Somnul ratiunii naste monstri

Anunțuri

Hitlerjugend

George Knight sustine ca biserica a fost castrata.

Mai precis, au fost castrate fiarele din Apocalipsa. Membrii inclina sa nu mai priveasca lumea prin prisma teoriilor conspirative din secolul XIX. Am pierdut mentalitatea starii de asediu. Ca atare, am pierdut argumentul starii de urgenta, care justifica suspendarea libertatilor in orice dictatura.

Precedentul istoric oferit de Knight este caderea comunismului. Comunismul est-european ar fi cazut din cauza ca s-a destalinizat. Coreea de Nord este exemplul opus. Nevoia urgenta a bisericii in secolul XXI este restalinizarea.

Procesul este deja in desfasurare. Un simptom clar al stalinismului secolului XXI este comunismul dinastic. RPDC este condusa de dinastia Kim. In Cuba este dinastia Castro. Intr-o istorie alternativa, Romania anului 2016 este condusa de fiul lui Nicu Ceausescu. La fel, biserica este condusa de elite dinastice. Spune-mi cu cine esti ruda ca sa-ti spun unde ai biroul.

Dezamagit de comunisti, Knight isi indreapta privirile spre ceea ce el numeste “filozofia educatiei” la Adolf Hitler. Argumentul este acela ca Hitler ar fi avut o pedagogie sanatoasa pe care insa a pus-o in slujba unor scopuri rele. Knight conteaza pe un public care a invatat istoria in fata televizorului.

Trebuie sa clarificam un lucru: scopul si mijloacele merg impreuna. Hitler si-a ales metodele potrivite pentru transformarea Germaniei intr-un cult al puterii personale. Pe oamenii de rand i-a convins ca metodele lui sunt necesare pentru iesirea tarii din criza, si ridicare Germaniei la un standard de civilizatie fara precedent. Celor din cercul puterii nu le-a ascuns ca aceste metode aveau ca scop inculcarea obedientei cazone la scara nationala. In ultima instanta, puterea absoluta era un scop in sine.

Ca orice politician, Knight isi imbraca mesajul in eufemisme, pe care credinciosul de rand si elitele le citesc diferit. Credinciosilor li se vand solutii pentru a-si pastra copii in turma. Elitelor li se spune cum sa-si consolideze puterea asupra turmei. Credinciosilor li se spune cum sa grabeasca incheierea lucrarii. Elitelor li se arata cum sa securizeze bunurile lumesti ale bisericii pentru urmatorul secol.

Sa privim in sumar asupra filosofiei educatiei la Hitler/Knight dincolo de eufemisme.

„Educația individului” – citim – „trebuie să aiba in centrul ei și să promoveze în primul rând sănătatea fizică; pentru ca. . . un spirit sănătos, viguros, se afla doar într-un corp sănătos.” Pot fi de acord cu acesta afirmatie.

In aparenta, Hitler sustine aici idealul clasic/renascentist al educatiei simetrice, cu prioritatea culturii fizice si nevoia educatiei in munca manuala. In realiate, cultura fizica pe care o recomanda este cea de cazarma. Exercitiul fizic este practicat ca exercitiu de obedienta in grup. Munca manuala este inteleasa ca reeducare in lagar: Arbeit macht frei.

Dar nazistii macar au educat o generatie viguroasa. Hartland, Weimar, Wildwood, Uchee Pines, Ouachita Hills, si clonii lor in Romania, fac cadavre sfinte. Asa zisa vietuire sanatoasa consta in tabuuri alimentare si superstitii medicale. Idealul de educatie fizica se reduce la lucrul in gradina scolii si mersul cu literatura misionara. Scopul muncii manuale si a mergerii din casa in casa cu literatura este ocuparea mintii fara intrerupere, pentru ca individul sa nu aiba timp sa reflecteze independent de grup si liderii cultici.

