformare. „Barnevern nu a comunicat că
acei copii au fost daţi spre adopţie.
Asta au spus părinţii, spre exemplu.
Una se întâmplă aici şi altceva apare în presa românească.
Atâta timp cât Barnevern şi şcoala nu au voie să furnizeze informaţii despre acest
caz, nu se ştie decât ce spune o parte.
În această situaţie este foarte simplu de făcut speculaţii“, apreciază rezidenta din
Norvegia.
Pentru educatoarea ieşeancă acest caz ridică mai multe semne de întrebare: „Am
văzut că familia prezintă atmosfera din casa lor ca fiind una armonioasă.
Că ei cred în Dumnezeu.
Dacă acele fete au fost obligate să repete nişte rugăciuni sau au fost obligate să
meargă la biserică, statul intervine, așa e legea în Norvegia.
E considerat un abuz.
Acele două fete sunt adolescente şi s-au plâns la şcoală.
În plus, mi se pare foarte ciudat de ce nu vorbeşte mama.
În schimb, tatăl este foarte vocal. insa mama copiilor nu vorbeste prea mult, dupa
cum este in religia lor,femeile nu au voie sa vorbeasca fara sa fie intrebate,ele
trebuiesc sa taca si sa fie smerite..ea fiind norvengianca cunoaşte societatea şi
legile norvegiene.
Cât priveşte îndoctrinarea religioasă, nu mă pot pronunța“.
Locuind de opt ani în Norvegia, pedagogul ieşean consideră că această ţară îţi
asigură toate condiţiile să creşti un copil, dar tu, ca părinte, ai obligaţia să-I
respecţi.
„A fost multă dezinformare în ţară.
Adevărul a fost prezentat trunchiat, iar asta a dus la reacţia românilor din ţară.
Eu cred că acei copiii au spus lucruri extrem de serioase de s-a ajuns în această
situaţie.
Nu cred că e rea voinţă în cazul de faţă, ci o comunicare defectuoasă.
Barnevern nu a primit argumente corecte pentru ceea ce s-a întâmplat din partea
părinţilor.
Dar dacă părinţii au creat un mediu terorizant acasă, e genul de situație pe care
statul norvegian nu-l tolerează.
Ca pedagog, dacă aş avea îngrijorări în privinţa vreunui copil, l-aş observa timp
mai îndelungat şi aş vorbi cu colegii şi cu şefa mea întâi. Asta e sigur.
Norvegia, ca stat, e un loc foarte sigur să-ţi creşti copiii, dar trebuie să-i
respecţi!“, a conchis Daniela.
Articol relatat de portalul http://www.7est.ro
Mitul – asta e cuvantul cheie interzis.