Mai departe:

De asemenea, in filosofia educației, este important pentru autorul nostru faptul că educația trebuie să fie utilă. In cuvintele lui, „creierele tinere, in general, nu trebuie împovărate cu lucruri din care 95 la suta nu au nevoie și, prin urmare, vor fi uitate.” Ellen White, în mod repetat, a prezentat un argument similar în campaniile ei împotriva dominației studiilor clasicilor „păgâni” din Grecia și Roma în clasa.

Termenul potrivit aici este anti-intelectualism. Intelectualul este inamicul public in orice putere totalitara. Cunoasterea este putere. Accesul liber la informatie inseamna putere pentru individ. Controlul informatiei inseamna putere pentru sistem. Hitler propune ca partidul sa decida asupra celor 5% informatii “utile” (din punctul de vedere al partidului). Partidul stie mai bine ce trebuie si ce nu trebuie sa cunoasca un tanar.

Corolarul religios este un sistem in care Biblia este singurul manual pentru studiul literaturii, stiintelor naturii, si istoriei. Vorba Califului Omar: Daca ce scrie in cartile astea nu se afla scris in Coran inseamna ca sunt rele. Daca se afla in Coran, nu avem nevoie de ele. Ardeti-le. Nazistii au inceput reforma in educatie cu arderea de cartilor. Arderea cartilor este inceputul de-neutralizarii bisericii.

Pentru ca:

Educatia “ar trebui să dezvolte curajul pentru mărturie”.

Suntem familiari cu echipele de cate doi ale martorilor si mormonilor. Este exemplul cel mai bun cu privire la educatia care dezvolta “curaj pentru marturie”. „Curajul” vine din faptul ca misionarul respectiv nu cunoaste alta versiune a subiectului pe care il prezinta decat cea a cultului. Mai mult, supravegherea reciproca urmata de raportul separat in fata liderilor nu permite depasirea unor limite impuse in conversatie. „Curajul marturiei” este victoria cliseului asupra gandirii individuale.

Knight incearca sa ne asigure ca filosofia educatiei la hitlerjugend ar fi neutra cu privire la scopuri. In realitate, mijloacele sunt oglinda scopului. Hitler a incercat sa transforme Germania intr-un cult. Membrii unui cult pot fi la fel de obedienti in a ucide sau a nu pune mana pe arma. Martorul care intra in inchisoare pentru ca refuza serviciul militar nu este superior moral soldatului care masacreaza civili la ordin. Metodele si scopurile oricarui cult se reduc in ultima instanta la acelasi lucru: desfiintarea individului.

Scrisoare deschisa catre cadavrele din trecut

(Persoanele si situatiile amintite mai jos sunt imaginare. Orice asemanare cu persoane sau situatii reale este accidentala).

Ma cunoasteti din fotografiile publicate pe internet. Eu sunt fata mai mare. Nu-i asa ca suntem o familie idilica? Poate prea idilica. V-ati intrebat unde sunt celelalte fotografii: de la echipa de baschet, excursiile cu scoala, micile petreceri cu clasa, unde sunt prietenii, rasul, nelipsitele pozne? Nu le-am avut. Parintii au hotarat sa ma protejeze de pacat si de lume.

Inteleg ca pastorii au o pregatire generala in psihologie. Pastorilor, cum de nu v-au pus pe ganduri aceste imagini? Nu stiati ca familiile abuzive isi izoleaza copii? Nu stiati ca abuzul merge mana in mana cu o familie supra-protectiva? Cand ati decis ca am mintit cu privire la parintii mei (sau am fost manipulata si supusa la presiuni psihice) ati tinut cont de frecventa ingrijoratoare a cazurilor bine documentate de abuz in familiile evanghelice? De ce nu mi-ati oferit si mie beneficiul indoielii? Spun MIE, nu guvernului. Pentru ca si eu exist.

Pe voi nu va interseaza persoana mea. De fapt nici nu ma considerati o persoana, ci doar o anexa a religiei si ambitiilor voastre politice. Vreti sa aparati dreptul parintilor de a ma educa cum vor. Eu vreau sa-mi apar dreptul la tinerete. Sunteti liberi sa va scaldati in fantasme despre iad si sa vedeti pacatul pandind la fiecare usa. Dar nu va da nimeni dreptul sa iesiti in strada si sa cereti intoarcerea mea la o educatie inspirata din povesti patriarhale. Am dreptul la aceasta alegere chiar daca sunt inca minora.

Veti spune ca parintii vor sa ma salveze. Ce inseamana sa fii salvat? La varsta mea, o fata este dusa la o noapte de staruinta sa fie salvata. Dovada salvarii este primirea duhului. Stai la mijloc si te simti vinovata ca nu ai primit duhul, continui sa strigi spre tavan si sa plangi disperata. Ai vrea sa fugi, dar esti inconjurata de parinti trupesti si spirituali care striga si ei, si nu te lasa sa pleci pana nu primesti duhul. Cine vorbea de presiuni psihice?

In sfarsit, duhul coboara, esti salvata, versi lacrimi de usurare… si de atunci incolo nu mai esti tu insati. Am vazut asta la alti copii si tineri. Ceva s-a intamplat in creierul lor – fratii spun ca s-au nascut din nou, dar eu ma tem. Nu vreau sa fiu salvata de mine insami.

Curand dupa aceea, parintii te dau dupa un patriarh abuziv, sa-i umpli tolba cu sageti. Faci o droaie de copii pentru care plateste guvernul satanic-nazist, te ofilesti, mori incet, si ai vrea sa mori odata de tot, sa scapi si de frati, si de sot, si de dumnezeu, si de duhul – dar nu poti, ca te asteapta iadul la capatul celalalt.

Nu vreau sa fiu salvata. Luati-va mainile de pe sufletul meu.

Ma gandesc cu groaza ca s-ar putea sa castigati batalia. Tremur la gandul intoarcerii. Anticipez tacerea severa a tatalui, isteriile mamei, privirile mustratoare ale bisericii, predicile cu dedesubt ale pastorului, schizofrenia profetilor. Voi fi ca Iuda. Mai rau, nu ma vor lasa macar sa ma spanzur. Se vor ruga pentru mine. Vor spune „bietul miel ratacit!”, ca am fost amagita de sarpe, si alte insulte voalate. Eu voi plange noaptea cu capul sub plapuma. Ca fata lui Iefta, voi plange tineretea sacrificata pentru ambitiile politico-religioase ale tribului. Voi plange la gandul ca as fi putut sa fiu eu insami.

Vreau doar sa va amintesc ca si eu exist. Pastori, voi va bateti pentru imagine si popularitate. Cei care va numiti crestini, va bateti pentru drepturile tribului vostru de a ignora alte drepturi; conspirationisti, aveti acum ocazia sa agitati paranoia persecutiei religioase; politicieni, voi va bateti doar pentru voturi. Dar eu nu exist pentru voi. Ma tem ca nu exist nici pentru parintii mei. Cel putin, nu exist ca persoana care gandeste. Exist doar in sens biblic – o sageata in tolba, o viitoare Rahela cu pantec roditor, o prelungire a propriului narcisism.

Sunteti multi si ma puteti invinge. Poate voi fi sparta ca un vas pe care vrei sa-l lipesti la loc dupa placerea ta, asa cum am vazut ca se intampla cu multi tineri in biserica. Sunt un copil. Oricine ma va apara va fi demonizat si acuzat de toate crimele naziste si comuniste. Aveti toate sansele sa castigati impotriva mea, o gloata cu furci si faclii, impotriva unui copil care si-a cerut dreptul la tinerete.

Dar nu uitati ca timpul lucreaza pentru mine. Eu sunt viitorul. V-am condamnat la moarte.

Quo Vadis?